Withdrawal of execution objection challenging exclusion of Italian sentence reductions from foreign conviction credit

Decizia nr. 1667/2015

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 29/F din 01 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/64/2015, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins contestaţia la executare formulată de către petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 68/F din data de 20 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov şi l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens a reţinut că, prin contestaţia la executare formulată contra executării sentinţei penale nr. 68 din data de 20 mai 2014, a Curţii de Apel Braşov la data de 11 iunie 2015 contestatorul A. a solicitat a se avea în vedere la perioada ce i-a fost dedusă din pedeapsă şi perioada câştigată, în baza participării la activităţi de reeducare, în perioada în care s-a aflat în executarea pedepsei în Italia. În motivarea contestaţiei petentul a arătat că se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare aplicată de către autorităţile judiciare din Roma, Italia. Această pedeapsă o execută pe teritoriul României, având în vedere că, prin sentinţa penală nr. 68 din data de 20 mai 2014, a Curţii de Apel Braşov a fost recunoscută hotărârea penală nr. 10 pronunţată de către autorităţile judiciare din Italia, deducându-se din pedeapsa de 15 ani închisoare, perioada executată de la 10 februarie 2010 la zi. Însă, prin sentinţa de recunoaştere nu au fost avute în vedere trei reduceri de pedeapsă cu titlul de eliberare anticipată, acordate de către magistratul de supraveghere din Italia, unde, iniţial, a început executarea pedepsei. Astfel, datorită participării sale la activităţi de reeducare, s-a dispus acordarea unei reduceri de pedeapsă cu 225 de zile, rectificată ulterior, în sensul că este vorba de o reducere de 315 zile. O altă reducere de pedeapsă cu 45 de zile i-a fost acordată în data de 11 martie 2014. Cea de-a treia reducere, i-ar fi fost acordată petentului la data de 19 septembrie 2014, fiind tot de 45 de zile.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 68 din data de 20 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 10 din data de 01 martie 2012 pronunţată de către Curtea cu Juraţi de Apel din Roma, privind pe A. şi s-a dispus executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată contestatorului, de către instanţa din Italia, într-un Penitenciar din România. Totodată, s-a dispus, prin aceeaşi sentinţă, deducerea perioadei executate în Italia de la 10 februarie 2010 la zi.

Deducerea perioadei executate s-a realizat la data pronunţării sentinţei de recunoaştere, în baza actelor dosarului comunicate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi autorităţile judiciare din Italia.

Perioada invocată de către condamnat, în susţinerea prezentei contestaţii la executare, vizează aspecte care ţin de faza de executare a pedepsei, respectiv, dispoziţii ale magistratului însărcinat cu supravegherea executării pedepsei, iar nu aspecte dispuse în mod definitiv prin sentinţa penală de condamnare nr. 10 din data de 01 martie 2012 pronunţată de către Curtea cu Juraţi de Apel din Roma, rămasă definitivă şi în baza căreia contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani de închisoare.

Obiectul operaţiunii juridice al recunoaşterii dispuse prin sentinţa penală nr. 68 din data de 20 mai 2014, a Curţii de Apel Braşov l-a reprezentat sentinţa penală nr. 10 din data de 01 martie 2012 pronunţată de către Curtea cu Juraţi de Apel din Roma, cu toate menţiunile acesteia. Potrivit prevederilor art. 135 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 aşa cum a fost modificată, instanţa este chemată să deducă perioada executată, aşa cum se menţionează în hotărârea de condamnare. în speţă, Curtea de Apel Braşov a dedus perioada executată de la 10 februarie 2010 la zi. Menţiunea „la zi"subliniază că instanţa care a procedat la recunoaştere a dedus întreaga perioadă executată.

S-a considerat că aspectele invocate de către contestator, nu pot constitui obiectul unei contestaţii la executare, atâta vreme cât perioada executată a fost dedusă corect prin hotărârea de recunoaştere.

Potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din Decizia cadru 2008-909- JAI a Consiliului şi art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ceea ce se deduce este perioada privativă de libertate, executată efectiv în statul emitent. Dispoziţiile art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prevăd următoarele: „atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română".

Prin urmare, ambele dispoziţii legale prevăd că ceea ce se deduce din durata pedepsei este doar perioada executată efectiv, iar nu perioada câştigată, în baza participării la activităţi educative, în statul de condamnare, cum arată contestatorul în prezenta contestaţie la executare, în care face vorbire de zile câştigate ca urmare a participării sale la activităţi educative, zile recunoscute de către magistratul însărcinat cu supravegherea executării pedepselor, potrivit ordonanţelor ataşate, în copie legalizată la dosarul cauzei.

De asemenea, a avut în vedere şi decizia dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nr. 15/2015, prin care s-a statuat că, după transferarea persoanei condamnate de către autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de către autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.

Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie, în termen legal, condamnatul A.

Ulterior, prin cererea formulată la data de 30 septembrie 2015, contestatorul-condarnnat a solicitat retragerea contestaţiei formulate, cerere asupra căreia a revenit la termenul din 08 decembrie 2015, conform celor menţionate în practicaua prezentei decizii.

Având în vedere cererea formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea contestaţiei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că normele procesual penale reglementează contestaţia în această materie ca o cale extraordinară de atac, a cărei procedură de soluţionare se întregeşte cu normele generale, respectiv cu dispoziţiile prevăzute la Titlul III al Părţii speciale privind judecata, conform art. 597 alin. (8) rap. la art. 597 alin. (5) C. proc. pen.

Astfel, constatând că legiuitorul nu a prevăzut o reglementare specială în cazul retragerii acestei căi de atac, urmează a se aplica dispoziţiile generale, privind judecata în apel.

Se constată că art. 415 C. proc. pen. prevede că până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat, personal, prin mandatar special sau printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces verbal de conducerea locului de deţinere.

Spre deosebire de renunţarea la exercitarea unei căi de atac, reglementată de dispoziţiile art. 414 C. proc. pen., asupra căreia se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea acesteia, retragerea căii de atac este un act de dispoziţie irevocabil.

Prin urmare, constatând că, la data de 30 septembrie 2015, contestatorul-condarnnat A., a depus o cerere prin care a susţinut că înţelege să îşi retragă contestaţia formulată, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei declarată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 29/F din 01 septembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/64/2015.

Obligă contestatorul la plata sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08 decembrie 2015.