Appeal dismissed as unfounded: request to clarify easement of passage judgment rejected for exceeding scope by seeking substantive expansion of servitude rights

Decizia nr. 289/2016

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului , constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 04 iulie 2014, sub nr. x/3/2014, petenta SC A. SA a solicitat lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 2892 din 27 mai 1999 pronunţată de Tribunal Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/1998.

Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/3/2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins cererea de lămurire dispozitiv ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că obiectul cererii înregistrate la 04 iulie 2013 îl constituie lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 2892 pronunţată la data de 27 mai 1999 în Dosarul nr. x/1998 al Tribunalului Bucureşti.

În esenţă, instanţa de apel a avut în vedere că cererea petentei are patru componente, şi anume:

1. să se stabilească întinderea/lămurirea servitutii de trecere pe drumurile de acces indicate în sentinţă;

2. să se lămurească dacă reclamata în ipoteza în care achiziţionează ulterior şi alte părţi din construcţia modul 1 sau alte construcţii poate extinde dreptul de servitute şi pentru a aceste construcţii nou dobândite;

3. să se stabilească dacă servitutea acordată SC B. SRL poate fi folosită şi de către ceilalţi proprietari hala modul 1;

4. să se stabilească dacă toate cele trei drumuri pot fi folosite pe întreaga lor lăţime sau reclamata este obligată să le folosească doar pe lăţimea suficientă accesului auto, în condiţiile în care toate aceste drumuri au lăţimi de peste 20 de metri fiind în realitate platforme pe care se poate circula şi depozita materiale.

S-a reţinut că acţiunea s-a înregistrat după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dar are ca obiect o hotărâre pronunţată după procedura din vechiul cod la data de 17 mai 1999 şi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 5717 din 18 octombrie 2001 a fostei Curţi Supreme de Justiţie, secţia comercială, în prezenta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; situaţie în care a apreciat că se aplică vechile dispoziţii ale Codului de procedură civilă.

A rezultat din cererea introductivă că reclamantul a cerut să lămurească întinderea şi aplicarea dispozitivului sentinţei, deşi nu a indicat elementele concrete de natură a produce confuzii sau neclarităţi practice în ce priveşte limitele exerciţiului dreptului de servitute instituite prin menţionata hotărâre.

A indicat tribunalul că este de principiu că prin operaţiunea procedurală prevăzută în art. 2811 C. proc. civ. sub forma lămuririi înţelesului, întinderi sau aplicării dispozitivului hotărârii se urmăreşte clarificarea dispoziţiilor acesteia în scopul de a-şi produce efectele, fără a se putea efectua o nouă judecată sau examinare parţială a fondului cauzei.

S-a apreciat că, pe calea acestei proceduri sumare, ulterioară pronunţării hotărârii în primă instanţă, nu s-a urmărit completarea obiectului primei judecăţi şi nici explicarea unor ipoteze ori situaţii virtuale în cadrul cărora se pot produce efectele juridice ale hotărârii.

În ceea ce priveşte lămurirea întinderii (a lungimii) servitutii de trecere pe cele trei drumuri, se menţiona în cerere că, în optica reclamantei, indiferent dacă sentinţa nu precizează până unde se întinde servitutea, aceasta nu poate depăşi limita din dreptul părţii de construcţie proprietatea SC B. SRL, în concordanţă cu planul de situaţie depus în dosar de expertul tehnic judiciar.

Prima instanţă a concluzionat că, în măsura în care raportul de expertiză este încorporat în sentinţă, s-a indicat, în mod evident pe calea prevederilor art. 2811 C. proc. civ. nu se poate dispune completarea dispozitivului acesteia.

Relativ la celelalte trei componente ale cererii, instanţa de fond a apreciat în finalitatea urmărită de reclamanta SC A. SA, că se solicită în realitate o extindere a judecăţii fondului şi totodată o completare a dispozitivului sentinţei vizate ceea ce este inadmisibil în această procedură.

Aceeaşi soluţie s-a impus şi în ce priveşte ipotezele virtuale la care se raportează sentinţa în situaţia în care s-ar dobândi drepturi reale asupra altor părţi din imobilul afectat sau alte construcţii alăturate.

Împotriva sentinţei tribunalului petenta SC A. SA, prin lichidator judiciar C., a declarat apel.

Prin cererea de apel, apelanta a criticat încheierea tribunalului arătând că nu a solicitat extinderea judecăţii sau completarea dispozitivului, ci a sesizat instanţei că se confruntă cu o imposibilitatea a părţilor de a şti cum este corect a se executa sentinţa, întrucât proprietarul fondului dominant susţine că are drepturi a căror întindere în plan fizic ar fi mai mari decât cele pe care le susţine proprietarul fondului aservit.

Apelanta a precizat că a solicitat a fi lămurite patru chestiuni: care este întinderea (lungimea) servitutii de trecere pe aceste drumuri ţinând cont de faptul că sentinţa nu precizează până unde se întinde servitutea, iar petenta doreşte doar să se precizeze dacă aceasta poate sau nu să depăşească limita de proprietate a părţii de construcţie a reclamantei SC B. SRL; dacă reclamanta poate extinde uzul dreptului de servitute şi asupra altor părţi din construcţie dobândite ulterior rămânerii irevocabile a sentinţei; dacă servitutea acordată SC B. SRL poate fi folosită şi de către ceilalţi proprietari ai construcţiei Hala Modul 1 şi dacă toate cele trei drumuri pot fi folosite pe întreaga lor lăţime, sau reclamanta este obligată să le folosească doar pe lăţimea suficientă accesului auto.

Apelanta a menţionat că prezenta cerere apare ca urmare a atitudinii obstructive a reclamantei care îi creează o îngrădire ce depăşeşte limitele servitutii de trecere.

Prin decizia civilă nr. 966/A din 10 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul petentei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut:

Prin sentinţa civilă nr. 2892 din 27 mai 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în Dosarul nr. x/1998 s-a constatat că reclamanta SC B. SRL are un drept de servitute de trecere pe următoarele drumuri de acces ce aparţin pârâtei SC A. SA, la halele proprietatea reclamantei modul 1/2 şi 1/3 situate în comuna Bragadiru, judeţul Ilfov:

- drumul situat între construcţiile Modul I şi Modul II şi depozitul oţel-beton;

- drumul de acces de la poarta 3 a SC A. SA ce desparte Modulul I de centrala termică şi drumul de acces ce uneşte aceste două drumuri (identificat de expert ca fiind drumul de circulaţie în incintă între poarta 3 şi 4).

Instanţa de apel a constatat că, în mod corect tribunalul a respins cererea de lămurire formulată de petenta A. ca neîntemeiată, dispozitivul hotărârii fiind clar, eventualele neînţelegeri apărute între părţi cu privire la modul de executare al hotărârii putând fi soluţionate pe alte căi procedurale.

În mod corect a indicat tribunalul că pe calea procedurii sumare a lămuririi dispozitivului, ulterioară pronunţării hotărârii în primă instanţă, s-a urmărit, în realitate, completarea obiectului primei judecăţi şi explicarea unor ipoteze ori situaţii virtuale în cadrul cărora se pot produce efectele juridice ale hotărârii.

Solicitările apelantei în sensul de a lămuri instanţa dacă reclamanta poate extinde uzul dreptului de servitute şi asupra altor părţi din construcţie dobândite ulterior rămânerii irevocabile a sentinţei; dacă servitutea acordată SC B. SRL poate fi folosită şi de către ceilalţi proprietari ai construcţiei Hala Modul I şi dacă toate cele trei drumuri pot fi folosite pe întreaga lor lăţime, sau reclamanta este obligată să le folosească doar pe lăţimea suficientă accesului auto, pot fi calificate drept veritabile consultaţii juridice relative la instituţia servitutii de trecere ori la efectul relativ al hotărârilor judecătoreşti, cereri care exced atribuţiilor instanţei.

Cum sentinţa a cărei lămurire se solicită a fost clar motivată şi a făcut referiri exprese la raportul de expertiză întocmit în respectiva cauză, instanţa de apel a considerat că cererea apelantei de indicare a întinderii (lungimii) servitutii de trecere pe respectivele drumuri întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. este neîntemeiată.

Împotriva deciziei pronunţată în apel, petenta SC A. SA Bragadiru prin administratorul judiciar C. a declarat recurs prin care a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta reproşează instanţelor anterioare că au interpretat greşit cererea sa, în sensul că a urmărit obţinerea completării obiectului primei judecăţi şi explicarea unor ipoteze ori situaţii virtuale. Astfel, recurenta opinează că nu a dorit extinderea judecăţii sau completarea dispozitivului hotărârii, aspect precizat şi în faţa instanţei de apel. în acest sens, recurenta învederează că, a sesizat instanţei faptul că se confruntă în mod concret cu o imposibilitate a părţilor de a şti cum este corect a se executa sentinţa pronunţată, întrucât proprietarul fondului dominant susţine că are drepturi a căror întindere în plan fizic ar fi mai mari decât cele pe care le susţine proprietarul fondului aservit. Nu este o situaţie ipotetică, cum greşit a reţinut instanţa de apel, ci, una reală, întrucât proprietarul fondului dominant utilizează zone ale fondului aservit, care se află în prezent în dreptul proprietăţii sale dobândite ulterior, precum şi care nu se află în dreptul proprietăţii sale, dar care sunt pe acelaşi drum de acces pentru care susţine că deţine dreptul de servitute.

Mai exact, proprietarul fondului dominant, a dobândit în anul 2002 o altă parte din construcţia Hala Modul I, care a constituit fondul dominant. Recurenta mai arată că, în anul 2007, a încheiat şi un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect şi restul construcţiei Hala Modul I, astfel că, în prezent, are dreptul de acces şi la celelalte două părţi ale imobilului Hala Modul I (partea cumpărată în 2002 şi partea pentru care a încheiat antecontractul în anul 2007).

Faţă de această situaţie de fapt, s-a ajuns în mod real la o neînţelegere în ceea ce priveşte întinderea efectelor hotărârii.

În aceste condiţii, recurenta apreciază că instanţa de apel şi cea de fond trebuiau să arate ca hotărârea a cărei lămurire se cere, are efect doar asupra suprafeţelor de teren din fondul aservit, necesare accesului reclamantei SC B. SRL doar în imobilul deţinut în proprietate la momentul pronunţării acesteia şi nu la alte imobile dobândite ulterior.

De aceea, recurenta solicită instanţei de recurs să aibă în vedere în pronunţarea soluţiei dispozitivul hotărârii şi planul expertizei efectuată în cauza, potrivit cărora se precizează că accesul se poate face, spre exemplu, pe drumul dintre hala reclamantei şi centrala termică, însă nu rezultă dacă reclamanta poate folosi sau nu acest acces şi dincolo de limita proprietăţii sale de la momentul pronunţării sentinţei.

În condiţiile actuale în care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate şi asupra altor părţi de construcţie, reclamanta SC B. SRL susţine că poate avea acces pe acel drum, pe toata lungimea sa, chiar dacă depăşeşte zona de acces necesară pentru a intra în proprietatea sa de la momentul pronunţării hotărârii.

Opinează recurenta, în continuare, că ne aflăm în situaţia unei duble interpretări din partea celor doua părţi implicate, ca urmare a unei neclarităţi a sentinţei de fond.

S-a creat în prezent un dezechilibru în drepturile pretinse de părţi, SC A. SA fiind obligată, în opinia sa, să suporte o sarcină excesivă, incompatibilă cu respectarea dreptului sau garantat de proprietate, iar acest dezechilibru nu poate fi stopat decât prin lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 2892 din 27 mai 1999.

Prin urmare, singura cale procesuală de lămurirea întinderii sau aplicării dispozitivului sentinţei este cea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ.

De aceea, recurenta învederează că a solicitat numai un principiu care să lămurească părţile dacă servitutea poate fi folosită şi pentru accesul la alte imobile decât cel deţinut de reclamantă la data pronunţării hotărârii.

Aşa fiind, recurenta consideră, că nu s-ar extinde judecata fondului şi nici nu s-ar completa dispozitivul sentinţei, în condiţiile în care instanţa de judecată ar lămuri această chestiune, pentru că instanţa nu ar stabili nici drepturi suplimentare şi nici limitări suplimentare faţă de ceea ce conţine dispozitivul.

Recursul este nefondat conform considerentelor ce se vor arăta în continuare:

În primul rând, trebuie menţionat că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - invocat în mod eronat de către recurentă - vizează ipoteza în care: instanţa a schimbat natura însăşi a actului juridic dedus judecăţii sau a denaturat înţelesul lămurit şi vădit îndoielnic al actului juridic dedus judecăţii. Controlul exercitat de instanţa de recurs, în temeiul acestui motiv de recurs, vizează respectarea şi corecta aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 969 C. civ., adică când instanţa dă o interpretare incompatibilă cu înţelesul lămurit şi vădit îndoielnic al actului juridic dedus judecăţii sau când instanţa anterioară a schimbat natura însăşi a actului juridic dedus judecăţii prin greşita încadrare a acestuia într-o anumită categorie juridică; de aceea, este interzis instanţelor de fond să denatureze obligaţiile care rezultă din economia contractelor sau să modifice stipulaţiile înserate în acestea, atunci când termenii lor sunt clari şi precişi.

Înalta Curte examinând susţinerile recurentei constată că motivul de nelegalitate nu este cel invocat, ci motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât recurenta critică faptul că i s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civilă nr. 2892 din 27 mai 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în Dosarul nr. x/1998, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că recurenta reproşează instanţelor anterioare că, hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.

Recurentul a solicitat prin cererea formulată, în baza art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. să se lămurească dispozitivul - obiectul cererii înregistrate la 04 iulie 2013 - şi lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 2892 pronunţată la data de 27 mai 1999 în Dosarul nr. x/1998 al Tribunalului Bucureşti.

Este adevărat că art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., prevede că, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.

Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se cere.

Această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesare atunci când, din culpa instanţei dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi în executare.

Din examinarea criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte a constatat că acestea se referă la aspecte ce ţin de fondul hotărârii, astfel că decizia nu poate fi reformată pe calea acestei proceduri, adică a unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., acest text nevizând contrarietatea dintre considerente şi dispozitiv, întrucât ceea ce e susceptibil de lămurit, ca de altfel şi de punere în executare, este numai dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

Se constată astfel că, după modul în care au fost formulate criticile, recurenta doreşte în realitate o completarea obiectului primei judecăţi, precum şi aspecte în ce priveşte lămurirea întinderii servitutii de trecere pe cele trei drumuri, ceea ce excede calea procedurală invocată de recurentă. Mai mult decât atât, trebuie notat şi faptul că lămurirea hotărârii nu înseamnă completarea obiectului primei judecăţi şi lămurirea extinderii uzului dreptului de servitute şi asupra altor părţi din construcţie dobândite ulterior rămânerii sentinţei irevocabile, aşa cum a cerut petenta în cererea de competare a evocatei hotărâri. Această cale pusă la dispoziţie de legiuitor nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile impuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se cere, la dispoziţia părţii interesate atunci când, din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi la executare.

Cum sentinţa a cărei lămurire se cere a fost clar motivată făcând referiri exprese la raportul de expertiză efectuat în cauză, referitoare la indicarea întinderii servitutii de trecere pe respectivele drumuri invocate de recurentă, aşa încât procedura lămuririi dispozitivului hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză, cum în mod corect instanţa de apel a statuat.

Trebuie adăugat că recurenta pretinde în susţinerile sale completarea obiectului de judecată privind drumurile de acces, iar prin lămurirea dispozitivului instanţa de judecată, învestită cu o asemenea cerere, nu poate decât să expliciteze dispoziţiile acesteia, iar nu să modifice hotărârea, dând uneia sau unora dintre ele un înţeles clar şi fără echivoc, în situaţia în care sunt posibile mai multe interpretări ale aceleiaşi dispoziţii.

Susţinerile recurentei vizând neînţelegerile dintre părţi cu privire la limitele exerciţiului dreptului de servitute instituite prin menţionata hotărâre, Înalta Curte urmează să le înlăture ca nefondate, deoarece solicitările recurentei sunt în realitate probleme ce ţin de judecata fondului privind dreptul de servitute.

În consecinţă, cum criticile formulate exced cadrului procesual al reglementărilor cuprinse în dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., faţă de soluţia pronunţată prin decizia ce se solicită a fi reformată, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de apel este corectă, astfel că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bragadiru, prin lichidator judiciar C., împotriva deciziei civile nr. 966/A din 10 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bragadiru, prin lichidator judiciar C., împotriva deciziei civile nr. 966/A din 10 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2016.