Revision inadmissible where enforcement of judgment subject to statute of limitations does not contradict res judicata of annulment of prior execution

Decizia nr. 848/2016

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 4 ianuarie 2016, A. a formulat cerere de revizuire, solicitând instanţei să anuleze Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015 a Tribunalului Botoşani, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., deoarece, susţine acesta, hotărârea Tribunalului Botoşani ar încălca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri reprezentate de sentinţa civilă nr. 115/1997, Dosarul nr. x/1996 a Tribunalului Botoşani modificată în tot prin Decizia civilă nr. 112 din 12 iunie 1997, Dosar nr. x/1997, definitivă a Curţii de Apel Suceava confirmată irevocabil prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998, Dosar nr. x/1997 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.

Revizuentul îşi întemeiază în drept cererea pe dispoziţiile art. 500 pct. 8 C. proc. civ., invocând în susţinere următoarele argumente:

Prin prima hotărârea definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în faza procesuală a soluţionării pe fond a litigiului şi care este titlu executor ce se execută în Dosarul execuţional nr. x/2015 al B.E.J., B., instanţa de fond a admis acţiunea în revendicare formulată de proprietar, a anulat formele de executare silită întreprinse în frauda legii de banca creditoare SC C. SA - prin Sucursala Botoşani şi a dispus: „restabileşte situaţia anterioară actelor de executare anulate şi obligă creditoarea SC C. SA - Filiala Botoşani şi adjudecatara SC D. SA Botoşani la restituirea către apelanta SC E. SRL Botoşani a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite”, dispoziţii care au înţeles clar lămurit şi fără echivoc că SC C. SA a fost obligat să întoarcă executarea şi să restituie proprietarului lucrurile în aceeaşi cantitate şi calitate la data când le-a luat - 3 martie - 28 noiembrie 1995.

Această hotărâre irevocabilă a instanţei de fond a intrat în autoritatea de lucru judecat care se bucură de prezumţia de adevăr şi are caracterul de incontestabilitate, exclusivitate, obligativitate şi executorialitate, ceea ce, de la lege conferă caracterul de imprescriptibilitate a dreptului creditorului de a cere executarea pe cale silită, pentru că debitorul refuză să presteze de bună voie obligaţiile pe care a fost condamnat irevocabil să le presteze, pentru aşi reîntregi proprietatea privată în virtutea unui asemenea titlu executor spre a-şi recupera lucrurile de la debitorul posesor neproprietar al bunurilor.

Aşa fiind, este de domeniul evidenţei că în speţă dispoziţiile instanţei de fond au accepţiunea noţiunii de „bun actual”, astfel cum a fost exprimată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pilot Atanasiu, în parag. 140, şi anume „existenţa unui bun actual în patrimoniul unei persoane este în afara oricărui dubiu dacă printr-o hotărâre definitivă şi executorie, instanţele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar şi dacă în dispozitivul hotărârii ele au dispus în mod expres restituirea bunului”, comentariile fiind de prisos în asemenea situaţie.

La data pronunţării irevocabile a titlului executor ce se execută, debitorul SC C. SA este de drept în întârziere din vina sa exclusivă, în temeiul art. 1527 alin. (1) C. civ. referitor la dreptul la executarea în natură.

În speţă, nu sunt şi nici nu pot fi incidente normele de drept comun referitoare la prescrierea dreptului de a cere executarea silită, deoarece normele legii speciale se aplică cu prioritate faţă de normele dreptului comun referitoare la termenul de 3 ani de zile care nu este un termen abstract deoarece şi acesta poate fi întrerupt sau suspendat, de la caz la caz.

Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel”, în speţă nefăcându-se dovada existenţei unei legi prin care legiuitorul a dispus că în litigiul dintre SC C. SA şi A. sunt aplicabile prevederile de drept comun referitoare la prescrierea dreptului de a cere executarea silită în cadrul acţiunii în revendicare.

Contrar prevederilor obligatorii consemnate în dispozitivul primei hotărâri definitivă şi irevocabilă, cât şi legii, în procedura executării silite instanţa de executare, primă instanţă şi cea de apel, în mod speculativ, au simulat existenţa prescrierii dreptului de a cere executarea pe cale silită a obligaţiilor pe care debitorul SC C. SA a fost condamnat să le presteze.

Prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată de Tribunalul Botoşani, în faza procesuală a aducerii la îndeplinire pe cale silită a prevederilor consemnate în dispozitivul primei hotărâri - titlu executor, respectiv Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015, definitivă pronunţată în procedura soluţionării contestaţiei la executare silită propriu-zisă dedusă judecăţii în Dosarul nr. x/193/2015, a respins apelul şi a menţinut definitiv încheierea din 5 august 2015 prin care Judecătoria Botoşani a admis contestaţia la executare silită propriu-zisă formulată de debitorul SC C. SA şi a dispus anularea întregii executări silite efectuată în Dosarul execuţional nr. x/2015 al B.E.J., B. urmare a constatării injuste ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită a titlului executor reprezentat de prima hotărâre a instanţei de fond.

Consideră revizuentul că în această fază procesuală de aducere la îndeplinire prevederile obligatorii din prima hotărâre, instanţa de executare, prin hotărârea pronunţată, înfrânge autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri prin care instanţa de fond îi recunoaşte dreptul imprescriptibil de a-şi reîntregi proprietatea privată prin recuperarea lucrurilor de care a fost deposedat prin fraudarea legii de către banca creditoare, SC C. SA.

Arată revizuentul că în acest mod ilicit, nerespectarea şi înfrângerea autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti irevocabile, este împiedicat să-şi recupereze în natură lucrurile, piese de schimb, de la debitorul SC C. SA care este ajutat să se îmbogăţească fără justă cauză de către chiar instanţa de executare în prejudicierea interesului meu legitim de proprietar de drept al respectivelor bunuri.

Intimata SC C. SA - Sucursala Botoşani a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiţiilor cuprinse în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Înalta Curte, examinând cererea de revizuire constată următoarele:

Din economia dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se desprinde cerinţa îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii necesare şi suficiente pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire, respectiv:

- hotărârile contradictorii să fie definitive chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei;

- hotărârile să fie pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză;

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces în sensul de dosar, ci în procese (dosare) diferite;

- în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat;

În speţă nu sunt îndeplinite nici condiţia contradictorialităţii hotărârilor definitive şi nici cea privind existenţa unor hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu.

Cele două litigii au obiect diferit.

Astfel, în litigiul în care a fost pronunţată Decizia nr. 112 din 12 iunie 1996 a Curţii de Apel Suceava, obiectul cauzei a vizat anularea proceselor verbale de vânzare prin licitaţie din 30 martie 1995 în timp ce obiectul celui de-al doilea litigiu, finalizat prin Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015 a Tribunalului Botoşani, a constat în anularea procedurii de executare silită din Dosarul execuţional nr. x/2015 al B.E.J., B., executare declanşată de revizuent tocmai în vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor stabilite în primul litigiu.

În ceea ce priveşte pretinsa contradictorialitate, este de reţinut că prin Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de SC E. SRL fiind dispusă anularea formelor de executare întreprinse de banca creditoare - SC C. SA - Sucursala Botoşani - Filiala Săveni, prin procesele verbale de sechestru din 6 martie 1995 şi din 28 noiembrie 1995 şi procesul verbal de vânzare prin licitaţia din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către adjudecatara SC D. SA Botoşani.

Totodată, instanţa a restabilit situaţia anterioară actelor de executare anulate şi a obligat creditoarea SC C. SA - Filiala Botoşani şi adjudecatara SC D. SA Botoşani la restituirea către apelanta SC E. SRL Botoşani a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite.

Prin Decizia irevocabilă nr. 1870 din 12 mai 1998, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursurile formulate de SC E. SRL, SC C. SA şi SC D. SA, decizia Curţii de Apel Suceava rămânând neschimbată, finalizarea acestui litigiu având ca efect desfiinţarea actelor de executare întreprinse de SC C. SA împotriva SC E. SRL.

Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a fost pronunţată în legătură cu o procedură de executare silită declanşată de Bancă în calitate de creditor, iar Decizia nr. 1196/2015 a Tribunalului Botoşani a fost pronunţată în cadrul unei procedurii de executare silită declanşată de A. în calitate de creditor, procedură de executare în care titlul executor era reprezentat tocmai de Decizia nr. 112/1997 a Curţii de Apel Suceava, sub aspectul restituirii bunurilor, fiind astfel evident caracterul particular al celor două proceduri.

Prin încheierea din data de 5 august 2015 din Dosarul nr. x/193/2015, Judecătoria Botoşani a constatat intervenită prescripţia dreptului revizuentului A. de a obţine executarea silită, în temeiul titlului indicat, prin raportare la data când s-a născut acest drept, respectiv 12 iunie 1997, data pronunţării Deciziei nr. 1870 din 12 mai 1998 a Curţii Supreme de Justiţie, fiind dispusă anularea întregii proceduri execuţionale.

Prin Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015, Tribunalul Botoşani a respins ca nefondat apelul formulat de domnul A. împotriva încheierii din 5 august 2015, soluţia cu privire la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită devenind definitivă, prin cel de-al doilea litigiu nefiind puse în discuţie efectele primei hotărâri definitive, intimata SC C. SA nesusţinând că actele de executare anulate prin Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava ar fi valabile sau că nu ar fi fost obligată la restituire.

Hotărârile pronunţate în al doilea litigiu au vizat tocmai titlul de care se prevalează revizuentul - Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava - în urma analizării acestuia stabilindu-se că este prescris dreptul revizentului de a obţine executarea, pe cale silită, a obligaţiilor stabilite în titlul respectiv, Decizia nr. 112/1997, neputându-se astfel identifica nicio contradicţie între cele două hotărâri invocate de revizuent, în condiţiile în care cea de-a doua hotărâre, cea revizuibilă, respectiv Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015 a Tribunalului Botoşani nu face decât să constate prescripţia dreptului de a cere executarea silită a primei hotărâri în această cauză nefiind antamat fondul soluţionat irevocabil prin prima hotărâre.

Cât priveşte cea de-a doua condiţie, nici aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, revizuirea vizează hotărâri pronunţate în două procese diferite, neputându-se, aşadar, discuta o eventuală contrarietate de hotărâri.

Primul proces în care a fost pronunţată hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat o invocă revizuentul, a avut ca obiect contestaţie la executare formulată de SC E. SRL împotriva proceselor verbale de sechestru din 6 martie 1995 şi din 28 noiembrie 1995 şi împotriva procesului verbal de vânzare la licitaţie din 30 martie 1995, ceea ce s-a contestat fiind procedura de executare derulată de intimata SC C. SA împotriva SC E. SRL, litigiul soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, decizie prin care a fost respins recursul SC C. SA împotriva Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1996 a Curţii de Apel Suceava. Prin această din urmă hotărâre, contestaţia la executare a SC E. SRL a fost admisă de Curtea de Apel Suceava, instanţa dispunând: „anularea formelor de executare întreprinse de banca creditoare - SC C. SA - Sucursala Botoşani - Filiala Săveni, prin procesele verbale de sechestru din 6 martie 1995 şi din 28 noiembrie 1995 şi procesul-verbal de vânzare prin licitaţia din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către adjudecatara SC D. SA Botoşani. Restabileşte situaţia anterioară actelor de executare anulate şi obligă creditoarea SC C. SA - Filiala Botoşani şi adjudecatara SA Botoşani la restituirea către apelanta SC E. SRL Botoşani a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite”.

Prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut soluţia Curţii de Apel Suceava motivând în sensul că banca creditoare nu a avut în posesie bunurile asupra cărora se instituise gajul şi că, în orice caz, executarea silită s-a făcut de către creditoare fără încuviinţarea instanţei.

Cel de-al doilea proces a avut ca obiect contestaţie la executare formulată de SC C. SA împotriva executării silite pornite de A., în Dosarul de executare nr. x/2015 al B.E.J., B., executarea vizând titlul obţinut în primul litigiu, titlu prin care s-a dispus restituirea bunurilor, intimata SC C. SA contestând procedura de executare (cel de-al doilea litigiu). Prin încheierea pronunţată în data de 5 august 2015 în Dosarul nr. x/192/2015, Judecătoria Botoşani a admis, în parte, contestaţia la executare în sensul că a constatat ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită şi a dispus anularea întregii executări silite efectuate în Dosarul execuţional nr. x/2015 al B.E.J., B.

Prin Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015, definitivă, Tribunalul Botoşani a respins ca, nefondat apelul declarat de A., în cel de-al doilea litigiu instanţele având în vedere chiar deciziile pronunţate în primul litigiu, acestea constituind temeiul drepturilor de care se prevalează A., constatându-se însă că dreptul acestuia de a obţine executarea silită a acelor hotărâri este prescris.

Reiese, aşadar că, hotărârile invocate de revizuent au fost pronunţate în procese diferite astfel încât nu este îndeplinită condiţia esenţială a pronunţării unor hotărâri în cadrul aceluiaşi proces, prin urmare nu se poate considera că litigiul a fost soluţionat de două ori.

Cauza litigiilor este distinctă astfel încât nu se poate pune problema existenţei autorităţii de lucru judecat.

Astfel, în litigiul soluţionat prin Decizia nr. 112 din 12 iunie 1996 a Curţii de Apel Suceava, A. şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 372 din V.C.P.C. şi art. 116 din Ordonanţa nr. 11 din 23 ianuarie 1996 prin aplicarea cărora Curtea de Apel Suceava a constatat că intimata SC C. SA nu beneficia de un titlu executoriu, vânzarea la licitaţie făcându-se cu încălcarea legii.

În al doilea litigiu, intimata SC C. SA şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 712 şi urm., din N.C.P.P., precum şi pe dispoziţiile art. 706 din acelaşi cod, dispoziţii referitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că cererea de revizuire nu întruneşte condiţiile intrinseci de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (8) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1196 din 9 decembrie 2015, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă.

Obligă revizuentul să plătească intimatei SC C. SA suma de 10.743,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 aprilie 2016.