Revision of civil judgment based on contradictory final decisions: identity of subject matter in enforcement proceedings under Article 509(1)(8) C. proc. civ.

Decizia nr. 539/2016

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare la 07 noiembrie 2014, declinată la Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr. 28/Ap din 03 februarie 2015, revizuientul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 439/Ap din 06 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/296/2013, solicitând ca în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. să se constate că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv sentinţa civilă nr. 1904/2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, menţinută prin decizia civilă nr. 362/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare, hotărâri care prezintă autoritate de lucru judecat faţă de hotărârea potrivnică nr. 439/Ap/2014 pronunţată la 06 noiembrie 2014 de Tribunalul Satu Mare, toate fiind hotărâri pronunţate cu privire la acelaşi titlu executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că a solicitat anularea ultimei hotărâri.

Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 365/2015-A din 20 mai 2015 a respins excepţia nulităţii cererii de revizuire, invocată de intimata B.; a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menţinut-o în întregime; a obligat partea revizuientă A. să-i plătească părţii intimate B. suma de 2.600,59 RON cheltuieli de judecată în revizuire.

Împotriva deciziei civile nr. 365/2015-A din 20 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 30 iunie 2015 la Curtea de Apel Oradea.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (1) pct. 2 şi art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi admiterea cererii de revizuire, în sensul constatării existenţei hotărârilor potrivnice definitive, date de instanţe de aceleaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În consecinţă, solicită anularea hotărârii nr. 439/Ap/2014 pronunţată la 06 noiembrie 2014 de către Tribunalul Satu Mare.

Argumentele recurentului au vizat faptul că în mod greşit s-a reţinut de către Curtea de Apel Oradea că nu sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa contrarietăţii de hotărâri.

Astfel, în ceea ce priveşte obiectul cauzei, recurentul arată că există identitate şi în ipoteza în care obiectul acţiunii este diferit, dacă din cuprinsul acţiunii rezultă că scopul final este acelaşi, condiţie îndeplinită în cauză.

Contrarietatea de hotărâri rezultă din faptul că sentinţa civilă nr. 1904 din 25 aprilie 2014 a Judecătoriei Satu Mare, menţinută prin decizia civilă nr. 362/Ap din 24 septembrie 2014 a Tribunalului Satu Mare, a constatat că recurentul este liberat de datorie şi că intimata creditoare nu mai are dreptul la alte pretenţii după ce a acceptat oferta reală de plată, iar ultima hotărâre nr. 439/Ap din 06 noiembrie 2014 a Tribunalului Satu Mare menţionează că recurentul trebuie să plătească creditoarei suma de 26.000 RON şi alte cheltuieli de executare. Această obligaţie de plată nu subzistă şi prin prisma faptului că obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă la acest moment, titlul executoriu fiind executat de un an de zile. Debitul a fost achitat de către recurent prin oferta reală de plată, acceptată de către creditoare la 18 noiembrie 2013, primirea sumei de 100.00 euro făcând dovada liberării de datorie.

În esenţă, recurentul susţine că deşi prin hotărâri definitive şi executorii s-a constatat încheiată executarea privind titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul hotărârii potrivnice nr. 439/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare a fost pornită din nou executarea silită de către creditoarea B. În raport de aceste considerente, solicită anularea acestei hotărâri.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte reţine următoarele:

Având în vedere motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii recurate, prin prisma motivului de nelegalitate reglementat de textul de lege sus-menţionat, reţinând în acest sens, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material prevăzute de art. 509 pct. 8 Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, prin soluţia pronunţată, instanţa de fond în mod greşit a soluţionat cauza de faţă, în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, revizuientul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/296/2013 solicitând ca în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. să se constate că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv sentinţa civilă nr. 1904/2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, menţinută prin decizia civilă nr. 362/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare, hotărâri care prezintă autoritate de lucru judecat faţă de hotărârea potrivnică 439/Ap/2014 pronunţată la data de 6 noiembrie 2014 de Tribunalul Satu Mare, toate fiind hotărâri pronunţate cu privire la acelaşi titlu executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că a solicitat anularea ultimei hotărâri.

Analiza cererii de faţă trebuie să pornească de la precizarea că obiectul celor două dosare sus evocate se referă la acelaşi titlu executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pricină soluţionată potrivit C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că această lege aplicabilă a guvernat această fază procesuală în integralitatea sa.

Pe de altă parte, principiul instituit în materia dreptului intertemporal este reglementat de art. 24 Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare". Această dispoziţie tranzitorie reglementează orice succesiune viitoare de norme de procedură civilă, invită după intrarea în vigoare a Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Instanţa de fond a analizat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, prin prisma cerinţelor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând că între cele două pricini pretins a fi contradictorii nu există identitate de obiect.

Instanţa de apel nu a argumentat lipsa identităţii de obiect al celor două cauze şi prin prisma împrejurării că în ambele situaţii este vorba de executarea silită a unei unice hotărâri judecătoreşti.

Astfel, analiza instanţei de apel cu privire la această condiţie de admisibilitate s-a rezumat la constatarea existenţei a două executări silite, respectiv a două contestaţii la executare, concluzionând asupra lipsei de identitate asupra obiectului litigiilor, fără a analiza obiectul executărilor silite.

Având în vedere faptul că cele două dosare în care s-au pronunţat decizia civilă nr. 439/Ap/2014 de către Tribunalul Satu Mare şi sentinţa civilă nr. 1904/2014 a Judecătoriei Satu Mare, vizează executări silite efectuate în dosare diferite, dar care se referă la acelaşi titlu executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi faţă de dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza I şi art. 496 alin. (2) Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se impune casarea sentinţei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 365/2015-A din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2016.