Inadmissibility of appeal against final enforcement objection clarifying special confiscation of rent and VAT

Decizia nr. 1655/2015

Deliberând asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1025 din data de 03 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-au admis contestaţiile la executare privind lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888 din 08 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, formulate de petenta Administraţia sector 1 a Finanţelor Publice din cadrul A.N.A.F. şi petenta A.

S-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888 din 08 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în sensul că dispoziţia de confiscare specială de la numita A. a sumelor încasate în calitate de acţionar al Compania B. SA Bucureşti, pe parcursul derulării contractului de închiriere între Compania B. SA Bucureşti, în calitate de proprietar şi SC C. SA, în calitate de chiriaş, cu titlu de chirie în baza contractului sus menţionat aferente cotei de participare la beneficii/pierderi, în cuantum de 39,125% începând cu data de 06 iunie 2006, priveşte atât sumele de bani menţionate în art. 1 al contractului de închiriere cât şi suma încasată cu titlu de taxă pe valoare adăugată (TVA) aferentă acestor sume de bani.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că la data de 13 iulie 2015, sub nr. x/3/2012 au fost înregistrate cererile de lămurire a hotărârii judecătoreşti, formulate de petentele Administraţia sector 1 a Finanţelor Publice Bucureşti şi A., privind dispozitivul deciziei penale nr. 888/A din 08 august 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012.

În motivarea cererii, petenta Administraţia sector 1 a Finanţelor Publice Bucureşti a solicitat lămuriri cu privire la calcularea sumelor încasate cu titlu de chirie în perioada 30 iunie 2003 – 06 iunie 2006 aferente cotelor de participare, în calitate de.acţionari ai Companiei B. SA, de numitele A. şi D.

Petenta A. a arătat că în calitate de acţionar nu a încasat niciodată chiria brută plătită de C. SA către societatea B., întrucât, potrivit dispoziţiilor legale, singurele sume de bani pe care o persoană fizică le poate încasa în calitate de acţionar la o societate comercială pe acţiuni sunt dividendele.

Cu privire la lămurirea încasării taxei pe valoarea adăugată de către petenta A., a menţionat că nu este persoană fizică plătitoare de TVA conform legislaţiei fiscale, nu a desfăşurat în nici un moment închirierea imobilului către C. SA.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti, pentru considerentele expuse în decizia pronunţată, a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Administraţiei sector 1 a Finanţelor Publice şi excepţia lipsa calităţii procesuale active a Administraţiei sector 1 a Finanţelor Publice, iar pe fondul contestaţiilor, în esenţă, s-a luat act că, prin decizia penală nr. 888 din 08 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la confiscarea bunurilor dispusă în temeiul art. 33 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 656/2002 modificată, rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) şi art. 112 alin. (6) C. pen., instanţa a redat pe larg în considerentele deciziei considerentele pentru care a dispus trecerea imobilelor (inclusiv a construcţiilor aferente) aflate pe suprafeţele de teren care au aparţinut fostului Institut de Chimie Alimentară, reţinând că prin Hotărârea din 02 iunie 1999 a Adunării Generale a Asociaţilor SC B. SRL, semnată de inculpatul E., în calitate de acţionar majoritar al SC B. s-a aprobat cumpărarea de către SC B. SRL a construcţiei proprietatea SC F. SA, aflată în curs de executare în baza autorizaţiei de construire din 30 mai 1996, construcţie amplasată pe terenul aferent în suprafaţă de 4830 m.p. situată în Bucureşti, sector 1, cu menţiunea că valoarea construcţiei va fi cea rezultată din evidenţa contabilă a SC F. SA la data de 30 iunie 1999, construcţii edificate de SC F. SA pe terenurile ICA şi pe care inculpatul le-a închiriat ulterior, în anul 2003, societăţii C.

Aşadar, Curtea de Apel Bucureşti a luat act că prin decizia nr. 888 din 8 august 2014 s-a decis că suma care se cuvine Statului Român cu titlu de chirie, de la data încheierii acestui contract de închiriere şi până la data pronunţării deciziei în baza căreia aceste terenuri au fost confiscate în favoarea Statului Român, chirie ce va fi percepută cu titlu de produs indirect al infracţiunilor săvârşite de inculpatul E., se va calcula de organele care vor pune în executare prezenta decizie penală în funcţie de criteriile menţionate în cuprinsul art. 1 din contractul de închiriere, urmând a se recupera de la inculpatul E. şi de la fiicele acestuia, în calitate de donatare potrivit contractului de donaţie autentificat din 06 iunie 2006 de BNP G.

În acest sens, prima instanţă a constatat că în dosarul de urmărire penală există dovada că Direcţia Executivă Juridică şi de Relaţii ale Companiei C. SA, cu sediul în sector 1 Bucureşti, România, a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie (Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie) pentru a fi ataşat la Dosarul nr. x/P/2007 din data de 26 februarie 2008, în copie xerox, contractul de închiriere încheiat între SC C. SA în calitate de locatar şi SC B. SA în calitate de locator, având ca obiect imobilele situate în Bucureşti, sector 1, şi alte înscrisuri referitoare la acest contract, respectiv: contractul de închiriere încheiat la data de 30 iunie 2003 între SC C. SA şi SC B. SA, anexele contractului precum şi cele 8 acte adiţionale;

Hotărârea nr. A din 16 iunie 2003 a Consiliului de Administraţie al SC C. SA prin care, la punctul 10 al hotărârii, s-a aprobat relocarea sediului central al companiei în locaţia actuala şi documente privind împuternicirea managerului de proiect; raportul din 09 iunie 2003 menţionat la punctul 10 al Hotărârii nr. A din 16 iunie 2003 a Consiliului de Adnrinistraţie al SC C. SA; procesele verbale de recepţie finală a imobilelor; certificat de înregistrare "Grupul Industrial H. şi Compania B. SA emis de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti la data de 10 septembrie 2002; Declaraţia notarială a domnului I. în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi Director General al B. cu privire la inexistenţa litigiilor pe rolul instanţelor de judecată cu privire la imobilele menţionate în cuprinsul declaraţiei; contractul de vânzare-cumpărare din 30 iunie 1999 încheiat între SC F. SA în calitate de vânzător şi respectiv SC B. SA în calitate de cumpărător al unor imobile, identificate în conţinutul contractului; încheierea de intabulare C.F. nr. xx a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, extrase C.F nr. yy şi respectiv zz, avize şi autorizaţii.

Referitor la terenul aferent construcţiilor închiriate, folosit de C., respectiv parcările, drumurile de acces şi curtea, se precizează ca aceste facilitaţi sunt menţionate ca atare la punctul 1 capitolul "Chiria" (pag.2) din contractul de închiriere din 30 iunie 2003 şi respectiv la art. 1.1. alin. (4) din actul adiţional nr. 5 la contractul de închiriere.

Conform art. 1 din contract de închiriere din 30 iunie 2003 încheiat SC C. SA, reprezentată prin dl. J., Director General, denumită în continuare "Chiriaş" şi B. SA, reprezentată prin dl. K., Preşedinte şi Director General, ("Proprietarul"), proprietatea" reprezintă clădirea cunoscută sub denumirea de B. Center, marcată cu albastru în Planul anexat la prezentul contract ca anexa 2, cursul de schimb" reprezintă cursul de schimb RO/USD oficial al Băncii Naţionale a României, valabil la data facturii; "Locaţia" reprezintă întreaga clădire, inclusiv sub solul, parterul, 10 etaje, terasa, acoperişul, drumurile de acces, curtea, 85 de locuri de parcare, ce urmează să fie închiriată Chiriaşului conform prezentului contract, marcată cu roşu în Planul anexat la prezentul contract ca Anexa 2, incluzând o suprafaţa totală de 7.856 m.p.- suprafaţa interioară-plus terasa, acoperişul, drumurile de acces, curtea, locuri de parcare exterioare. Clădirea este construită în conformitate cu specificaţiile tehnice anexate la prezentul contract ca Anexa 1; Chiria" reprezintă echivalentul în RON al sumei de 1.6.25 dolari SUA m.p. + TVA pe luna pentru 7.856 m2 spaţiu de birouri. Chiria reprezintă echivalentul în RON al sumei de 1.531.920 dolari SUA pe an + TVA la cursul de schimb. Parcarea, terasa, acoperişul, drumul de acces şi curtea sunt incluse în Chirie.

La punctul 2 din contract, cu denumirea marginală Obiectul Contractului, se stipulează că acesta consta în închirierea locaţiei situate în Bucureşti, sector 1, cu destinaţie de birouri, spaţii administrative, tehnice şi de prezentare. În ceea ce priveşte Durata Contractului, la pct. 3 din contract se prevede că prezentul contract se încheie pe o perioada de 5 ani de la data predării (1 august 2003) locaţiei către Chiriaş conform termenilor şi condiţiilor specificate în contract. În ceea ce priveşte Condiţiile Financiare, la art. 4 lit. c). şi f) din contractul de închiriere se stipulează că începând cu a şaptea luna de Contract, chiria se plăteşte lunar (fără deduceri), în avans, în Ziua Plăţii, respectiv că chiriaşul va plăti chiria şi taxa pentru servicii fără să aplice deduceri. Potrivit disp. cuprinse în art. 9.2. din contract, în ceea ce priveşte obligaţia de plată a TVA-ului, se prevede că în cazul în care chiria, taxa pentru servicii sau orice altă sumă plătibilă de către chiriaş în conformitate cu prezentul contract este supusă TVA, chiriaşul va plăti TVA corespunzătoare în plus faţă de chirie, taxa pentru servicii sau orice alte plăţi.

Cuantumul chiriei a fost precizat prin cele opt acte adiţionale, astfel încât prin actul adiţional nr. 8 din 3 iulie 2006 la contractul de închiriere, act adiţional care a intrat în vigoare de la data de 1 august 2006, se prevede că chiria reprezintă echivalentul în RON al sumei de 13,54 euro/mp/luna plus TVA pentru imobilele P+3, în suprafaţa de 2700 m.p., şi respectiv P+ 10, în suprafaţa de 7674 m.p. Chiria totală anuală reprezintă echivalentul în RON al sumei de 1.685.567,52 euro plus TVA şi este compusă din: chiria anuală reprezentând echivalentul în RON al sumei de 438.696 euro plus TVA pentru imobilul P+ 3, în suprafaţa de 2700 mp, chiria anuală reprezentând echivalentul în RON al sumei de 1.246.871,52 euro plus TVA pentru imobilul P+ 10, în suprafaţa de 7674 m.p.

Încă din momentul intrării în vigoare a contractului de închiriere, obligaţia de plată a chiriei a fost însoţită de plata TVA-ului aferent.

S-a mai menţionat că veniturile din chirii sunt înregistrate în contabilitatea societăţii B. şi contribuie, alături de alte surse de venit, la profitul societăţii, profit din care se plătesc dividende (adică parte din profitul unei societăţi pe acţiuni care revine fiecărui acţionar la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, în raport cu acţiunile pe care le posedă, conform dexonline). Este astfel fără suport faptic afirmaţia avocatului petentei A., deoarece aceasta dividendele ce i se cuvin acesteia aferente cotei de participare la profitul societăţii B. au fost plătite din veniturile încasate ilegal din închirierea unor construcţii ridicate pe terenul fostului Institut de Chimie Alimentară, pe parcursul derulării contractului de închiriere, instanţa deducând pe cale de consecinţă logică că de la data pronunţării deciziei nr. 888 din 8 august 2014, chiria aferentă utilizării acestor construcţii urma a fi plătită Statului Român.

Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus admiterea contestaţiilor la executare privind lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888 din 08 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, formulate de petenta Administraţia sector 1 a Finanţelor Publice din cadrul A.N.A.F. şi petenta A., dispunând lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888 din 08 august 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în sensul că dispoziţia de confiscare specială de la numita A. a sumelor încasate în calitate de acţionar al Compania B. SA Bucureşti, pe parcursul derulării contractului de închiriere între Compania B. SA Bucureşti, în calitate de proprietar şi SC C. SA, în calitate de chiriaş, cu titlu de chirie în baza contractului menţionat mai sus aferente cotei de participare la beneficii/pierderi, în cuantum de 39,125% începând cu data de 06 iunie 2006, priveşte atât sumele de bani menţionate în art. 1 al contractului de închiriere cât şi suma încasată cu titlu de taxă pe valoare adăugată (TVA) aferentă acestor sume de bani.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., petenta A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 04 septembrie 2015, sub nr. 3254/1/2015, când s-a fixat termen pentru soluţionare la data de 23 octombrie 2015.

Cu prilejul dezbaterilor, în şedinţa din data de 04 decembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie admisibilitatea prezentei căi de atac, ocazie cu care, apărătorul ales al contestatoarei A. a susţinut, în esenţă că, prezenta contestaţie este admisibilă raportat la dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen. şi cele ale art. 599 alin. (1) şi art. 597 alin. (7) C. proc. pen., calea de atac fiind cea dată de lege şi nu cea stabilită de judecător, astfel că, în mod greşit instanţa de apel, judecând în fond o contestaţie la executare, sub forma unei cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii pronunţate, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a pronunţat o decizie, deşi, conform legii, instanţa trebuia să se pronunţe prin sentinţă. Susţinerile apărătorului ales al contestatoarei au fost redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Prin notele scrise depuse la dosar la aceeaşi dată, în combaterea excepţiei invocate de instanţă, contestatoarea A., prin apărător, a susţinut că, deşi la prima instanţă cererile de lămurire a dispozitivului hotărârii au fost calificate drept contestaţii la executare, întemeiate pe dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti nu a aplicat normele care reglementează această instituţie, pronunţând astfel, din eroare, o decizie şi menţionând în dispozitiv în mod greşit că aceasta este definitivă.

S-a mai arătat în cuprinsul acestor note, că dispoziţiile art. 599 C. proc. pen. reglementează procedura de urmat în cazul contestaţiei la executare şi nu disting, după cum avem de a face cu o contestaţie la titlu care se adresează instanţei de apel (în cazul în care hotărârea ce se executa a fost pronunţată de instanţa de apel) sau cu o contestaţie adresată instanţei de executare, după distincţiile făcute de art. 598 alin. (2) C. proc. pen.

În concluzie, s-a susţinut că prezenta cale de atac este admisibilă, hotărârea pronunţată în materia contestaţiei la executare putând fi atacată cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în condiţiile art. 599 alin. (1) coroborat cu art. 597 alin. (4) şi (7) C. proc. pen., raportate la art. 4251 C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea contestaţiei formulate în cauză de contestatoarea A., excepţie invocată, din oficiu, de către instanţă, se constată următoarele:

Contestaţia la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

În cauză, titlul împotriva căruia s-a formulat contestaţia la executare de către petenta A., în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de decizia penală nr. 888/A din 08 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012, care constituie hotărârea pronunţată, în cauza de fond, de către instanţa de apel, ca ultim grad de jurisdicţie ordinară.

Potrivit art. 370 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie.

În mod adiacent, se subliniază că, în practica constantă a instanţelor, s-a statuat că în condiţiile în care hotărârea primei instanţe a fost modificată în căile de atac, în speţă în apel, ceea ce se execută este hotărârea instanţei de apel, care a desfiinţat sentinţa sub aspectul la care se face referire prin contestaţia la executare, astfel că instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută este instanţa de apel, competentă să soluţioneze contestaţia le executare întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior (art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.).

Titlul reprezentat de o decizie pronunţată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de acelaşi tip, cu aceeaşi forţă juridică, pronunţată de instanţa ce a pronunţat şi hotărârea a cărei lămurire se solicită, sens în care sunt dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că contestaţia la executare se face la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, iar în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, şi hotărârea pronunţată în contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., este definitivă.

De altfel, la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că judecarea contestaţiei (ca şi cale de atac) la hotărârea primei instanţe se face în şedinţă publică, cu citarea persoanei condamnate, dar şi că alin. (5) al aceluiaşi art., care.face trimitere la dispoziţiile cuprinse în Titlul III al Părţii speciale privind judecata, se aplică în mod corespunzător.

Or, hotărârea ce face obiectul acestei contestaţii nu este o hotărâre a primei instanţe, ci a instanţei de apel, iar conform Titlului III al Părţii speciale privind judecata, hotărârile pronunţate în apel sunt definitive.

Pe cale de consecinţă, contrar susţinerilor apărătorului ales al contestatoarei, dispoziţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. în raport cu care hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, nu au incidenţă în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestataarea petentă A. împotriva deciziei penale nr. 1025 din data de 03 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 1025 din data de 03 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2015.