Insolvency security deposit restitution barred by tax debt offset: exclusion of fiscal compensation from civil procedural guarantees

Decizia nr. 42/2016

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 483 şi urm. C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2014 în Dosarul nr. x/57/2014, petenta SC A. SRL Sibiu a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 1.000 RON, ce a fost consemnată la B. Bank, cu recipisa din 19 mai 2014, la dispoziţia Curţii de Apel Alba lulia, în Dosarul nr. x/57/2014, motivând că societatea a mai fost parte în Dosarul nr. x/85/2013/a1, decizia Curţii de Apel Alba lulia, fiind irevocabilă.

Ulterior, petenta-debitoare a depus încheierea nr. 991/C din 22 octombrie 2014 pronunţată de judecătorul sindic în Dosarul nr. x/85/2013 al Tribunalului Sibiu, de închidere a dosarului, ca urmare a desfiinţării sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei SC A. SRL Sibiu. A arătat că nu s-a exercitat calea de atac a apelului împotriva încheierii menţionate.

Prin încheierea nr. 4/2015 din 04 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia a ll-a civilă, a fost admisă cererea formulată de petenta-debitoare SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata-creditoare D.G.R.F.P. Braşov pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi, în consecinţă, s-a dispus restituirea către petentă a sumei de 1.000 RON consemnată la data de 19 mai 2014 la B. Bank SA - Sucursala Sibiu, cu titlu de cauţiune în Dosarul nr. x/85/2013 al Tribunalului Sibiu, potrivit recipisei din data de 19 mai 2014, depusă în Dosarul nr. x/57/2014 al Curţii de Apel Alba lulia şi înregistrată la poziţia nr. 10/2014 în Registrul de valori.

În termen legal, împotriva acestei încheieri, Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de restituire către petenta SC A. SRL a sumei de 1.000 RON consemnată la data de 19 mai 2014 la B. Bank cu titlu de cauţiune în Dosarul nr. x/85/2013. Solicită compensarea conform art. 116 C. proc. fisc., art. 1091 C. civ.

În argumentarea recursului, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, nelegalitatea încheierii recurate, având în vedere faptul că intimata figurează cu obligaţii fiscale neachitate în cuantum de 27.245 RON la bugetul statului.

Înţelege să invoce prevederile art. 223 alin. (3) C. proc. fisc., art. 24, art. 116 din O.G. nr. 92/2003.

Recursul este nefondat.

Recurenta se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. (1) C. proc. civ. „cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus”, iar potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. (2) C. proc. civ. „cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1).

Înalta Curte constată că, în speţă, cauţiunea în sumă de 1.000 RON consemnată la data de 19 mai 2014 la B. Bank a fost depusă în cadrul cererii de suspendare provizorie a executării silite a sentinţei nr. 256/C/2014 pronunţată de judecătorul sindic în Dosarul nr. x/85/2013 al Tribunalului Sibiu, cerere care a fost admisă şi, în consecinţă, s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei până la soluţionarea apelului declarat de către debitoare împotriva aceleiaşi sentinţe.

Apelul declarat de debitoarea SC A. SRL Sibiu împotriva sentinţei nr. 256/C/2014 a judecătorului sindic din Dosarul nr. x/85/2013 a fost admis prin decizia nr. 336/2014 din 24 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă contestaţia formulată de debitoarea SC A. SRL Sibiu, cu consecinţa respingerii cererii creditoarei D.G.R.F.P. Braşov, pentru A.J.F.P. Sibiu, de deschidere a procedurii împotriva debitoarei şi înlăturarea măsurilor dispuse de judecătorul sindic.

Este de reţinut că indisponibilizarea sumei de bani depusă de către intimata SC A. SRL cu titlu de cauţiune reprezintă o garanţie în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite de recurentă ca urmare a întârzierii executării silite, respectiv în condiţiile în care s-a dispus suspendarea urmăririi silite.

Contrar susţinerilor recurentei, intimata este îndreptăţită la restituirea cauţiunii, întrucât, suspendarea provizorie a executării sentinţei nr. 256/C/2014 pronunţată de judecătorul sindic în Dosarul nr. x/85/2013 a fost urmată de admiterea apelului declarat împotriva acestei sentinţe (prin decizia definitivă nr. 336/2014) cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei nr. 256/C/2014 pronunţată de judecătorul sindic în Dosarul nr. x/85/2013, a cărei executare fusese suspendată.

Prin urmare, întrucât executarea nu-şi mai poate relua cursul, iar „despăgubirea cuvenită” la care face referire legiuitorul vizează expres prejudiciul eventual suferit de creditor ca urmare a executării silite prin efectul suspendării acesteia, în speţă nu se mai poate pune problema despăgubirii recurentei din suma consemnată drept cauţiune.

Aceasta întrucât, în raport de datele concrete ale cauzei, semnificaţia „restituirii cauţiunii” nu poate fi înţeleasă decât ca o îndreptăţire legitimă a deponentului cauţiunii la ridicarea sa de la depozitar, dată fiind admiterea apelului declarat împotriva sentinţei a cărei executare fusese suspendată, sentinţă care a fost schimbată în tot, funcţia predominantă a cauţiunii rămânând aceea a garantării plăţii unor eventuale despăgubiri, iar nu a compensării unor datorii fiscale de care se prevalează recurenta, astfel că indicarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991, art. 223 alin. (3) C. proc. fisc., art. 24, art. 116 din O.G. nr. 92/2003, precum şi a prevederilor art. 1091 C. civ. excedează obiectului cauzei supusă judecăţii, instanţa de recurs fiind învestită să verifice legalitatea hotărârii din perspectiva art. 1063 C. proc. civ. (actualul art. 1064 C. proc. civ.).

Pentru toate argumentele care preced, constatând că nu a avut loc o încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material, hotărârea recurată fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de recurenta Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva încheierii nr. 4/2015 din 04 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia a ll-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva încheierii nr. 4/2015 din 04 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia a ll-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2016.