Contractual non-performance via defective construction quality triggering exceptio non adimpleti contractus and obligation to rework

Decizia nr. 637/2016

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 211/C din 06 iunie 2014 Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de neexecutare invocată de pârâta SC A. SRL.

A respins acţiunea formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.

A admis cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta reconvenţională SC B. SRL şi, în consecinţă, a obligat pârâta reconvenţională să refacă lucrarea executată în temeiul Contractului de execuţie lucrări din 2 octombrie 2007, iar în caz de refuz a autorizat executarea acestor lucrări de către un alt executant, pe cheltuiala pârâtei reconvenţionale.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 4.508,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii, după prezentarea situaţiei de fapt, tribunalul a reţinut, în esenţă că excepţia de neexecutare invocată de pârâtă este fondată şi a fost admisă cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Astfel, obligaţiile reciproce ale părţilor, respectiv de executare a lucrărilor prevăzute în Anexa I şi Anexa II şi de plată a contravalorii acestor lucrări precum şi a materialelor, îşi au temeiul în Contractul din 3 octombrie 2007.

Din partea reclamantei există o neexecutare a obligaţiei asumată prin contractul mai sus menţionat, lucrarea contractată fiind efectuată cu deficienţe calitative majore astfel cum rezultă din cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză.

Astfel, în Raportul de expertiză tehnică din 2012 expertul a concluzionat, cu privire la terasă, că plăcile sunt montate defectuos întrucât stratul de adeziv nu a fost aplicat pe întreaga suprafaţă a dalelor şi contrar fişei tehnologice a adezivului folosit precum şi că rosturile sunt inegale între ele, chituite incorect şi cu material inadecvat, iar, în cazul unor trepte şi contratrepte, că s-a folosit material de culori diferite şi chituirea este defectuoasă. Expertul a arătat totodată că deficienţele constatate sunt cauzate exclusiv de societatea reclamantă, precum şi că o parte din lucrările executate implică refacerea lor - placarea terasei, iar altele o corectare - placare trepte.

De asemenea, conform Raportului de expertiză din 2014 suprafeţele pentru care se impune refacerea placării sunt cele pentru terasa exterioară, pentru contratreapta realizată din două făşii şi balconul de la etaj.

Susţinerile reclamantei în sensul că nu se poate vorbi despre o neexecutare în condiţiile în care şi-a îndeplinit obligaţia de a efectua lucrările asumate prin Contractul nr. 29/3 octombrie 2007, nu au putut fi primite. Aceasta deoarece lucrările au fost executate în mod defectuos, fiind necesară refacerea lor. Or, o executare defectuoasă a lucrărilor, ce impune refacerea acestora, echivalează cu neexecutarea lucrărilor contractate.

Chiar dacă parţială, faţă de faptul că au fost executate şi lucrări, pe suprafeţe mai reduse în spaţiul interior şi respectiv la intrare în imobil, care nu necesită refacere, neexecutarea este suficient de importantă deoarece aceasta vizează întreaga suprafaţă a terasei exterioare, a balconului de la etaj şi a unei contratrepte.

Neexecutarea se datorează, astfel cum rezultă din expertizele întocmite în cauză, exclusiv reclamantei care a montat plăcile de granit în mod defectuos, cu încălcarea instrucţiunilor, neglijent, cu personal necalificat şi nesupravegheat.

Faţă de cele concluzionate de experţi, raportat şi la prevederile contractului încheiat între părţi, susţinerile reclamantei privind executarea unor lucrări de bună calitate şi permeabilitatea normală ce caracterizează piatra naturală montată, precum şi cele referitoare la posibilitatea beneficiarului de a opta sau nu pentru aplicarea tratamentelor de suprafaţă şi executarea lucrărilor de finisare, sunt neîntemeiate.

De altfel, însuşi reclamanta a constatat, după cum rezultă atât din Procesul verbal de constatare şi remediere încheiat la data de 27 iulie 2009 cât şi din actul denumit Constatare/solicitare întocmit la data de 18 august 2010, deficienţele invocate de societatea pârâtă şi analizate de către experţii numiţi în cauză.

Faptul că dl C., care a semnat pentru SC B. SRL procesul verbal încheiat la data de 27 iulie 2009, mai reprezenta sau nu societatea reclamantă la acea dată nu prezintă relevanţă în condiţiile în care SC B. SRL, prin alţi reprezentanţi, constată încă o dată, la 18 august 2010, deficienţele lucrărilor executate, iar experţii numiţi în cauză le confirmă.

Deşi cele constatate au determinat-o pe reclamantă chiar să ofere pârâtei un discount de 30%, SC B. SRL pretinde prin prezenta cerere de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 31.958,61 euro, fără să opereze acest discount, motivând că părţile nu au ajuns la o înţelegere.

De asemenea, art. 5.1. din Contractul din 3 octombrie 2007 prevede că antreprenorul garantează manopera lucrărilor executate pe interval de 2 ani de la data terminării lucrărilor, conform legislaţiei în vigoare. În perioada de garanţie antreprenorul va executa în mod gratuit remedierea defectelor, exceptându-le pe cele datorate culpei beneficiarului (clientului), a celorlalţi antreprenori angajaţi de beneficiar.

În plus, conform art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995, executantul lucrărilor de construcţii are obligaţia de a remedia, pe propria cheltuială, defectele calitative apărute din vina sa, atât în perioada de execuţie, cât şi în perioada de garanţie stabilită potrivit legii.

Având în vedere cele constate cu privire la modul de executare a lucrărilor contractate, cererea reclamantei reconvenţionale, în sensul obligării pârâtei reconvenţionale la refacerea lucrării executată în temeiul Contractului de execuţie lucrări din 2 octombrie 2007 fiind întemeiată, a fost admisă.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 1077 C. civ., potrivit cărora nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului, instanţa a autorizat executarea lucrărilor de către un alt executant, pe cheltuiala pârâtei reconvenţionale.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa a admis excepţia de neexecutare invocată de pârâta SC A. SRL, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL şi a admis cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta reconvenţională SC B. SRL dispunând conform dispozitivului sentinţei.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC B. SRL solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligării pârâtei la plata sumei de 134.463,26 lei şi respingerea cererii reconvenţionale, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 858/Ap din 30 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Brașov, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 211/C/2014 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, contencios administrativ şi fiscal, și a fost obligată apelanta să plătească intimatei SC A. SRL suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în apel.

În motivare, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Instanţa de fond a pronunţat hotărârea în urma evaluării întregului material probator administrat în cauză şi a făcut o corectă aplicare a normelor legale aplicabile. Din analiza întregului material probator a rezultat faptul că apelanta reclamantă nu a îndeplinit obligaţia contractuală de a realiza o lucrare corespunzătoare din punct de vedere al calităţii tehnice şi normativelor existente în construcţii. Astfel, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile contractului de execuţie lucrări încheiat între părţi privitoare la prescripţiile tehnice şi normativele de calitate în vigoare, caietul de sarcini de execuţie al clientului şi dispoziţiile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, garanţia de execuţie. De asemenea, au fost valorizate concluziile expertului tehnic desemnat în cauză care au fost în sensul constatării nerespectării tehnologiei de lipire a plăcilor de granit montate pe terasa principală şi a plăcilor de ardezie montate pe terasa de la etaj. Expertul a arătat în mod neechivoc ca singura modalitate de remediere a greşelilor de montaj constă în demontarea în totalitate a placajului de pe terasa principală şi refacerea lui.

În aceeaşi direcţie, analizarea probatoriului a vizat în mod corect analiza proceselor verbale de constatare şi remediere a deficienţelor încheiate între părţile contractante. Astfel, prin procesul verbal de constatare şi remediere a deficienţelor semnat de părţile contractante în data de 27 iulie 2009 sunt consemnate numeroase şi serioase deficienţe de execuţie, respectiv lipsa finisajelor şi tratamentelor de suprafaţă, neaplicarea materialului adeziv pe întreaga suprafaţă a plăcilor, spaţii libere între ele şi sub plăcile de granit. Deficienţele de montaj au determinat producerea de infiltraţii de apă care au dus la degradarea plăcilor de granit şi suportului, placa de beton favoriza apariţia mucegaiului datorita umidităţii. S-a reţinut şi actul de constatare din 18 august 2010, act care arată existenţa aceloraşi deficienţe, neremediate la vremea respectivă de către constructor. În aceeaşi notă, instanța de apel a reținut că pentru remedierea deficienţelor, apelanta reclamantă a oferit discount care nu poate fi interpretat decât în sensul realizării lucrărilor fără îndeplinirea normelor calitative. Astfel, în Anexa la devizul de lucrări final din 14 septembrie 2010 semnată de reprezentantul antreprenorului dar neacceptată de către beneficiar, se arată că pentru compensarea deficienţelor constatate, se acordă pentru materialul placaj granit montat pe terasa exterioară un discount de 30%.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a constatat în mod corect aplicabilitatea prevederilor art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi a H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente, astfel că există obligaţia executantului de a remedia deficienţele şi de a asigura calitatea lucrării în integralitatea ei.

În concluzie, consecinţa admiterii excepţiei de neexecutare invocată este respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii lucrării şi a materialelor, SC A. SRL neputându-i-se pretinde să îşi îndeplinească obligaţia contractuală de plată a preţului în condiţiile în care SC B. SRL nu şi-a îndeplinit propria obligaţie de executare a lucrării.

În ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 969 C. civ. şi cele ale art. 970 C. civ. obligă părţile contractului să-şi execute obligaţiile asumate cu bună - credinţă.

Pentru aceste motive, în baza art. 480 C. proc. civ., apelul a fost respins ca nefondat şi hotărârea atacată a fost păstrată în întregime. În baza art. 453 C. proc. civ., partea căzută în pretenţii a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, în principal casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea administrării probei cu cercetarea la faţa locului şi expertiza tehnică, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi schimbarea în tot a sentinţei pronunţate de Tribunalul Braşov în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi respingerea cererii reconventionale.

În motivarea criticii întemeiate pe pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susţine că prin hotărârea dată instanţa a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, deoarece în faţa instanţei de apel a solicitat în probatiune proba cu expertiza tehnică şi proba cu cercetarea la fata locului, pentru lămurirea aspectelor legate de întinderea suprafeţei pretinse a fi placate deficitar, de existenţa sau nu a infiltraţiilor şi mai ales dacă acestea se pot imputa reclamantei.

La data de 23 iunie 2015 Curtea de Apel Braşov, în şedinţa publică, a respins probele solicitate de reclamantă în cadrul acestei căi de atac, deşi avea obligaţia de a proceda la o nouă cercetare a fondului cauzei, având în vedere că apelul este o cale devolutivă de atac.

Recurenta - reclamantă consideră că, procedând astfel, Curtea de Apel Braşov a lipsit-o practic de un grad de jurisdicţie, neavând posibilitatea de a-şi proba temeinicia pretenţiilor în faţa instanţei de control judiciar.

Având în vedere aceste aspecte, apreciază că în cauză se impune admiterea recursului şi casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea efectuării unei cercetări judecătoreşti efective.

O altă critică se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii, fiind incident art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recurenta apreciază că decizia recurată nu este motivată în adevăratul sens al cuvântului, în condiţiile în care instanţa de control judicial nu face altceva decât să reia, extrem de succint, considerentele ce au fundamentat soluţia instanţei de fond, fără a proceda însă la o analiză temeinică a criticilor aduse de reclamantă prin apelul formulat şi fără a preciza care au fost motivele pentru care aceste critici nu au fost avute în vedere la judecarea căii de atac.

Astfel, o asemenea "motivare", extrem de succintă şi care nu oferă răspunsuri pentru toate criticile formulate de reclamantă, nu răspunde exigenţelor legale în materie, astfel că acest lucru echivalează practic cu o nemotivare a hotărârii recurate, motivarea fiind mijlocul procesual prin care instanţe demonstrează că hotărârea pronunţată nu este rezultatul arbitrariului ci rezultatul unui proces intens de analiză şi reflecţie.

Referitor la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, arătând că una din condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului este aceea ca "din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parţială, dar suficient de importantă.”

Excepţia invocată de către pârâtă a fost greşit admisă de instanţa de fond şi soluţia menţinută de instanţa de apel, câtă vreme reclamanta a efectuat lucrările cuprinse în contract dar şi lucrările suplimentare, ce se regăsesc în devizul final si sunt montate în locaţia situata în str. ....

Prin urmare, în situaţia dată, nu poate fi vorba de o neexecutare a contractului, nici măcar parţială, din partea reclamantei, societatea îndeplinindu-și întocmai obligaţiile asumate.

Cu toate acestea, instanţa de apel, fără a răspunde criticilor reclamantei privind incorecta soluţie de admiterea excepţiei de neexecutare a contractului, fără a arata motivele pentru care aceste critici sunt nefondate, a apreciat hotărârea instanţei de fond ca întemeiată.

Recurenta consideră că instanţa de apel a preferat să concluzioneze, fără a analiza şi răspunde motivat criticilor, că instanţa de fond, în urma analizării întregului material probator administrat în cauză a făcut o corectă aplicare a normelor legale aplicabile.

Intimata - pârâtă SC A. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Înalta Curte, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, a temeiurilor de drept incidente în cauză şi a susţinerilor din întâmpinare, reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Criticile recurentei care susţin necesitatea casării hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru completarea probatoriului cu proba cu expertiza tehnică şi proba cu cercetarea la fata locului, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - hotărârea atacată încalcă formele procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - sunt nefondate.

Deşi recurenta susţine că probele solicitate erau necesare pentru clarificarea fondului litigiului (lămurirea aspectelor legate de întinderea suprafeţei pretinse a fi placate deficitar, de existenţa sau nu a infiltraţiilor şi mai ales dacă acestea se pot imputa reclamantei), nu poate fi reţinută critica privind respingerea cererii în probaţiune, care s-a făcut de către instanţa de apel în condiţii de legalitate.

Dispoziţiile art. 167 C. proc. civ. sunt fără echivoc dispunând că dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegare pricinii, iar instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziţii legale, apreciind că probele solicitate nu ar fi putut contribui la dezlegarea pricinii raportat la probele deja administrate, în cauză fiind efectuată o expertiză tehnică în specialitatea construcţii.

Având în vedere amplul probatoriu întocmit în cauză, este evident faptul că recurenta nu a fost lipsită de un grad de jurisdicţie, instanţa de apel pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

Sunt nefondate susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa de apel nu şi-ar fi motivat hotărârea, nefiind incident nici cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

Potrivit acestei dispoziţii legale, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro sau contra, de fapt şi de drept, care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Aceste argumente trebuie să se raporteze la susţinerile şi apărările făcute de părţi, pe de o parte, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile.

În speţă, hotărârea recurată cuprinde în motivarea sa argumentele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, ceea ce permite efectuarea controlului judiciar pe calea prezentului recurs.

De altfel recurenta nu indică în ce privinţă hotărârea atacată face obiectul acestui motiv de recurs. Susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de apel a preluat motivarea instanţei de fond nu este de natură să conducă la concluzia că decizia este lipsită de propria motivare, câtă vreme se poate identifica în hotărârea curţii de apel raţiunea pentru care a fost găsită corectă şi legală argumentaţia instanţei de fond. Instanţa de apel a indicat în cuprinsul hotărârii considerentele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a formulat convingerea în limita a ceea ce s-a criticat, faţă de caracterul devolutiv al apelului.

Mai mult decât atât, deşi nu a arătat expres, instanţa de apel menţinând soluţia primei instanţe şi-a însuşit motivarea acesteia, câtă vreme situaţia de fapt şi apărările formulate de părţi înaintea acesteia au rămas neschimbate, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta are obligaţia să examineze mijloacele de apărare, pronunţându-se asupra lor, nu şi a argumentele pe care reclamanta le-a invocat în susţinerea mijloacelor de apărare, prin motivele de apel.

Criticile formulate de recurenta reclamantă potrivit cărora decizia recurată s-a dat cu aplicarea greşită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt, de asemenea, nefondate.

Recurenta - reclamantă critică modul în care a fost soluţionată excepţia neexecutării contractului, fără a preciza ce anume text legal a fost încălcat sau aplicat greşit.

Pentru a se putea invoca această excepţie trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții materiale: obligațiile reciproce ale părților să își aibă temeiul în același contract sinalagmatic; să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă, din partea celuilalt cocontractant; raportul juridic sinalagmatic prin natura sa trebuie să presupună regula executării simultane a obligațiilor reciproce ale celor două părți; obligațiile reciproce trebuie să fie ambele exigibile; neexecutarea să nu se datoreze faptei înseși a celui care invocă excepția.

Partea care invocă exceptio non adimpleti contractus nu este ținută să dovedească faptul că neexecutarea se datorează culpei debitorului, ci este suficient să probeze doar faptul neexecutării.

Astfel, intimata - pârâtă a probat neexecutarea obligaţiei contractuale de către reclamantă, aşa cum s-a reţinut din probatoriul administrat în cauză, neexecutarea datorându-se faptei recurentei care nu şi-a îndeplinit, în mod corelativ, propriile obligaţii născute din convenţie, deficienţele de executare a lucrărilor fiind foarte importante, ceea ce a dus la concluzia expertului tehnic că lucrările de acoperire a terasei şi a balconului de la etaj trebuie refăcute în totalitate, singura modalitate de remediere a greşelilor de montaj constând în demontarea în totalitate a placajului de pe teresa principală şi refacerea lui.

În acest context, în mod corect instanţa de apel a confirmat soluţia tribunalului de admitere a excepţiei neexecutării contractului, reţinând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi a H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente, existând obligaţia executantului de a remedia deficienţele şi de a asigura calitatea lucrării în integralitatea ei.

De asemenea, referitor la cererea reconvenţională, interpretând corespunzător şi prevederile art. 969 şi art. 970 din C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut cu justeţe că părţile contractului sunt obligate să-şi execute obligaţiile asumate cu bună - credinţă, motiv pentru care recurenta a fost obligată să refacă lucrarea executată în temeiul Contractului de execuţie lucrări din 2 octombrie 2007, iar în caz de refuz a autorizat executarea acestor lucrări de către un alt executant, pe cheltuiala recurentei pârâte reconvenţionale.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 5, 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., invocate de recurentă, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 858/Ap din 30 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Brașov, secţia civilă, ca nefondat, menţinând decizia instanţei de apel ca fiind legală.

Faţă de soluţia pronunţată în recurs, Înalta Curte constată întemeiată cererea formulată de intimata - pârâtă SC A. SRL privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât recurenta a căzut în pretenţii, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., aceasta va fi obligată să-i plătească intimatei cheltuielile de judecată, efectuate în acest stadiu al litigiului şi dovedite prin chitanţa aflată la fila 22 din dosarul acestei instanţe, cheltuieli în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 858/Ap din 30 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Brașov, secţia civilă.

Obligă pe recurenta - reclamantă SC B. SRL la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC A. SRL.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2016.