Revision inadmissible: decision rejecting appeal as inadmissible does not review merits

Decizia nr. 430/2016

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva completului de judecată din data de 10 aprilie 2013, format din doamnele judecător B., C. şi D., învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/2/2012, având ca obiect contestaţie în anulare. A fost amendată petenta cu suma de 700 RON, conform art. 1081 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a formulat cerere de recurs, iar prin decizia nr. 2220 din 4 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul.

În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut, în esenţă, că la termenul de judecată din 17 septembrie 2014, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ., excepţie a cărei discutare a fost prorogată şi, ulterior, a fost menţinută, având în vedere cererile de recuzare formulate de recurentă împotriva completului de judecată învestit cu soluţionarea prezentului recurs.

În şedinţa publică de la 18 februarie 2015, Înalta Curte a solicitat recurentei să pună concluzii asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, însă recurenta A. a refuzat arătând că înţelege să recuze instanţa.

La termenul de judecată din 4 noiembrie 2015, la strigarea cauzei pentru amânare, solicitată de recurenta A. în temeiul art. 126 C. proc. civ., Înalta Curte a pus din nou în discuţie inadmisibilitatea recursului şi a dispus lăsarea dosarului la ordine, iar urmare a cererii de recuzare formulată de recurentă, a dispus reluarea cauzei după soluţionarea cererii de recuzare.

S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile legii hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul".

În speţă, s-a constatat că încheierea din camera de consiliu de la 9 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, este o încheiere premergătoare, prin care a fost respinsă ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva completului de judecată din data de 10 aprilie 2013, format din doamnele judecător B., C. şi D., învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1011 din 31 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2/2005, prin care au fost soluţionate recursurile declarate de A. şi E.

Aşa fiind, întrucât încheierea atacă este o hotărâre irevocabilă, prin urmare, nesusceptibilă de recurs în raport de dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul formulat de recurenta A. este inadmisibil, având în vedere dispoziţiile art. 320 alin. (3) şi art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 34 alin. (2) din acelaşi cod.

Împotriva deciziei nr. 2220 din 4 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a formulat cerere de revizuire revizuenta A..

La data de 24 februarie 2016, revizuenta a depus la dosarul cauzei motivele cererii de revizuire, prin care a invocat dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că la termenul la care instanţa de recurs a rămas în pronunţare, a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, în condiţiile în care deşi la prima strigare a cauzei, a învederat instanţei că la ora 10,30 trebuie să se fie prezentă la A.S.E, având funcţia de profesor universitar, cauza a fost soluţionată.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând, cu prioritate, admisibilitatea cererii de revizuire de faţă, în raport cu prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi în consecinţă nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

În cauza dedusă judecăţii, revizuenta A. a solicitat revizuirea unei hotărâri irevocabile, pronunţate în soluţionarea unui recurs, hotărâre prin care recursul a fost respins ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul" se poate cere în cele nouă cazuri expres şi limitativ prevăzute de acest text.

În speţă, hotărârea a cărei revizuire se cere nu se încadrează în niciuna dintre categoriile statuate de legiuitor prin norma legală anterior evocată ca fiind susceptibile de retractare pe calea revizuirii, având în vedere că decizia atacată nu evocă fondul, prin această decizie respingându-se recursul ca inadmisibil. Pe cale de consecinţă, Înalta Curte impune concluzia că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, aceasta nerespectând premisa stabilită prin art. 322 C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2220 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2220 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2016.