Moral damages upheld in fatal moped accident tort claim; appeals dismissed, appellate award retained.

Decizia nr. 431/2016

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/3/2013, la data de 08 august 2013, reclamanţii A., B. prin A., C. prin A. şi D., E. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi cu G., în calitate de intervenient forţat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata daunelor morale şi materiale după cum urmează: către A., pentru decesul soţului, daune morale 5.000.000 RON şi daune materiale 10.000 RON; către B., pentru decesul tatălui, daune morale de 5.000.000 RON; către C., pentru decesul tatălui, daune morale de 5.000.000 RON; către D. pentru decesul fiului, daune morale 5.000.000 RON; către E. pentru decesul fratelui, daune morale 500.000 RON; către F. pentru decesul fratelui, daune morale de 500.000 RON; obligarea pârâtei în calitate de asigurător de răspundere civilă auto la plata de penalităţi de întârziere, calculate în cuantum de 0,2%/zi/întârziere la sumele acordate, începând cu dată pronunţării şi până la plata efectivă a sumelor şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 337 din 19 martie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis în parte cererea reclamanţilor A., B. prin A., C. prin A., D., E., şi F., în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

A fost obligată pârâta Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii să plătească reclamantei A. daune materiale în cuantum de 7.776,47 RON şi daune morale în cuantum de 500.000 RON.

A fost obligată pârâta Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii să plătească celorlalţi reclamanţi daune morale, după cum urmează: pentru B., suma de 500.000 RON; pentru C., suma de 500.000 RON; pentru D., suma de 700.000 RON; pentru E., suma de 300.000 RON; pentru F., suma de 300.000 RON.

A fost obligată pârâta Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata către reclamanţi a penalităţilor de întârziere aferente sumelor datorate în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la plata integrală a sumelor datorate.

S-a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 448A din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul formulat de pârâta Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost obligată pârâta să plătească daune morale în cuantum de 90.000 RON către fiecare dintre reclamanţii A., B., C. şi D., precum şi în cuantum de 50.000 RON către fiecare dintre reclamanţii E. şi F.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 448A din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs reclamanţii A., B., F., C., E. şi D. şi pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

Prin recursul formulat, recurenţii-reclamanţi au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea motivelor de casare invocate, recurenţii-reclamanţi au arătat, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 1371 C. civ. şi art. 28 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de supraveghere a asigurărilor, în sensul că instanţa a reţinut o culpă în producerea accidentului în sarcina victimei, sens în care era obligată să cuantifice gradul de culpă al victimei şi apoi raportat la acesta, să dispună diminuarea cuantumului daunelor acordate de către prima instanţă.

Au mai susţinut recurenţii-reclamanţi că decizia recurată nu cuprinde argumentele referitoare la soluţia de diminuare a cuantumului daunelor morale acordate, aceasta rezumându-se la a enunţa criteriile ce ar trebui avute în vedere raportat la legislaţie, doctrină şi practică judiciară, fără însă a motiva explicit în ce mod a înţeles să facă aplicarea acestor criterii.

Recursul pârâtei a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi rejudecând, diminuarea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.

În argumentarea motivelor de casare invocate, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că înţelege să critice hotărârea instanţei de apel sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate reclamanţilor majori A., D., E. şi F., din perspectiva dispoziţiilor art. 1371, 1390 C. civ., art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut recurentul-pârât că hotărârea conţine motive contradictorii, apreciind pe de o parte, ca juste susţinerile sale referitoare la culpa victimei în producerea accidentului şi sporirea prejudiciului dar şi pe cele ale reclamanţilor prin care se solicită stabilirea unui cuantum mai ridicat al daunelor morale, instanţa reţinând în final că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să pretindă şi să primească daune morale care să nu fie la nivelul celor acordate de prima instanţă dar să nu fie nici derizorii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că instanţa nu a acordat suficientă atenţie dispoziţiilor art. 1371 C. civ., sumele acordate cu titlu de despăgubiri fiind mari în raport cu datele concrete ale cauzei, respectiv consumul de băuturi alcoolice urmat de deplasarea cu un autovehicul condus de un inculpat despre care victima ştia că este în stare de ebrietate şi astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, victima putea evita producerea accidentului dacă nu ar fi consumat alcool, dacă se ţinea cu mâinile de moped pe timpul deplasării şi ar fi purtat casca de protecţie.

În continuare, a susţinut recurentul-pârât ca potrivit art. 1390 pct. 3 C. civ., la stabilirea despăgubirilor se va ţine cont de nevoile celui păgubit şi de veniturile pe care decedatul le-ar fi avut, însă în speţă, victima nu avea un loc de muncă stabil şi prin urmare, nu aducea un venit sigur.

Totodată, a arătat recurentul-pârât că potrivit art. 1371 alin. (1) C. civ., în cazul în care victima a contribuit la cauzarea ori mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat în tot sau în parte, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o, ipoteză confirmată şi de art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

De asemenea, a solicitat recurentul-pârât a se avea în vedere Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale şi valoarea medie de despăgubire acordată la nivelul curţilor de apel din România, respectiv pentru frate/soră - 29.912 RON, pentru părinte - 75.097, pentru soţ/soţie - 52.510 RON.

În concluzie, apreciind că sumele acordate prin decizia recurată cu titlu de despăgubiri patrimoniale pentru prejudicii nepatrimoniale sunt exagerat de mari, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecând, diminuarea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 29 septembrie 2015, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză, iar la data de 19 octombrie 2015, recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 8 decembrie 2015, Înalta Curte a admis în principiu recursurile reclamanţilor şi pârâtului şi a fixat termen de judecată la 1 martie 2016.

Analizând recursurile declarate de reclamanţii A., B., F., C., E. şi D. şi pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 448A din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept invocate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Având în vedere că atât recurenţii-reclamanţi cât şi recurenta-pârâtă au criticat decizia recurată din perspectiva soluţiei date capătului de cerere referitor la daunele morale acordate, Înalta Curte va răspunde criticilor formulate printr-un considerent comun.

În privinţa stabilirii cuantumului daunelor morale acordate, deşi acest aspect reprezintă o chestiune de netemeinicie şi nu de nelegalitate, Înalta Curte reaminteşte că principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene este acela al statuării în echitate asupra despăgubirilor, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz, astfel încât despăgubirile acordate să asigure o satisfacţie morală pentru prejudiciul nepatrimonial.

Cuantificarea daunelor morale, în urma aplicării criteriilor enunţate, reprezintă o chestiune de apreciere, rezultată în urma analizării probelor administrate în cauză, de aceea, criticile privind cuantumul acestora pun în discuţie temeinicia deciziei recurate astfel cum s-a arătat anterior şi nu pot face obiectul analizei în recurs.

Însă, ceea ce poate fi cenzurat pe calea recursului este respectarea de către instanţa de apel a criteriilor legale şi jurisprudenţiale în stabilirea daunelor acordate, sens în care se reţine că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1371 C. civ. şi în egală măsură a avut în vedere criteriile de rezonabilitate şi echitate astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate.

Revenind la dispoziţiile legale pretins a fi fost aplicate greşit, art. 1371 alin. (1) C. civ. reglementează ipoteza în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, situaţie în care cel chemat să răspundă va fi ţinut numai de partea din prejudiciu pe care a pricinuit-o. Din examinarea argumentelor instanţei de apel, rezultă că textul evocat a constituit temeiul legal al stabilirii cuantumului daunelor morale, respectiv al diminuării acestuia, prin raportare la probatoriul administrat şi valorificat în cauză şi reţinerea culpei concurente a victimei.

Totodată, se impune precizarea că, la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, instanţa de apel a făcut referire la consecinţele suferite de reclamanţi pe plan psiho-afectiv şi material prin pierderea unui membru apropiat al familiei, valori pe care instanţa de apel le-a apreciat ca reprezentând criterii de stabilire a daunelor morale.

Modalitatea în care instanţa de apel a cuantificat daunele morale cuvenite reclamanţilor a condus la stabilirea unor valori rezonabile, care asigură o justă compensaţie pentru suferinţele lor, nefiind de natură a conduce la îmbogăţirea fără just temei a acestora.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentului-pârât de a fi avut în vedere Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale şi valoarea medie de despăgubire acordată la nivelul curţilor de apel din România, aceasta va fi înlăturată, având în vedere că datele statistice obţinute ca urmare a studiului practicii judiciare invocată în motivarea recursului de către recurentul-pârât nu poate fi valorificată în prezenta speţă, deoarece vizează situaţii diferite, suferinţele de ordin psihic şi moral fiind apreciate de la caz la caz, fără a se putea ajunge la o uniformizare.

Împrejurarea că în cauze cu obiect similar s-au pronunţat soluţii diferite, este rezultatul analizei judiciare specifice fiecărui caz în parte, funcţie de situaţia de fapt şi de probele administrate, nefiind de natură să influenţeze soluţia din prezenta cauză, întrucât practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept, iar instanţa de judecată este suverană în a-şi forma convingerea asupra chestiunilor deduse judecăţii, în spiritul şi litera legii.

Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, se constată că în speţă nu se confirmă motivul de casare instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat atât de recurenţii-reclamanţi cât şi de recurentul-pârât, instanţa de apel dând o corectă eficienţă textelor legale şi principiilor de drept incidente speţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Criticile recurenţilor-reclamanţi, subsumate motivului de casare invocat anterior, prin care au susţinut că decizia recurată nu cuprinde argumentele referitoare la soluţia de diminuare a cuantumului daunelor morale acordate, aceasta rezumându-se la a enunţa criteriile ce ar trebui avute în vedere raportat la legislaţie, doctrină şi practică judiciară, fără însă a motiva explicit în ce mod a înţeles să facă aplicarea acestor criterii, se constată a fi nefondate, pentru considerentele ce succed.

Astfel cum s-a arătat anterior, instanţa de apel a argumentat soluţia adoptată în raport cu dispoziţiile art. 1371 alin. (1) C. civ. şi în baza probatoriului administrat, reţinând în egală măsură şi criteriile jurisprudenţiale consacrate.

De asemenea, verificarea considerentelor deciziei atacate din perspectiva criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi relevă că instanţa de control judiciar a cenzurat hotărârea tribunalului sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate din perspectiva criteriilor stabilite de jurisprudenţa în materie, respectiv: consecinţele negative suferite în plan psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, astfel încât, faptul că recurenţii sunt nemulţumiţi de argumentele instanţei, nu are semnificaţia nemotivării hotărârii sub aspectul evocat.

În ceea ce priveşte critica recurentului-pârât, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată de asemenea a fi nefondată, din perspectiva inexistenţei unei motivări contradictorii rezultate din argumentele referitoare la reţinerea culpei victimei în producerea accidentului şi faptul că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la daune morale care să nu fie la nivelul celor acordate de prima instanţă dar să nu fie nici derizorii, având în vedere că stabilirea culpei victimei nu exclude dreptul la despăgubiri al reclamanţilor ci afectează doar cuantumul acestora, conform art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

Aşa fiind, este de reţinut că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În raport de cele reţinute, Înalta Curte apreciază criticile subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fi nefondate, întrucât contrar susţinerilor recurenţilor, hotărârea este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de reclamanţii A., B., F., C., E. şi D. şi pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 448A din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanţii A., B., F., C., E. şi D. şi pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 448A din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2016.