Admissibility of appeal against recusal dismissal contingent on concurrent filing with substantive judgment

Decizia nr. 443/2016

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 28 aprilie 2015 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a respins cererea formulată de judecător A. şi judecător B., membri titulari ai completului C3A-comercial privind abţinerea de la judecata apelului declarat de apelantul C. împotriva sentinţei nr. 1181/2014 din 30 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/95/2013/a3 în contradictoriu cu intimata D. SPRL administrator judiciar pentru debitorul SC E. SRL. A fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul C.

Împotriva acestei încheieri la data de 25 mai 2015 intervenienta SC E. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 octombrie 2015 a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 12 octombrie 2015.

Prin punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu, recurenta SC E. SRL şi intimatul C. au susţinut că în mod eronat se reţine în raport că recursul declarat nu este prevăzut de lege, fără a se observa teza a doua a aceluiaşi articol care reglementează această cale de atac.

Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2016 s-a pus în vedere părţilor să-şi precizeze punctul de vedere în legătură cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Prin punctul de vedere depus la dosar recurenta consideră că, calea de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii de recuzare este distinctă de soluţia adoptată în calea de atac împotriva hotărârii fondului, termenul de 5 zile curge de la comunicarea hotărârii pronunţată asupra cererii de recuzare şi nu asupra fondului.

Intimata D. SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC E. SRL, prin punctul de vedere depus la dosar, apreciază că dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. sunt cât se poate de clare şi consideră că nu sunt motive întemeiate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Analizând sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., se apreciază că menţionatele dispoziţii legale nu prezintă un grad de complexitate atât de ridicat care să impună pronunţarea unei hotărâri prealabile, cu atât mai mult cu cât de lămurirea acestei chestiuni de drept nu depinde soluţionarea pe fond a cauzei. Astfel încât, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., va fi respinsă.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din data de 28 aprilie 2015 prin care Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a respins cererea de recuzare formulată de petentul C.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel, se constată că legiuitorul, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, a impus îndeplinirea cumulativă a două condiţii exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părţi, iar cea de a doua condiţie să fie declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.

Din verificările efectuate, se constată că, Dosarul nr. x/95/2013/a3 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, dosar ce priveşte procedura insolvenţei - contestaţie tabel preliminar, în cadrul căruia s-a formulat cererea de recuzare, era nesoluţionat, având termen de judecată la data de 07 octombrie 2015.

Astfel, se constată că recurenta atacând cu recurs numai încheierea din data de 28 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, a nesocotit dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În speţă, se constată că recursul declarat de recurenta SC E. SRL nu îndeplineşte cea de a doua condiţie de admisibilitate impusă de prevederile art. 53 alin. (1), respectiv de a fi declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, astfel încât recursul este inadmisibil.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea şi aplicarea art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenienta SC E. SRL împotriva încheierii din data de 28 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2016.