Extraordinary annulment inadmissible: Rejection of cassation appeal for procedural non-compliance not constituting material error or omission
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for annulment, upholding the prior decision that had rejected the appellant’s cassation appeal as inadmissible. The dispute, arising from a civil action for property damage and compensation, involved a challenge to the lower appellate court's refusal to admit the cassation appeal due to procedural non-compliance. The court held that the extraordinary appeal was inadmissible because the appellant failed to establish grounds for annulment under the Civil Procedure Code; specifically, the rejection of the cassation appeal was based on substantive procedural inadmissibility regarding the filing and pleading requirements of the appeal, rather than on an error of law, a material error, or a violation of the right to a fair trial or European Convention on Human Rights standards, which are not cognizable under this specific extraordinary remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ; Extraordinary annulment inadmissible: Rejection of cassation appeal for procedural non-compliance not constituting material error or omission: Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun şi de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestaţia în anulare specială.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 532/2016
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2555 din 10 decembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 840 din 21 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
La data de 25 ianuarie 2016, împotriva acestei decizii A. a formulat contestaţiei în anulare, fără a argumenta în drept cererea formulată.
În argumentarea în fapt a cererii, contestatorul susţine, în esenţă, că hotărârile pronunţate în fond, apel şi recurs au încălcat legile aplicabile în materie şi dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Contestatorul arată că a dovedit daunele produse apartamentului în care locuieşte, de către pârâta B. SA.
De asemenea, pârâta SC C. SA este responsabilă de plata despăgubirilor solicitate.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate, casarea cu trimitere spre rejudecare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare pentru considerentele care succed:
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun şi de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestaţia în anulare specială.
Conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Analizând decizia contestată din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia nr. 2555 din 10 decembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin care s-a respins recursul ca inadmisibil a fost dată cu respectarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac”, astfel că motivul de anulare reglementat de alin. (1) al art. 503 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Prin eroare materială, în înţelesul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara etc.
În speţă, se constată că eroarea materială invocată de contestator ca fiind săvârşită de instanţa de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., respingerea recursului, ca inadmisibil, nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanţa de recurs a înţeles să aplice dispoziţiile legale privitoare la căile de atac prevăzute de lege, precum şi pe cele vizând legalitatea căilor de atac.
Aşa fiind, în cauză, nu se poate reţine că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale ori al unei omisiuni în înţelesul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât soluţia nu a vizat o analiză a motivelor de recurs de vreme ce s-a constatat inadmisibilitatea recursului pentru nerespectarea cerinţelor legale de promovare şi susţinere a caii de atac a recursului.
De altfel, din analiza art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanţa respinge sau admite în parte pe fond recursul, omiţând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia şi nu atunci când soluţionează recursul pe o excepţie, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea excepţiei, ceea ce excede contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.
Aşa fiind, contrar susţinerilor contestatorului, nu se poate reţine că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale ori al unei omisiuni,
Întrucât soluţia nu a vizat o analiză a motivelor de recurs de vreme ce s-a constatat inadmisibilitatea recursului pentru nerespectarea cerinţelor legale de promovare şi susţinere a căii de atac a recursului.
Câtă vreme instanţa de recurs a constatat şi a reţinut în mod expres în considerentele hotărârii inadmisibilitatea recursului declarat cu nerespectarea prevederilor art. 457 C. proc. civ., promovarea unei contestaţii în anulare, raportat la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3, nu-şi găseşte justificarea legală.
Aşa fiind, argumentele contestatorului nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2555 din 10 decembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2555 din 10 decembrie 2015 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2016.