Pension recalculation: invalidity of appellate suspension due to misdirected default judgment request

Decizia nr. 323/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 72/F din 20 ianuarie 2015 Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul A.

Pe parcursul soluţionării apelului, la termenul din 22 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă asigurări sociale, prin încheierea din data de 22 mai 2015, a dispus suspendarea jucării apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părţilor precum şi împrejurarea că niciuna dintre părţi nu a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A.

Recurentul-reclamant formulează, în recurs, o singură critică aceasta vizând faptul că instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei în condiţiile în care solicitase judecata în lipsă.

Critica formulată de recurent situează exercitarea controlului de legalitate în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căreia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 414 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reglementează unul dintre cazurile de suspendare legală voluntară, fiind guvernat de dispoziţii cu caracter imperativ şi nu facultativ, astfel că nesocotirea acestora are drept consecinţă nulitatea încheierii pronunţate. În acest caz este vorba, aşadar, de o nulitate de ordine publică, întrucât regulile de procedură instituite privesc desfăşurarea activităţii de judecată şi urmăresc ocrotirea unui interes general.

Cererea privind judecarea cauzei în lipsă din dosarul de apel, pe care recurentul o invocă în susţinerea criticii prezentate, nu este formulată în cadrul apelului, ci vizează, raportat la termenii în care este redactată, judecata unei acţiuni de fond, împrejurare faţă de care nu se poate reţine că instanţa de control judiciar a fost învestită cu o atare cerere.

Cum în cauză se constată că instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., decizia recurată nefiind astfel susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Sub acest aspect este de reţinut şi incidenţa art. 411 alin. (2) C. proc. civ. potrivit căruia cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data 22 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2016.