Withdrawal of appeal finalizes rejection of challenge to Spanish transferred 25-year sentence.

Decizia nr. 1723/2015

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 79 din data de 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei către SAJ Prahova.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul condamnat a fost obligat la plata sumei de 360 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 17 septembrie 2015 sub nr. 664/42/2015, petentul condamant A., deţinut la Penitenciarul Mărgineni a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună lămurirea dispozitivului hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/42/2014, în sensul precizării că a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, compusă dintr-o pedeapsă de 20 de ani închisoare aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat şi dintr-o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, nefiind vorba de o pedeapsă de 25 de ani închisoare aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat.

Faţă de conţinutul deciziei nr. 13 din 15 iunie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere că se află în executarea unei pedepse aplicate de un stat străin şi care a fost recunoscută în procedura reglementată în Legea nr. 302/2004, petentul condamnat a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 6 C. pen., privitor la regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, respectiv contopirea celor două pedepse de 20 de ani şi de 5 ani închisoare, aplicate pentru infracţiuni aflate în concurs, conform art. 39 C. pen.

În motivarea contestaţiei la executare, petentul condamnat a mai arătat că prin sentinţa penală nr. 670/2012 a Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 4 din Mislata -Spania, respectiv sentinţa executorie nr. 61/2013 - M J, pronunţată de aceeaşi Judecătorie (Audienţia Provincială din Valencia - Secţia 4), cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, precum şi la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, pedepsele fiind ulterior contopite prin cumul aritmetic.

Prin sentinţa penală nr. 15CC din 22 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/42/2014, condamnarea aplicată de autorităţile din Spania a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, în final petentul condamnat fiind transferat în România pentru a continua executarea pedepsei rezultante de 25 de ani închisoare. Atât în sentinţa de recunoaştere a condamnării aplicate de instanţa străină cât şi în mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza acesteia, se arată că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 25 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, aspect care în opinia petentului contravine considerentelor hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare străine, în care se precizează foarte clar că pedepsele aplicate sunt de 20 ani închisoare pentru omor calificat şi de 5 ani pentru tâlhărie.

Prin Decizia nr. 13 din 15 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reţinut că prevederile art. 6 C. pen. se aplică şi în cazul condamnărilor aplicate de un stat străin cetăţenilor români dacă aceste condamnări au fost recunoscute în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004.

Cumulul aritmetic al celor două pedepse aplicate de instanţele spaniole în 2013 nu mai este compatibil cu modul actual de sancţionare a concursului de infracţiuni, se mai arată în motivarea contestaţiei, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 6 C. pen., în cauză se impune contopirea celor două pedepse, de 20 de ani, respectiv de 5 ani, în condiţiile art. 39 C. pen.

Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că instanţa a apreciat îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 136, 149, 150 şi urm. din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată, astfel că a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a recunoscut sentinţa nr. 670/2012 a Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 4 din Mislata - Spania, respectiv sentinţa executorie nr. 61/2013 - M J, pronunţată de aceeaşi Judecătorie (Audienţia Provincială din Valencia - Secţia 4), privind condamnarea numitului A., la o pedeapsă de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 242 alin. (2) C. pen. spaniol, cu corespondent în art. 188-189 C. pen. român (omor calificat).

În baza art. 154 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus executarea în România şi transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 25 ani închisoare aplicată prin sentinţa sus-menţionată a instanţei statului emitent - Republica Spania.

Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 188 -189 C. pen., conform C. proc. pen. român.

Deşi petentul condamnat susţine că autorităţile judiciare străine au dispus condamnarea sa pentru săvârşirea a două infracţiuni, din sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/42/2014 rezultă că în România a fost recunoscută condamnarea aplicată pentru o singură infracţiune de omor calificat, situaţia de fapt reţinută în sentinţa nr. 670/2012 a Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 4 din Mislata - Spania corespunzând unei încadrări juridice prev. de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv omorul săvârşit pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni.

S-a reţinut că din considerentele sentinţei pronunţate de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 4 din Mislata - Spania a rezultat că la data de 2 iunie 2010, în jurul orelor 4,40-4,50, petentul condamnat A. împreună cu B. şi o terţă persoană, neidentificată, pe baza unui plan preconceput şi de comun acord, au pătruns în locuinţa din Chirivella, aparţinând victimei C., ştiind că aceasta avea bijuterii şi bani în casă. Fiind surprinşi de proprietara imobilului şi pentru a evita ca strigătele acesteia să fie auzite de vecini i-au pus o pătură deasupra capului şi au apăsat puternic până când victima a încetat să se mai mişte, decesul acesteia producându-se prin asfixie mecanică (sufocare).

Cu ocazia soluţionării cererii de transfer a persoanei condamnate, Curtea de Apel Ploieşti a optat pentru continuarea executării pedepsei şi nu pentru conversiunea condamnării, hotărârea având în prezent autoritate de lucru judecat.

În acest context, s-a apreciat că solicitarea petentului condamnat de a se reţine comiterea a două infracţiuni - una de omor calificat şi o alta de tâlhărie cu consecinţa aplicării legii penale mai favorabile sub aspectul tratamentului penal al concursului de infracţiuni nu poate fi primită, constituind o solicitare de modificare a unei hotărâri penale definitive. Faptul că în cauză se impunea recunoaşterea unei hotărâri de condamnare la două pedepse cu închisoarea cumulate apoi conform sistemului aplicabil legii străine, se putea invoca într-o cale ordinară de atac împotriva sentinţei de recunoaştere. Cum sentinţa penală de recunoaştere şi de transfer în România pentru continuarea executării pedepsei a rămas definitivă la data de 16 ianuarie 2015 prin decizia nr. 15/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cererea formulată de petentul condamnat are ca scop modificarea unei sentinţe penale defintive pe calea contestaţiei la executare.

Chiar în condiţiile în care autoritatea judiciară străină ar fi aplicat un alt tratament penal pluralităţii infracţionale reţinute în sarcina petentului condamnat, respectiv sistemul de cumul aritmetic al pedepselor aplicabile, faptul că în statul de executare a intervenit o lege penală mai favorabilă persoanei condamnate, lege prin care modul de sancţionare a concursului de infracţiuni este sistemul de cumul juridic cu spor fix, aceste dispoziţii nu pot conduce la modificarea pedepsei aplicate de instanţa străină în baza sistemului de cumul aritmetic, o soluţie contrară reprezentând o atingere gravă adusă autorităţii de lucru judecat de care hotărârea străină se bucură. În cauză s-a dispus în mod definitiv continuarea executării pedepsei închisorii aplicate petentului condamnat de autorităţile judiciare străine şi nu în sensul modificării sau conversiunii condamnării.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, desigur că potrivit Deciziei nr. 13 din 15 iunie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reţinut că prevederile art. 6 C. pen. se aplică şi în cazul condamnărilor aplicate de un stat străin cetăţenilor români dacă aceste condamnări au fost recunoscute în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, însă pentru incidenţa art. 6 alin. (1) C. pen. este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii să fi intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară. Sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

Din acest punct de vedere s-a mai reţinut că petentul condamnat a fost transferat în România în vederea continuării executării pedepsei de 25 de ani închisoare aplicate de autorităţile judiciare spaniole pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat, infracţiune prevăzută de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani. Prin urmare pedeapsa aplicată petentului condamnat şi pentru continuarea executării căreia a fost transferat în România nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea română şi deci nici dispoziţiile art. 6 alin. (1) nu pot fi incidente.

Împotriva sentinţei penale nr. 79 din data de 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, condamnatul A. a formulat contestaţia de faţă.

Pentru termenul de judecată din data de 16 decembrie 2015, persoana condamnată a transmis la dosar, o cerere de retragere a contestaţiei de faţă, cerere consemnată de altfel într-un proces - verbal de conducerea Penitenciarului Mărgineni, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voinţă.

Faţă de cele menţionate, avându-se în vedere dispoziţiile art. 425 alin. (3) raportat la art. 415 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat, personal sau prin mandatar, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa condamnatului A. valabil exprimată.

Conform art. 272 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 330 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 79 din data de 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 330 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avnsa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 16 decembrie 2015.