Res judicata bars re-litigation of favorable law application in repeat enforcement contests

Decizia penală nr. 1088/2015

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 67 din 16 aprilie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 595, 598 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 27 din data de 05 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 3702 din 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/85/2010*.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că, la data de 22 ianuarie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. 335/57/2014, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013, la nivelul Penitenciarului Aiud, sesizare privitoare la condamnatul A., apreciindu-se că faţă de persoana condamnatului sunt incidente disp. art. 6 N. C. pen., cu privire la pedeapsa principală, deoarece pedeapsa maximă prevăzută de noul C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune este de 3 ani închisoare, potrivit art. 244 alin. (1) C. pen.

Totodată, instanţa a constatat că cererea anterioară a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 36 din data de 10 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/57/2014, care a fost confirmată prin decizia penală nr. 961 din data de 17 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (Dosar nr. x/57/2014), prin respingerea - ca nefondate - a contestaţiilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de către condamnatul A.

Curtea a mai constatat că, la fel ca în precedent, prezenta cauză are ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatorul - condamnat A., şi care vizează aceeaşi sentinţă penală - nr. 27 din 05 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3702 din 04 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ce a fost deja soluţionată o dată la Curtea de Apel Alba Iulia.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că inadmisibilitatea, ca sancţiune procedurală, intervine în cazul în care părţile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare.

Totodată, instanţa a constatat că de la data intrării în vigoare a noului C. pen., 01 februarie 2014 şi până în momentul analizat nu a intervenit nicio altă lege penală mai favorabilă .situaţiei legale a condamnatului nici în sens restrâns, dar nici în sens larg (recurs în interesul legii sau hotărâre prealabilă de dezlegare a unor chestiuni de drept).

În plus, instanţa a reţinut că, condamnatul a mai solicitat aplicarea art. 84-85 din Legea nr. 59/1934 prin care se urmăreşte schimbarea încadrării juridice date faptei, şi, ca o consecinţă, reducerea pedepsei aplicate, una dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat nefiind recunoscută de acesta. Or, pe calea contestaţiei la executare se pot invoca doar aspecte ce vizează executarea pedepsei şi nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei sau achitarea, situaţie ce presupune o reanalizare a fondului cauzei şi încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat.

Împotriva sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat contestaţie condamnatul A. solicitând aplicarea prevederilor din Noul C. pen.

Temeiul de drept al acestei contestaţii fiind cel prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive, prin care s-a soluţionat cauza în fond şi s-a pronunţat o soluţie de condamnare.

Pentru ca o cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei să poată forma caz de contestaţie la executare este necesar să se ivească în cursul executării pedepsei, deci o împrejurare ce nu poate fi avută în vedere la pronunţarea hotărârii de condamnare.

De altfel, nu este admis pe calea contestaţiei la executare să se revină asupra unor dispoziţii care au autoritate de lucru judecat.

În ceea ce priveşte solicitarea de aplicare a dispoziţiilor art. 6 C. pen. în această procedură, se constată că a mai fost promovată o contestaţie la executare fundamentată pe aceleaşi dispoziţii, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 961 din data de 17 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (Dosar nr. x/57/2014), în sensul respingerii - ca nefondate - a contestaţiilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de către condamnatul A. Întrucât, printr-o hotărâre anterioară s-a statuat asupra incidenţei dispoziţiilor art. 6 C. pen. în mod definitiv, instanţa este oprită a interveni în autoritatea de lucru judecat de care se bucură respectiva hotărâre.

Prin urmare, cauza de micşorare a pedepsei a operat în cursul judecăţii iar o nouă reducere a pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu mai poate avea loc în cursul executării pedepsei, fiind inadmisibilă.

Ca atare, critica condamnatului A. referitoare la modalitatea de stabilire a pedepsei, prin aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi analizată pentru că s-ar pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive de condamnare, ceea ce nu se poate realiza pe calea contestaţiei la executare întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 597 şi urm. C. proc. pen., va fi respinsă ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 67 din 16 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, iar în temeiul dispoziţiilor art. 275 pct. 4 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 67 din 16 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 septembrie 2015.