Merged sentence reduced to 4 years, 6 months after supplemental sentence cut to 6 months

Decizia nr. 1289/2015

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 76 din data de 07 mai 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A. şi a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţele penale nr. 452/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv nr. 169/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, modificate prin admiterea recursurilor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- pedeapsa complementară a interzicerii, pentru 3 ani, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), teza finală, b) şi c) C. pen. anterior;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pedeapsa complementară a interzicerii pentru 3 ani a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza finală, b) şi c) C. pen. anterior.

A interzis inculpatului, pentru 3 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) teza finală, b) şi c) C. pen. anterior.

A dedus din pedeapsă durata reţinerii din 12 aprilie 2012, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 şi perioada executată de la 27 noiembrie 2013 la zi.

A dispus anularea M.E.P.I. nr. 509/2012 din 26 noiembrie 2013 şi nr. 199/2013 din 15 aprilie 2014 emise de Curtea de Apel Bucureşti, pe numele condamnatului şi dispune emiterea unui nou M.E.P.I., conform prezentei hotărâri.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 RON, a fost înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 452 din data de 14 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, petentul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere. Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin decizia penală nr. 3703 din data de 25 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis recursul parchetului şi s-a dispus condamnarea petentului la 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. anterior, pedeapsă pe care, în temeiul art. 33 lit. a) şi 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanţă, stabilindu-se ca petentul din speţă să execute, în regim de detenţie, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi o pedeapsă complementară de 3 ani interzicerea unor drepturi.

Prin sentinţa penală nr. 169 din data de 11 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, petentul a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior şi 5 ani interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară. Totodată, s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior.

Prin decizia penală nr. 91 din data de 14 aprilie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de Parchet şi inculpatul A. şi, prin schimbarea încadrării juridice, a fost condamnat petentul la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen.; a fost redusă pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară aplicată de prima instanţă pentru infracţiunea de trafic de influenţă, la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară.

Au fost contopite cele două pedepse, astfel că, în final, s-a dispus executarea de către petentul din speţă a pedepsei de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţele penale mai sus arătate sunt concurente, fiind săvârşite înainte de rămânerea definitivă a acestor hotărâri de condamnare, astfel că deveneau incidente dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. pen. anterior.

Analizând prin comparare, instanţa de fond a constatat, în acord cu apărarea că, potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012, legea penală mai favorabilă este cea anterioară, în ceea ce priveşte contopirea pedepselor, însă a apreciat că, faţă de gravitatea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv două infracţiuni de trafic de influenţă, înşelăciune şi fals, toate săvârşite în calitate de avocat, se impune aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă.

A reţinut că, în cazul succesiunii de legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se aplică legea penală mai favorabilă, independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport cu fiecare dintre infracţiunile concurente, fără a se putea spune că astfel s-ar crea o „lex tertia" şi în acelaşi mod se procedează şi atunci când faptele au fost judecate separat şi când, cu ocazia contopirii, instanţa este ţinută de autoritatea de lucru judecat a pedepselor aplicate pentru diferitele infracţiuni.

În ceea ce priveşte legea mai favorabilă, s-a apreciat că aceasta este în concret, legea veche, datorită multitudinii de infracţiuni ce fac obiectul prezentei contopiri.

Curtea a stabilit cuantumul sporului de pedeapsă, având în vedere ansamblul împrejurărilor, dar şi pentru a nu crea un sentiment de neimputabilitate, constatând că petentul din speţă a comis infracţiuni grave, de corupţie, cu implicarea instituţiilor statului, care apără tocmai justiţia, respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Tribunalului Braşov, a Curţii de Apel Bucureşti, dar şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

S-a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiuni, care cumulat, au fost pedepsite cu 14 ani de închisoare, astfel încât, pedeapsa de 4 ani, la care se adaugă un spor de 1 an, prin care să se reliefeze periculozitatea generată de celelalte fapte care intră în conţinutul concursului, reprezintă o rezultantă rezonabilă.

Împotriva sentinţei penale nr. 76 din data de 07 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat contestaţie condamnatul A..

Prin motivele contestaţiei a apreciat că prima instanţă a procedat la sporirea pedepsei de 4 ani închisoare fără o justificare temeinică, nefiind motivată soluţia cu argumente de neînlăturat.

A mai arătat că în timpul executării pedepsei în Penitenciarul Giurgiu nu a săvârşit nicio abatere şi nu a fost sancţionat disciplinar, iar regimul de executare a fost schimbat de la închis la semideschis.

Examinând contestaţia formulată prin raportare la criticile condamnatului A. şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că este fondată din următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, instanţa care a soluţionat cererea în fond, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, prin sentinţa penală nr. 76 din data de 07 mai 2015, în raport cu data comiterii faptelor de către condamnat şi momentul rămânerii definitive ale celor a celor două hotărâri de condamnare a constatat existenţa concursului de infracţiuni şi a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A.

Referitor la critica formulată de contestatorul condamnat A., prin care solicită să se constate nejustificată aplicarea sporului de un an la pedeapsa rezultantă de 4 ani, Înalta Curte consideră că este întemeiată.

Dispoziţiile C. pen. prevăd că pedeapsa trebuie să corespundă, pe de o parte, pericolului social pe care îl prezintă pluralitatea de infracţiuni pentru care petentul a fost condamnat, iar pe de altă parte, periculozităţii infractorului care săvârşeşte repetate fapte antisociale.

Sub acest aspect se remarcă, totodată, faptul că, cu prilejul dezbaterilor contestatorul condamnat, prin apărător din oficiu a menţionat că renunţă la această critică, în concluzie, arătând că solicită doar reducerea sporului de 1 an închisoare stabilit prin sentinţa penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi care a fost menţinut prin sentinţa penala nr. 64/C din 15 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală.

Înalta Curte reţine că, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, a constatat că infracţiunile pentru care contestatorul A. a fost condamnat prin sentinţele penale mai sus arătate sunt săvârşite înainte de rămânerea definitivă a acestor hotărâri de condamnare, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968.

De altfel, instanţa sesizată cu judecarea cererii de contopire nu trebuie să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale a căror contopire s-a solicitat, cu privire la cuantumul condamnărilor ori al sporurilor de pedeapsă stabilite.

În acest context, Înalta Curte reţine că aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă nu este obligatoriu pentru instanţă, aceasta fiind singura în măsură să aprecieze împrejurările concrete ale speţei deduse judecăţii.

În ceea ce îl priveşte pe condamnatul A. instanţa reţine că acesta a avut o conduită bună în cadrul penitenciarului, nu a avut abateri disciplinare, beneficiind de schimbarea regimului de executare.

Evaluând toate aspectele menţionate mai sus, instanţa apreciază că un spor de 6 luni este suficient pentru realizarea scopului pedepsei.

În consecinţă, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 76 din data de 07 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

Va reduce sporul de la 1 an la 6 luni aplicat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Va deduce din pedeapsă durata reţinerii din 12 aprilie 2012, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 şi perioada executată de la 27 noiembrie 2013 până la data de 24 septembrie 2015.

Va dispune anularea M.E.P.I. nr. 509/2012 din 26 noiembrie 2013 şi nr. 199/2013 din 15 aprilie 2014 emise de Curtea de Apel Bucureşti, pe numele condamnatului şi va dispune emiterea unui nou M.E.P.I., pentru pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de 35 RON, se va înainta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 76 din data de 07 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

Reduce sporul de la 1 an la 6 luni aplicat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa durata reţinerii din 12 aprilie 2012, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 şi perioada executată de la 27 noiembrie 2013 până la data de 24 septembrie 2015.

Dispune anularea M.E.P.I. nr. 509/2012 din 26 noiembrie 2013 şi nr. 199/2013 din 15 aprilie 2014 emise de Curtea de Apel Bucureşti, pe numele condamnatului şi dispune emiterea unui nou M.E.P.I., pentru pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de 35 RON, se va înainta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 24 septembrie 2015.