Deduction of foreign pre-transfer detention and early release benefits from residual prison sentence after cross-border prisoner transfer

Decizia nr. 1567/2015

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 121 din data de 15 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 599 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c), d) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de A. împotriva executării sentinţei penale nr. 104 din 02 septembrie 2014 pronunţată Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2014, contestaţie în a cărei motivare s-a susţinut că nu s-a dedus din pedeapsă perioada executată, de la data reţinerii din 23 februarie 3009 şi nu s-au avut în vedere cele 453 zile de liberare anticipată acordate de autorităţile italiene.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

Sub nr. 249/32/2015 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva executării sentinţei penale nr. 104 din data de 02 septembrie 2014 pronunţată Curtea de Apel Bacău în Dosar nr. x/32/2014.

Prin sentinţa penală nr. 104 din data de 02 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosar nr. x/32/2014, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut sentinţa penală nr. 279/2009 pronunţată de Tribunalul Montova Republica Italiană la data de 14 octombrie 2009, definitivă la data de 17 iunie 2011, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de C. pen. român la art. 233 - 234 alin. (1) lit. a) şi d), art. 205 alin. (1).

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă de 3 ani, 5 luni şi 12 zile închisoare.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus perioada executată de la data de 18 iunie 2014 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

S-a motivat că o pedeapsă de 10 ani închisoare, a cărei executare a început la 23 februarie 2009 urmează să expire la data de 22 februarie 2019.

Instanţa a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă de 3 ani, 5 luni şi 12 zile închisoare, raportat la perioada executată până la data de 14 iunie 2014 şi data expirării pedepsei în statul emitent, respectiv 01 decembrie 2017, ţinând cont şi de 450 zile pentru eliberare anticipată deja acordată.

S-a apreciat, în examinarea primei obiecţiuni din contestaţia la executare, că, din moment ce instanţa care a recunoscut hotărârea străină de condamnare a determinat durata deja executată în sistemul penitenciar italian-1260 zile închisoare - şi, în raport cu aceasta, durata rămasă de executat în sistemul penitenciar din România - 3 ani, 5 luni şi 12 zile - în mod corect a fost dedusă durata executată cu începere de la 14 iunie 2014 (data începerii efective a executării restului de pedeapsă în acest din urmă sistem penitenciar), iar nu de la 23 februarie 2009, cum fără temei s-a solicitat.

Cât priveşte cea de a doua obiecţie nesocotirea unei durate de 453 zile (în realitate 450) de liberare anticipată (cf. legislaţiei italiene) s-a reţinut că, prin decizia nr. 15 din data de 22 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea de principiu a unei probleme de drept, s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu persoanei condamnate de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.

Cum dezlegarea acestei chestiuni de drept este obligatorie pentru instanţe, conform art. 477 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că perioada de 453 de zile de eliberare anticipată acordată de statul de condamnare italian, nu poate fi dedusă din restul de pedeapsă de 3 ani, 5 luni şi 12 zile închisoare, ce se execută în România.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, condamnatul A. a formulat contestaţia de faţă, prin care, apreciind, în termeni generali, că există nelămuriri cu privire la pedeapsa care se execută şi la perioada executată, ce trebuie dedusă (cf. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.), a solicitat, în termeni expreşi, deducerea duratei executate de la 23 februarie 2009, la zi (în loc de 14 iunie 2014, la zi), considerând că pedeapsa care se execută este cea de 10 ani închisoare stabilită de instanţa italiană.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 121 din data de 15 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, atât în raport cu susţinerile apărătorului cât şi în raport cu actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din moment ce, printr-o sentinţă rămasă definitivă în forma în care a fost pronunţată (nr. 104 din data de 2 septembrie 2014), instanţa de recunoaştere, constatând că, din pedeapsa de 10 ani închisoare, condamnatul A. - contestatorul din cauza de faţă - executase în sistemul penitenciar italian 1260 zile închisoare, a determinat restul de pedeapsă executabil într-un penitenciar din România - hotărând că aceasta este de 3 ani, 5 luni şi 12 zile închisoare - în mod corect s-a dedus, din acest rest, iar nu din pedeapsa întreagă (10 ani închisoare), durata executată în România, cu începere de la 14 iunie 2014. în aceste circumstanţe, în mod evident deducerea duratei executate cu începere de la 23 februarie 2009 nu era posibilă.

Aşa fiind, se constată că în mod corect prima instanţă a respins obiecţia din contestaţia la executare referitoare la o pretinsă greşită deducere a duratei executate.

Totodată prin decizia nr. 15 din data de 22 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea de principiu a unei probleme de drept s-a stabilit că după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, motiv pentru care se constată că perioada de 453 de zile de eliberare anticipată acordate de statul de condamnare italian nu poate fi dedusă din pedeapsa de 3 ani, 5 luni şi 12 zile închisoare, ce se execută în România.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică şi în temeiul art. 4251 pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 121 din data de 15 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 240 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 121 din data de 15 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 240 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2015.