Jurisdiction for petition for annulment lies with the court of first instance under the principle of legality of appeals
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as incompetent, ordering the case remanded to the Court of Appeal of Cluj for resolution. The dispute involved a procedural challenge where a party attempted to convert a regular appeal into a petition for annulment against a decision rendered by the Court of Appeal, following the dismissal of their prior appeal and intervention request. The decisive legal basis was Article 505(1) of the Code of Civil Procedure, which designates the court that issued the challenged judgment as the sole competent body to hear petitions for annulment, establishing that the High Court lacks material jurisdiction to act as an appellate body for such specific remedy under the principle of the legality of appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 505 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdiction for petition for annulment lies with the court of first instance under the principle of legality of appeals: Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia privind competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 505 alin. (1) C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie în anulare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 1180/2016
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 187 din 16 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/211/2013, a fost respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 962 din 7 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în Dosarul nr. x/211/2013, şi a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de SC B. SRL.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, iar prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2016 acesta a învederat instanţei modificarea căii de atac din recurs în contestaţie în anulare, urmare a acestei precizării, fiind acordat termen la data de 22 iunie 2016 pentru soluţionarea contestaţie în anulare.
Prin întâmpinare, intimatul C. a invocat excepţia netimbrării, inadmisibilitatea cererii de modificare a căii de atac, excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţia nulităţii recursului, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi în soluţionarea contestaţiei în anulare, excepţia nulităţii contestaţiei în anulare.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia privind competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 505 alin. (1) C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie în anulare.
Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Înalta Curte constată că A. a înţeles să formuleze contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 187 din 16 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/211/2013.
Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi niciodată a vreunei instanţe ierarhic superioare.
În acest sens sunt prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situaţiilor reglementate de prevederile art. 503 şi 504 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că în speţa de faţă se solicită anularea Deciziei civile nr. 187 din 16 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în raport de prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine Curţii de Apel Cluj, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va trimite cauza spre soluţionare la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia privind necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, şi trimite cauza spre soluţionare Curţii de Apel Cluj.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2016.