Nullity of recourse for failure to articulate legal grounds challenging factual and evidentiary findings on compensatory damages

Decizia nr. 4090/2013

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 289/COM din 08 mai 2012 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepţia prescripţiei acţiunii, excepţie invocată de pârâta SC A. SA Oradea.

A admis acţiunea formulată şi completată de reclamantul Asociaţia B. din Oradea, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Oradea, a dispus transformarea daunelor cominatorii la plata cărora a fost obligată pârâta prin sentinţa civilă nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu şi încheierea din 15 noiembrie 2004 modificată în parte prin decizia nr. 88/A/2005 a Curţii de Apel Alba lulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în daune interese compensatorii în sumă totală de 200.000 RON.

A obligat pârâta Ia plata către reclamantă a sumei de 200.000 RON cu titlu de daune interese compensatorii şi la refacerea branşamentului de apă rece conform proiectului iniţial sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere în cazul în care nu se execută obligaţia în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a obligat pârâta la plata câtre reclamantă a sumei de 14.607 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond, examinând cu prioritate excepţiile invocate, a reţinut următoarele:

Instanţa la termenul de judecată din data de 02 februarie 2010 a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, întrucât prin sentinţa nr. 2703/2004 a Tribunalului Sibiu s-a stabilit în sarcina pârâtei obligaţia de a plăti daune cominatorii.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, termen care este de 3 ani. ­potrivit dispoziţiilor art. 3 din acelaşi act normativ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia începe să curgă de la data la care se naşte dreptul Ia acţiune.

În cauză, obiectul cererii îi reprezintă transformarea unor daune cominatorii în daune compensatorii şi obligarea pârâtului la plata acestora. Daunele cominatorii în discuţie au fost stabilite prin sentinţa civila nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu şi încheierea din 15 noiembrie 2004 modificată în parte prin decizia nr. 88/A/2005 a Curţii de Apel Alba lulia rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 374, 376 şi 377 C. proc. civ., sentinţa civila nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu şi încheierea din 15 noiembrie 2004 au rămas definitive la data de 15 aprilie 2005 (data pronunţării deciziei în calea de atac a apelului), dată de la care putea fi pusă în executare silită şi de la care, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958, s-a născut dreptul Ia acţiune, inclusiv în a solicita transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii. Ca atare, în temeiul art. 1, 3 şi 7 din Decretul nr. 187/1958 (anterior expuse), termenul de prescripţie s-ar fi împlinit Ia data de 15 aprilie 2008.

A reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, recunoaşterea, chiar parţială a obligaţiei este o cauză de întrerupere a cursului prescripţiei. În cauză reclamanta a făcut dovada faptului că în cursul anului 2007 pârâta a început punerea în executare a sentinţei civile nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu şi a încheierii din 15 noiembrie 2004, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 88/A/2005 a Curţii de Apel Alba lulia rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întocmind în acest sens caietul de sarcini pentru lucrările neexecutate la blocul de locuinţe din Oradea, str. T.V. Totodată pârâta a finalizat un nr. de 6 apartamente prevăzute în acest caiet de sarcini, apartamente care nu au fost finalizate de proprietarii acestora. A constatat că în anul 2007, cursul prescripţiei a fost întrerupt şi a început să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani, dată raportat Ia care, formularea cererii la data de 15 mai 2009 este efectuată în termen.

Pentru aceste motive a respins ca nefondată excepţia prescripţiei acţiunii, excepţie invocată de pârâta SC A. SA Oradea.

Pe fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu şi încheierea din 15 noiembrie 2004 modificată în parte prin decizia nr. 88/A/2005 a Curţii de Apel Alba lulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2008 a Î.C.C.J., s-a constatat că pârâta Regia Autonomă Canal nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda pe seama membrilor asociaţiei reclamante apartamentele construite în blocul de locuinţe situat în Oradea, str. T.V. şi a fost obligată la predarea locuinţelor contractate cu procese-verbale de recepţie.

Pârâta a mai fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 20.000.000 ROL cu titlu de daune cominatorii pe zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a sentinţei în cazul nepredârii apartamentului în termen de 100 de zile. Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.125.000.000 ROL dezdâunări pentru lucrările contractate şi neexecutate.

Această obligaţie de predare s-a referit şi la subsolul tehnic cu toate instalaţiile necesare funcţionării în bune condiţii a utilităţilor pentru locuinţe (apă, termoficare, canalizare, instalaţii electrice) precum şi a trotuarului de protecţie din jurul blocului. Existenţa acestei obligaţii în sarcina pârâtei rezultă chiar din dispoziţiile sentinţei civile nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu prin care pârâta a fost obligată să predea pe seama membrilor asociaţiei reclamante locuinţele contractate cu procese-verbale de recepţie. S-a reţinut că membrii asociaţiei reclamante au încheiat contractele în scopul de a obţine locuinţe care pot fi folosite în condiţii normale şi care să includă şi instalaţiile de apă rece şi caldă, instalaţia de termoficare, instalaţia de canalizare şi instalaţia electrică la subsol, a căror obligaţie de predare cade tot în sarcina pârâtei.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea locuinţei nr. 114/1996: „prin locuinţă se înţelege o construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare", iar potrivit art. 3 lit. c) din anexa nr. 2 din aceeaşi lege „prin proprietate comună se înţelege toate părţile dintr-o clădire aflată în proprietate, care nu sunt apartamente şi care sunt destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii din acea clădire".

Proprietatea comună include toate părţile proprietăţii care sunt în folosinţa comună, ca terenul pe care este construită clădirea, curtea inclusă, fundaţia, structura de rezistenţă, acoperişul, coşurile de fum, scările, holurile, pivniţele, subsolurile, casa scării, tubulatura de gunoi, rezervoarele de apă, ascensoarele.

Proprietatea comună include şi instalaţii ale clădirii aflate în folosinţă comună, cu care a fost înzestrată clădirea în timpul construcţiei sau cu care a fost dotată mai târziu de către proprietari, ca de exemplu: canale pluviale, paratrăsnete, antene, instalaţii de telefonie, instalaţii electrice, conducte de apă, sisteme de încălzire şî conducte de gaze care pot trece prin proprietatea comună până Ia individuale".

Pe de altă parte, în conformitate cu Normativele de fundaţii şi Cataloagele de evaluare o clădire (de orice tip) se consideră complet terminată, cu toate lucrările necesare (de finisaj şi instalaţii) şi cu trotuarul înconjurător. Cota trotuarului este prevăzută prin proiect şi se execută pe un teren stabilizat/compactat (pentru a preveni apariţia fisurilor). Subsolul blocului de locuinţe de pe str. T.V. împreună cu toate utilităţile, instalaţiile de canalizare, termoficare, electrice de la subsol face parte din proiectul din anul 1984 al blocului de locuinţe.

Din raportul de expertiză tehnico judiciară efectuată în prezenta cauză şi înregistrată Ia instanţă în data de 07 martie 2011 s-a reţinut că valoarea lucrărilor de instalaţii (inclusiv TVA) necesare pentru aducerea în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi a subsolului tehnic a blocului de locuinţe situat în Oradea, str. T.V. este în sumă totală de 109.175 RON din care instalaţii sanitare apă rece 20.455 RON, instalaţii sanitare apă caldă 30.489 RON, instalaţii de încălzire 38.688 RON, instalaţii de sanitare canalizare 14.092 RON, instalaţii electrice 5.471 RON.

Pârâta este furnizorul în exclusivitate a apei în municipiul Oradea, astfel că are obligaţia de a executa branşamentul de apă pentru a asigura furnizarea apei până la contorul de apă.

Din raportul de expertiză tehnică în construcţii efectuată în cauză şi înregistrată Ia instanţă în data de 27 august 2011, s-a reţinut că valoarea lucrărilor de construcţii la zi la trotuarul de protecţie şi finisajele la subsolul blocului din Oradea, str. T.V. este de 41.952 RON. Valoarea lucrărilor necesare a se executa la cupola de pe bloc este de 9.032 RON. Valoarea lucrărilor la zi - denumită completări (în urma obiecţiunilor formulate de reclamantă) este de 31.849 RON.

Întrucât pârâta nu şi-a executat în totalitate şi în mod corespunzător obligaţia de a preda locuinţele contractate cu procese-verbale de recepţie în sensul că nu a predat şi subsolul blocului de locuinţe cu toate utilităţile aferente precum şi trotuarul de protecţie, instanţa a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantă şi în consecinţă a dispus transformarea daunelor cominatorii la plata cărora a fost obligată pârâta prin sentinţa civilă nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu şi încheierea din 15 noiembrie 2004 modificată în parte prin decizia nr. 88/A/2005 a Curţii de Apel Alba lulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2006 a Î.C.C.J., în daune interese compensatorii în sumă totală de 200.000 RON.

Prin decizia nr. 109/C/2012 - A din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâtă SC A. SA Oradea, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociaţia B. împotnva sentinţei instanţei de fond pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a redus cuantumul daunelor interese compensatorii la care a fost obligată pârâta până la concurenţa sumei de 182.778 RON.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii şi a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cât priveşte excepţia prescripţiei a constatat că în mod corect s-a respins de către instanţa de fond, reţinând în mod legitim că în cursul anului 2007 pârâta a început punerea în executare a sentinţei civile nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu şi a încheierii din 15 noiembrie 2004, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 88/A/2005 a Curţii de Apel Alba lulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2006 a Î.C.C.J., întocmind în acest sens caietul de sarcini pentru lucrările neexecutate la blocul de locuinţe din Oradea, str. T.V. şi a finalizat şase apartamente prevăzute în acest caiet de sarcini, împrejurări faţă de care, evident, în anul 2007, cursul prescripţiei a fost întrerupt şi a început să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani, dată raportat Ia care, acţiunea înregistrată la data de 15 mai 2009, apare ca fiind exercitată în termen.

Legat de criticile aduse prin excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi active, invocate în primă instanţă, se constată că acestea sunt pur formale fără a fi indicat vreun argument pertinent în contra celor reţinute, prima instanţă expunând în mod corect raţionamentul respingerii lor.

Referitor Ia fondului litigiului, critica adusă prin prisma faptului că apelanta a fost obligată Ia o dublă prestaţie, respectiv şi la despăgubiri şi la prestarea lucrărilor de refacere a branşamentului de apă rece nu poate fi reţinută, întrucât instanţa a obligat-o Ia daune compensatorii ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de apă rece, obligaţia de a executa branşamentul la apă rece fiind o obligaţie distinctă pe care apelar îndeplinit-o, aspect confirmat de intimata reclamantă.

Cât priveşte afirmaţia potrivit căreia prin sentinţa Tribunalului Sibiu, A. nu ar fi fost obligată să predea subsolul şi trotuarul de protecţie şi nici să revizuiască şi să finalizeze lucrările este neîntemeiată.

După cum în mod corect a reţinut prima instanţă, rezultă explicit din dispoziţiile sentinţei civile nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu că pârâta a fost obligată să predea membrilor asociaţiei reclamante locuinţele contractate cu procese-verbale de recepţie, fiind în afara oricărui dubiu că membrii asociaţiei reclamante au încheiat contracte în scopul de a obţine locuinţe apte de a fi exploatate conform exigenţelor unei vieţi civilizate, ceea ce nu ar fi posibil în lipsa instalaţiilor de apă rece şi caldă, a instalaţiilor de termoficare, de canalizare şi electrice la subsol.

În acest sens au fost invocate şi normele legale ce susţin o astfel de concluzie şi anume art. 2 lit. a) din Legea locuinţei nr. 114/1996, art. 3 lit. c) din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996 precum şi Normativele de fundaţii şi Cataloagele de evaluare a unei clădiri (de orice tip) care se consideră complet terminată, cu toate lucrările necesare (de finisaj şi instalaţii) şi cu trotuarul înconjurător. Cota trotuarului este prevăzută prin proiect şi se execută pe un teren stabilizat/compactat (pentru a preveni apariţia fisurilor). În acest sens s-a reţinut că subsolul blocului de locuinţe de pe str. T.V. împreună cu toate utilităţile, instalaţiile de canalizare, termoficare, electrice de la subsol face parte din proiectul din anul 1984 al blocului de locuinţe.

Instanţa a respins şi susţinerea potrivit căreia instalaţiile de apă caldă au fost refăcute integral.

E adevărat că prin adresa din 26 mai 2008 asociaţia a recunoscut înlocuirea unora dintre conducte, însă expertiza dispusă în cauză şi ulterioară acestei adrese, stabileşte fără echivoc faptul că e necesară suma de 30.469 RON pentru aducerea în stare de funcţionare la parametri proiectaţi a acestei instalaţii.

Cât priveşte cererea de a se lua act de renunţare la dreptul izvorât din sentinţa atacată în cauză, formulată de intimata reclamantă pe motiv ca una din dispoziţiile instanţei au fost executate, curtea a reţinut că într-adevăr apelanta pârâtă s-a conformat benevol dispozitivului sub acest aspect şi a îndeplinit obligaţia de a efectua branşamentul la apa rece, ceea ce nu înseamnă că se renunţă la dreptul dedus judecăţii ci că apelanta, creditoare a obligaţiei de a face, a îndeplinit întocmai şi s-a conformat dispozitivului hotărârii.

Singura critică întemeiată este cea legată de obligarea greşită la plata contravalorii reparaţiilor la cupola blocului. Instanţa nu a fost învestită cu o cerere în despăgubiri referitoare la aceasta, nici prin cererea iniţială, nici prin completarea cererii, acestea vizau exclusiv instalaţiile şi finisajele de la subsol şi trotuarul împrejmuitor.

Prin urmare, a constatat că greşit s-a dispus obligarea apelantei pârâte la plata contravalorii cupolei blocului în sumă de 9032 RON.

S-a constatat că suma totală a despăgubirilor la care este îndreptăţită intimata reclamantă şi stabilite prin cele două lucrări de expertiză dispuse în cauză, este de 182.776 RON şi nu 200.000 RON cum în mod greşit s-a reţinut de către prima instanţă sau 191.808 RON, cât a cerut intimatul care include şi cupola.

În acest sens sunt concluziile desprinse din expertiza efectuată de expertul C. şi expertiza şi răspunsul la obiectiuni întocmite de expert D., prin care s-a stabilit că suma de 109.175 RON reprezintă contravaloare instalaţii şi 73.801 RON (fără cupolă) contravaloare construcţii, respectiv trotuar şi finisaje la care se adaugă valoarea lucrări omise iniţial.

În temeiul art. 278 C. proc. civ., având în vedere că apelul a fost apreciat ca fondat, iar pretenţiile admise în parte, instanţa a compensat cheltuielile de judecată ale părţilor.

Împotriva deciziei nr. 109/C/2012 - A din 20 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta SC A. SA Oradea, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului.

În criticile formulate, recurenta pârâtă a susţinut în esenţă următoarele:

- În mod greşit a obligat-o instanţa de apel la plata daunelor-interese compensatorii în valoare de 182.778 RON, sumă pe care o consideră nelegală în raport de natura lor, în sensul că acestea nu pot fi cumulate cu executarea obligaţiilor, or instanţa de fond a obligat-o şi la refacerea branşamentului şi la plata daunelor.

Recurenta a mai susţinut că prejudiciul efectiv suferit de reclamantă nu a fost evaluat corect de instanţa de fond, care nu a ţinut cont de probele administrate în cauză.

- Că, astfel cum rezultă din adresa intimatei din 26 mai 2008, instalaţiile de apă caldă au fost refăcute integral, că valoarea acestora se ridică la suma de 89,157 RON, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză, sumă ce trebuie scăzută din daunele acordate de instanţă.

Recurenta a mai arătat că, cuantumul daunelor cominatorii ar trebui reduse Ia cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar dacă se refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit în valoarea exactă a prejudiciului.

Intimata reclamantă Asociaţia B. din Oradea prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15 noiembrie 2013 a cerut respingerea recursului ca nefondat pentru motivele formulate în scris.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de pârâta SC A. SA Oradea din perspectiva criticilor formulate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă şi limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Conform, art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-9, iar potrivit dispoziţiilor art. 308 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Argumentaţia adusă de recurenta pârâtă în susţinerea criticilor sale vizează atitudinea procesuală a părţilor, situaţii de fapt şi administrarea probatoriului, neîncadrabile în temeiurile de drept indicate.

Criticile recurentei pârâta SC A. SA Oradea prin care a susţinut că în mod greşit societatea sa a fost obligată la plata daunelor interese compensatorii în valoare de 182.776 RON, sumă pe care o consideră nelegală în raport de natura daunelor, câ prejudiciul efectiv suferit de reclamantă nu a fost evaluat corect de instanţa de fond, care nu a ţinut cont de înscrisurile aflate în dosar, vizează numai aspecte de netemeinicia legate de stabilirea situaţiei de fapt şi greşita interpretare de către instanţa de apel a probelor administrate în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Nici motivul de recurs, prin care recurenta a susţinut că instalaţiile de apă caldă au fost refăcute integral, că valoarea acestora se ridică la suma de 69.157 RON, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză, sumă ce trebuie scăzută din daunele acordate de instanţă, aspecte ce rezultă de altfel şi din corespondenţa dintre părţi, nu poate fi încadrat în art. 304 C. proc. civ., întrucât simpla prezentare a motivelor de netemeinicia de către recurentă, reiterarea unor situaţii de fapt şi referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, face imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de recurs şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În femeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. obligă recurenta-pârâtâ SC A. SA Oradea la plata sumei de 8038,95 RON cheltuieli de judecată, câtre intimata-reclamantâ Asociaţia B. din Oradea, str. T.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC A. SA Oradea împotriva deciziei nr. 109/C/2012 - A din 20 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Obligă recurenta-pârâtă SC A. SA Oradea la plata sumei de 6038,95 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantâ Asociaţia B. din Oradea, str. T.V.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.