Maritime insurance indemnity suspension under Art. 1551 CPC: insurer's compliance with service by publication negates procedural fault for suspension.

Decizia nr. 525/2016

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, la data de 10 februarie 2011 reclamantele SC A. SA şi SC B. SRL (în prezent SC C. SRL) au formulat în contradictoriu cu pârâta SC D. SA acţiunea întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, prin care au solicitat:

I. obligarea pârâtei D. la plata către societatea A. SA a următoarelor sume:

- 646.701,55 RON reprezentând echivalentul la data daunei (05 martie 2010) a sumei de 214.715,48 dolari SUA - suma asigurată corespunzătoare unui număr de 30 de tractoare, una bucată transmisie uzată şi 2 bucăţi motor tractor uzate, conform contractului de asigurare din 04 martie 2010. La data de 05 martie 2010 cursul de schimb valutar publicat de Banca Naţională a României era de 3,0119 RON/dolar SUA;

- suma reprezentând diferenţa negativă de curs valutar înregistrată între data daunei (05 martie 2010) şi data plăţii efective a despăgubirii;

- 61.641 RON reprezentând echivalentul sumei de euro 15.000 pretinsă cu titlu de contravaloare servicii de scoatere a tractoarelor din mare, sumă achitată de A. la data de 01 aprilie 2010 (4,1094 RON/euro la data de 01 aprilie 2010);

- dobânda legală aferentă sumei de 646.701,55 (echivalentul în RON a sumei de 214.715,48 dolari SUA la cursul valutar înregistrat la data de 05 martie 2010, respectiv 3,0119 RON/dolar SUA), pentru perioada 05 martie 2010 - până la data achitării integrale a debitului;

- suma reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 61.641 RON (echivalentul în RON a sumei de 15.000 dolari SUA, la cursul valutar înregistrat la data de 01 aprilie 2010, respectiv 4,1094 RON/euro), pentru perioada 01 aprilie 2010 - până la data achitării integrale a debitului:

II. obligarea pârâtei D. SA la plata către societatea C. SRL a următoarelor sume:

- 241.662,59 RON reprezentând echivalentul la data daunei (05 martie 2010) a sumei de 59.053 dolari SUA - suma asigurată propusă de asigurat şi acceptată de asigurător în contractul de asigurare din 04 martie 2010, pentru care societatea D. a inclus în asigurare cele 48 de tractoare şi una bucată motor de tractor agricol uzat;

- diferenţa negativă de curs valutar înregistrată între data daunei (05 martie 2010) şi data plăţii efective a despăgubirii;

- dobânda legală aferentă sumei de 59.053 dolari SUA (RON 177.861,7 - echivalentul în RON a sumei de 59.053 dolari SUA la cursul valutar înregistrat la data de 05 martie 2010, respectiv 3,0119 RON/dolar SUA), pentru perioada 05 martie 2010 - până la data achitării integrale a debitului:

III. Obligarea societăţii D. la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantele au invocat condiţiile de asigurare, art. 998-999 C. civ., art. 43 C. com. şi art. 1084 C. civ., iar în dovedirea susţinerilor expuse au depus înscrisuri.

La data de 09 martie 2011, până la primul termen de judecată, reclamantele şi-au modificat acţiunea atât sub aspectul fundamentului juridic al pretenţiilor deduse judecăţii (precizând ca temei juridic art. 41-44 din Legea nr. 136/1995), cât a cadrului procesual, sens în care a chemat în judecată şi pârâtele E. SA şi F., solicitând ca, în situaţia respingerii pretenţiilor formulate pe cale principală împotriva societăţii de asigurare D. SA, în temeiul dispoziţiilor art. 41, 42, 43 şi 44 din Legea nr. 136/1995 şi în considerarea calităţii de asigurător G. a societăţii E., în baza contractului de asigurare încheiat de societatea F. prin H. SRL, precum şi în temeiul contractelor de transport din 04 martie 2010, să se dispună, în principal, obligarea pârâtei E. SA şi, în subsidiar, a pârâtei F., la plata către reclamante a sumelor pretinse prin acţiunea principală.

La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2011, şi pârâta SC E. SA (în continuare E.) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrarii acţiunii formulată de reclamanta B. (nesusţinută ulterior, ca urmare a complinirii lipsurilor invocate), excepţia de necompetenţă generală a instanţelor române şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 septembrie 2011, instanţa a luat act de renunţarea reclamantelor la judecata acţiunii formulată în contradictoriu cu pârâta F. şi, totodată, a respins excepţia de necompetenţă generală a instanţelor române invocată de pârâta SC E. SA pentru considerentele prezentate în încheierea menţionată.

La data de 02 august 2011, pârâta SC E. SA a formulat cerere de chemare în garanţie a armatorului navei I., respectiv a societăţii F., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor care vor fi stabilite în sarcina sa în ipoteza admiterii acţiunii principale. Considerentele acestei cereri sunt cele deja prezentate pe larg în cuprinsul întâmpinării formulate, argumentul principal expus constând în plata efectuată către asiguratul său a sumei de 57.000 dolari SUA şi renunţarea chematei în garanţie la orice pretenţii întemeiate pe poliţa de asigurare G.

La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2011, s-a respins ca neîntemeiată şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantelor invocată de pârâta E., iar în şedinţa de judecată din data de 22 noiembrie 2011, s-a respins excepţia tardivităţii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta E. împotriva F. şi, în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ., s-a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E.

Examinând acţiunea reclamantelor prin prisma probelor administrate şi a apărărilor formulate de părţi, Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 2024/MF din 28 iunie 2013 a admis, în parte, acţiunea reclamantelor SC A. SA şi SC C. SRL (fosta B. SRL), astfel cum a fost precizată, acţiune promovată în contradictoriu cu pârâtele SC D. SA; a obligat pârâta la plata către reclamanta SC A. SA a echivalentului în RON la data plăţii a sumei de 218.577,07 dolari SUA cu titlu de indemnizaţie de asigurare şi la plata dobânzii legale aferente începând cu data de 22 mai 2010 şi până la achitarea integrală a creanţei principale; a obligat aceeaşi pârâtă la plata către reclamanta SC C. SRL la plata sumei de 54.746,62 dolari SUA, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri şi la plata dobânzii legale aferentă începând cu data de 22 mai 2010 şi până la achitarea integrală a creanţei principale; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC E. SA; a respins acţiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC E. SA în contradictoriu cu F., ca inadmisibilă; a obligat pârâta SC D. SA la plata către reclamante a sumei de 30.910,76 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta SC D. SA.

Prin încheierea din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 1551 alin. (1) C. proc. civ. a suspendat judecarea apelului maritim fluvial declarat de apelanta pârâtă SC D. SA, împotriva sentinţei civile nr. 2024/MF din 28 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul nr. x/118/2011, în contradictoriu cu intimatele reclamante SC A. SA şi SC C. SRL, având ca obiect acţiune în daune contractuale - suspendare executare.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că, apelanta pârâtă SC D. SA, nu şi-a îndeplinit obligaţia dispusă de instanţă la termenul anterior, aceea de a face demersuri pentru îndeplinirea procedurii de citare a intimatei chemate în garanţie F. şi F. prin J. prin publicitate în modalitatea publicării citaţiei într-un ziar de circulaţie internaţională.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC D. SA, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacată şi reluarea judecăţii apelului formulat de pârâtă.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 teza a II-a C. proc. civ. şi art. 304 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurenta a invocat că procedura de citare cu chemata în garanţie a fost legal îndeplinită. În faţa instanţei de fond, procedura de citare cu această parte a fost îndeplinită prin publicitate, în modalitatea afişării la uşa instanţei.

Instanţa de apel, arată recurenta, a apreciat că această modalitate de citare nu este suficientă, drept pentru care a dispus la termenul din 21 octombrie 2013 citarea chematei în garanţie prin publicitate, într-un ziar de circulaţie internaţională şi prin poşta rapidă.

În vederea îndeplinirii procedurii de citare, recurenta susţine că pentru termenul de judecată din 03 noiembrie 2014 a depus dovada de citare prin publicitate în publicaţia maritimă de circulaţie internaţională K., procedura fiind îndeplinită şi prin afişare la uşa instanţei şi pe portalul just.ro.

Procedura de citare prin poşta rapidă nu a putut fi îndeplinită, din cauza adresei societăţii J. din Siria, greşită sau incompletă.

În opinia recurentei, suspendarea cauzei la data de 19 octombrie 2015 a adus grave vătămări pârâtei, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţia României.

Mai arată recurenta că pentru termenul de judecată din 19 octombrie 2015 când s-a dispus suspendarea, un avocat din cadrul SCA L. s-a deplasat la Constanţa pentru a ridica citaţiile ce urmau a fi traduse şi comunicate chematei în garanţie, dar aceste citaţii nu erau la dosar, fiind ridicate ulterior la data de 06 octombrie 2015.

În consecinţă, recurenta apreciază că procedura de citare prin publicitate a fost îndeplinită, neîndeplinirea obligaţiilor dispuse de instanţă neputând fi imputate exclusiv pârâtei.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Constanţa şi în acord cu susţinerile recurentei-pârâte SC D. SA, se constată că, în speţă, nu se impunea luarea măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2015.

Astfel, suspendarea cursului judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. poate fi dispusă de instanţă, când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii.

Suspendarea judecării cauzei, în raport de textul de lege evocat, instituie condiţia culpei părţii reclamante pentru neîndeplinirea obligaţiilor procesuale, în speţă apelanta-pârâtă care avea interes în soluţionarea cu celeritate a cauzei.

Prin urmare, pentru ca dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ. să aibă aplicare este necesar ca partea să fie în culpă.

Or, în cauză, se constată că, Curtea de Apel Constanţa, în mod eronat a dispus măsura suspendării judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., făcând o interpretare şi aplicare greşită a textului de lege evocat.

Astfel, Curtea de Apel Constanţa apreciind că îndeplinirea procedurii de citare cu chemata în garanţie F. prin publicitate, în modalitatea afişării la uşa instanţei nu este suficientă, a dispus la termenul din 21 octombrie 2013, citarea chematei în garanţie prin publicitate, într-un ziar de circulaţie internaţională şi prin poşta rapidă.

Procedura de citare prin poşta rapidă nu s-a putut îndeplini din cauza adresei societăţii greşită sau incompletă, dar la data de 18 septembrie 2014, pârâta a depus pentru termenul din 03 noiembrie 2014, dovada citării prin publicitate a chematei în garanţie, în publicaţia maritimă de circulaţie internaţională K., procedura fiind îndeplinită şi prin afişare la uşa instanţei şi pe portalul just.ro.

Având în vedere aceste considerente, la data de 03 noiembrie 2014 procedura de citare a fost legal îndeplinită, prin publicitate, prin citarea părţii într-un ziar de circulaţie internaţională şi prin afişare la uşa instanţei, astfel încât se constată că pârâta nu deţine culpă procesuală în îndeplinirea acestei obligaţii, partea îndeplinind obligaţiile impuse în sarcina sa în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei.

Este de observat că prin încheierea din 03 noiembrie 2014 cauza a fost amânată la 11 mai 2015, pentru când pârâta trebuia să traducă în limba franceză citaţia către chemata în garanţie, în vederea transmiterii acesteia prin Ministerul de Justiţie. Această obligaţie nu a putut fi îndeplinită de către pârâtă, datorită faptului că partea a intrat în posesia citaţiei emisă în dosar la data de 06 octombrie 2015, sens în care a depus o cerere de amânare a cauzei învederând lipsa timpului necesar efectuării traducerii şi efectuării procedurii, care nu a fost analizată de către instanţă.

În consecinţă, Înalta Curte constată că modul în care a fost soluţionată cauza a încălcat principiul fundamental al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, de art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată care prevede că părţile au dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, nefiind întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., incidentul ivit fiind rezolvat în mod greşit, soluţia ce se impune este aceea prevăzută de art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv de admitere a recursului, de modificare a încheierii de şedinţă din 19 octombrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii cererii de suspendare a judecării cauzei, cauza urmând a fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC D. SA împotriva încheierii/MF din 19 octombrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2016.