Unjust enrichment claim for state-owned constructions: temporal inapplicability of constitutional unconstitutionality ruling to pre-existing land title

Decizia nr. 1111/2016

Asupra recursurilor de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 858 din 12 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosar nr. x/102/2011 s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva împotriva pârâtului Composesoratul A.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului cu vegetaţie forestieră pe care se află construcţiile în litigiu (clădiri şi drumuri) s-a reconstituit în temeiul Legii nr. 1/2000 prin hotărârea nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Terenurile respective au fost predate pârâtului în baza procesului-verbal de punere în posesie din 03 aprilie 2007 al Comisiei locale de fond funciar Sovata. S-a mai reţinut ca stare de fapt, că pârâtul s-a adresat judecătoriei Sighişoara cu o acţiune în obligaţie de a face întrucât nu a fost pus în posesie şi cu construcţiile şi drumurile forestiere aflate pe terenurile respective, iar prin sentinţa civilă nr. 724 din 09 iunie 2008 s-a dispus obligarea Comisiei locale de fond funciar Sovata şi a R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Mureş la punerea în posesie a Composesoratului A. cu imobilele validate prin hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei Judeţene Mureş. Prin aceeaşi sentinţă R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Mureş a fost obligată să pună la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar Sovata construcţiile şi drumurile forestiere, în vederea predării ulterioare a acestora către Composesorat.

În prezenta acţiune reclamantul şi-a întemeiat cererea pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză şi a invocat în dovedirea lipsei de temei a măririi patrimoniului pârâtului, Decizia nr. 602/2008 a Curţii Constituţionale.

Instanţa de fond a reţinut că în speţă nu este îndeplinită condiţia juridică a absenţei unei cauze legitime a măririi patrimoniului pârâtului în detrimentul celui al reclamantului. S-a reţinut în acest sens că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului s-a făcut în temeiul Legii nr. 1/2000 şi al Legii nr. 247/2005, prin hotărâre a comisiei judeţene de fond funciar în temeiul art. 31 din Legea nr. 1/2000.

Instanţa de fond a reţinut că Decizia nr. 602 din 20 mai 2008 pronunţată de Curtea Constituţională şi invocată de reclamant nu este aplicabilă situaţiei din prezenta cauză, întrucât la data pronunţării Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000, situaţia juridică a imobilelor restituite pârâtului era definitiv stabilită prin finalizarea procedurii administrative - hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei Judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor era definitivă, iar o primă punere în posesie a pârâtului avusese loc deja prin procesul-verbal de punere în posesie din 03 aprilie 2007.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a declarat în termen legal apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii civile formulată şi precizată de reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanţă, în sumă totală de 40.328,28 RON constând în taxa judiciară de timbru. Apelanta a solicitat şi obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel.

În drept, apelata a invocat prevederile art. 282 şi urm., art. 82 coroborat cu art. 112 din C. proc. civ. de la 1865, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602/2008, art. 480, art. 481 din C. civ. de la 1864, art. 135 din Constituţia României şi art. 274 din C. proc. civ. de la 1865.

Analizând legalitatea sentinţei atacate prin raportare la motivele de apel invocate şi în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prima critică a apelantei vizează obligaţia procesuală stabilită de instanţa de fond în sarcina sa, de plată de unei taxei judiciare de timbru, dar această critică este inadmisibilă în apel faţă de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Apelanta a invocat apoi faptul că prima instanţă nu a avut în vedere precizarea pretenţiilor formulată ulterior depunerii raportului de expertiză tehnică.

Considerentele avute în vedere de tribunal se axează însă pe neîndeplinirea condiţiilor juridice ale îmbogăţirii fără just temei, motiv pentru care aceste susţineri ale apelantei nu pot constitui critici de nelegalitate a sentinţei atacate.

Instanţa de apel a reţinut că obiectul prezentului litigiu vizează contravaloarea construcţiilor enumerate în hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi care au fost predate intimatului pârât prin procesul-verbal din data de 10 decembrie 2009 încheiat de executorul judecătoresc B. în dosar execuţional din 29 octombrie 2008.

Acea procedură de executare silită a fost însă demarată în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 724 din 09 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în Dosar nr. x/308/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 557 din 07 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mureş.

Pornind de la această stare de fapt şi având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, susţinerile apelantului potrivit cărora condiţiile lipsei unei cauze a îmbogăţirii intimatului pârât în detrimentul apelantului ar trebui analizate prin raportare la momentul predării bunurilor prin procesul-verbal de predare încheiat de executorul judecătoresc B. în dosar execuţional din 29 octombrie 2008 (respectiv în luna decembrie 2009) şi că în speţă este incidenţă Decizia Curţii Constituţionale nr. 602/2008, sunt nefondate.

Prin hotărârea nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-au validat propunerile comisiei locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimatului pârât, cu imobilele individualizate în tabelul anexă la acea hotărâre.

Chiar dacă la punerea în posesie ce a avut loc în anul 2007 intimatul nu a fost pus în posesie şi cu construcţiile, hotărârea comisiei judeţene constituie titlul de proprietate al composesoratului şi a stat la baza litigiului având ca obiect obligaţia de a face, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 724 din 09 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în Dosar nr. x/308/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 557 din 07 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mureş.

Prin urmare, aşa cum arată intimatul pârât în întâmpinare, dreptul de proprietate asupra construcţiilor s-a stabilit anterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 602/2008, astfel că predarea silită a construcţiilor s-a realizat având un just titlu.

Prin acest prim-petit reclamanta tinde de fapt la obţinerea întregii valori a construcţiilor şi nu doar la investiţiile efectuate.

Ori stabilirea unei obligaţii ce ar consta practic în înlocuirea bunului cu contravaloarea actualizată a acestuia, ori cu valoarea de piaţă de la acest moment (astfel cum a solicitat reclamanta prin cererea precizatoare), ar echivala cu încălcarea dreptului de proprietate al Composesoratului A., drept stabilit printr-un titlu valabil.

Instanţa a apreciat însă că soluţia primei instanţe este greşită în ceea ce priveşte capătul de cerere formulat în subsidiar.

Astfel, apelanta reclamantă a solicitat prin cererea introductivă ca în situaţia în care se va respinge capătul de cerere constând în obligarea intimatului pârât la plata contravalorii actualizate a construcţiilor în discuţie, să se dispună obligarea intimatului pârât la plata de despăgubiri constând în valoarea acestor bunuri imobile rămasă neamortizată.

Pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare instanţa apreciază că în aceste limite, sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală fiind pronunţată cu nesocotirea prevederilor de drept material, respectiv a art. 67 alin. (1) din H.G. nr. 890/2005, potrivit cărora „(1)Construcţiile prevăzute la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 se restituie proprietarilor sau moştenitorilor acestora în starea în care au fost preluate. Investiţiile făcute de deţinătorul actual se suportă de către proprietar, în măsura în care nu au fost amortizate”.

Prin urmare, în privinţa investiţiilor neamortizate, intimatul pârât nu deţine un just titlu.

Prin înscrisurile depuse în dosarul de fond constând în fişele mijloacelor fixe apelanta reclamantă a probat faptul că o parte din construcţiile aflate pe terenurile forestiere, predate intimatului pârât în baza titlului amintit mai sus, au fost în patrimoniul R.N.P. - Romsilva, au fost edificate ulterior preluării terenului de către statul român, iar la data predării construcţiilor către intimatul pârât nu erau amortizate.

Fişele mijloacelor fixe se coroborează cu datele cuprinse în lista depusă de reclamantă la dosar fond, iar în total valoarea rămasă neamortizată la momentul predării construcţiilor intimatului pârât (decembrie 2009) este de 385.368 RON.

Raportat la prevederile art. 67 alin. (1) din H.G. nr. 890/2005 instanţa a apreciat că investiţiile efectuate de apelanta reclamantă constau în valoarea de inventar rămasă neamortizată a construcţiilor menţionate mai sus, edificate ulterior preluării terenurilor forestiere de către statul român.

În concluzie, în limitele investiţiilor rămase neamortizate în luna decembrie 2009, există o mărire a patrimoniului intimatului, fără a exista o justă cauză, în detrimentul patrimoniului apelantei.

Pentru toate aceste motive, Curtea de Apel Târgu Mureş, prin decizia nr. 737/A din 01 octombrie 2015 a admis apelul şi a schimbat sentinţa şi a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantă în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 385.368 RON cu titlu de despăgubiri. Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantei.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.697,60 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă.

A fost obligat intimatul pârât la plata către apelanta reclamantă a sumei de 3.850,30 RON cu titlu cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs ambele părţi.

Composesoratul A. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate şi respingerea apelului.

Deşi legal citat cu menţiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 128 RON şi timbru judiciar de 5 RON, acesta nu s-a conformat.

În consecinţă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, instanţa supremă va anula recursul ca insuficient timbrat.

Reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Mureş a solicitat admiterea recursului, admiterea apelului şi admiterea integrală a acţiunii, precum şi acordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată din fond, apel şi recurs.

Recurenta-reclamantă a susţinut, în cadrul motivelor de recurs, următoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate:

1) Contrar aprecierii instanţei de apel referitoare la incidenţa art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, trebuiau verificate susţinerile reclamantei referitoare la excepţia invocată de pârât. Instanţa de apel trebuia să analizeze mai întâi dacă acţiunea este supusă timbrării şi apoi să stabilească imposibilitatea ca reclamanta să îşi susţină apărarea în raport de aceasta, dacă ar fi trecut peste prevederile art. 42 din Legea nr. 1/2000.

2) Instanţa de apel a reţinut în mod eronat că dreptul de proprietate asupra construcţiilor s-a stabilit anterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 602/2008, predarea silită a construcţiilor realizându-se cu just titlu.

Contrar celor reţinute, s-a apreciat că trebuie avute în vedere prevederile art. 24 alin. (4) parag. final din Legea nr. 1/2000 care preved că trecerea efectivă în proprietatea privată a terenurilor se va face cu ocazia punerii în posesie, potrivit prevederilor acestei legi. Chiar dacă textul legal se referă la transferul proprietăţii odată cu punerea în posesie a terenului, în opinia recurentei acesta se aplică şi construcţiilor de pe acesta.

Recurenta a arătat că, pentru a da eficienţă deplină principiului îmbogăţirii fără justă cauză, instanţa de apel a trebuia să reţină faptul că obligaţia de despăgubire la care este ţinut pârâtul trebuia acordată la valoarea de piaţă a bunurilor, potrivit expertizei judiciare efectuate în cauză.

S-a mai învederat că nu se poate face aplicarea art. 67 din H.G. nr. 890/2005 întrucât transferul dreptului de proprietate în privinţa construcţiilor a avut loc după executarea silită din 10 decembrie 2009, ocazie cu care s-au pus la dispoziţia comisiei locale de fond funciar construcţiile pentru a fi pus în posesie pârâtul.

Decizia nr. 602/2008 a Curţii Constituţionale nu se aplică în cazul hotărârii nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei Judeţene Mureş deoarece această hotărâre reprezintă un act administrativ jurisdicţional emis în cadrul procesului de reconstituire şi nu un act normativ, la care se referă decizia de neconstituţionalitate.

S-a invocat nelegalitatea deciziei şi din perspectiva cheltuielilor de judecată care au fost acordate proporţional şi nu la valoarea efectivă.

Prin întâmpinare, Composesoratul A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate în recursul reclamantei, instanţa supremă constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Astfel, susţinerea recurentei în sensul că instanţa de apel trebuia să examineze prioritar daca acţiunea este supusă timbrajului este eronată. Reclamanta nu a făcut dovada contestării modului de stabilire a taxei de timbru datorată la fondul cauzei, fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997. Prin urmare, în mod judicios instanţa de apel a tratat ca inadmisibilă această critică.

Cele reţinute de instanţa de apel sunt în concordanţă şi cu decizia nr. 7/2014 pronunţată de instanţa supremă în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului”.

Cu privire la a doua critică de nelegalitate, aceasta se circumscrie susţinerii că instanţa de apel a reţinut în mod eronat că dreptul de proprietate asupra construcţiilor s-a stabilit anterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 602/2008, predarea silită a construcţiilor realizându-se cu just titlu.

Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 602/2008 a Curţii Constituţionale, pronunţată în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000, instanţa constituţională a reţinut că aceste texte reglementează un transfer gratuit de proprietate către persoanele fizice sau juridice private, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţia României cu privire la expropriere.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, decizia Curţii Constituţionale este general obligatorie, atât pentru autorităţile şi instituţiile publice, cât şi pentru particulari şi produce efecte numai pentru viitor.

În litigiul dedus judecăţii, instanţa de apel nu a fost chemată sa statueze asupra unor situaţii juridice în curs de constituire, ci asupra unor pretenţii raportate la un titlu de proprietate existent încă din 2006, titlu reprezentat de hotărârea nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei Judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

De altfel, chiar din considerentele deciziei civile nr. 557 din 17 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, rezultă că dreptul de proprietate al Composesoratului a fost stabilit prin respectiva hotărâre, definitivă prin neformularea plângerii de către persoanele interesate.

În consecinţă, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602/2008 nu este incidentă în cauză.

Împrejurarea că predarea construcţiilor s-a realizat în urma executării silite nu atrage aplicarea art. 24 alin. (4) parag. final din Legea nr. 1/2000, pe de-o parte pentru că textul de lege se referă la terenuri, iar, pe de altă parte, întrucât punerea în posesie nu s-a realizat în mod benevol, ci în urma executării silite.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa supremă apreciază că nu mai este necesar să examineze criticile referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, acestea fiind acordate proporţional cu pretenţiile admise.

În consecinţă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-pârât şi va respinge ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Mureş împotriva deciziei nr. 737/A din 01 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-pârât Composesoratul A. împotriva deciziei nr. 737/A din 01 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2016.