Inadmissibility of appeal against decisions on preliminary admissibility of extraordinary appeal in criminal proceedings

Decizia nr. 125/A/2015

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 8 din 20 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 763 din 23 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/267/2014, reţinându-se, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 426 lit. a)-i) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 9 februarie 2015, a promovat cale de atac petentul A.

La termenul din data de 9 aprilie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac formulate împotriva sentinţei penale nr. 8 din 20 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Examinând calea de atac promovată de petent, prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, cererea introductivă de instanţă este reprezentată de contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 763 din 23 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/267/2014, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de acelaşi petent împotriva deciziei nr. 251 din 12 iunie 2014 a Tribunalului Gorj. Prin această ultimă decizie a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de petent împotriva încheierii din camera de consiliu din 8 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Novaci în Dosarul nr. x/267/2014, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea promovată în condiţiile art. 341 C. proc. pen., încheiere definitivă în raport de dispoziţiile alin. (8) al acestui art. Aşadar, dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 426-432 C. proc. pen., referitoare la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, cu trimitere la art. 341 C. proc. pen.

Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluţiei pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii a acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depăşită faza admisibilităţii în principiu, dacă găseşte contestaţia în anulare întemeiată, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că în speţa de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 408 C. proc. pen., potrivit cărora sentinţele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel, acestea referindu-se la sentinţe nedefinitive, pronunţate în cursul judecăţii, iar nu în procedura guvernată de dispoziţiile art. 341 C. proc. pen. ori într-o cale extraordinară de atac.

De asemenea, se constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, ceea ce nu este cazul în speţă.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (sentinţă pronunţată în contestaţia în anulare ce a vizat o decizie definitivă, precum şi o încheiere definitivă dată în temeiul art. 341 alin. (6) C. proc. pen.), investind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (...) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a Il-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 20 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 20 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 9 aprilie 2015.