Legality of direct hunting reserve allocation based on disputed ownership evidence and surface area discrepancies

Decizia nr. 867/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei;

1. Obiectul cauzei;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. - Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice, anularea deciziei Comisiei de atribuire din cadrul B. şi a referatului de aprobare emis de C. din 24 februarie 2011 (aprobat de ministrul D. la data de 25 februarie 2011 sub nr. 924/LB şi publicat în data de 01 martie 2011 pe site-ul B.), act ce conţine la Anexa 1, poz.51, propunerea E. Nana Sohatu în vederea atribuirii directe a fondului cinegetic Măcelaru către A. 2007. Totodată, a solicitat suspendarea actelor administrative contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că terenul deţinut de E. Nana Sohatu nu însumează 50% din suprafaţa fondului cinegetic Măcelaru, întrucât modalitatea de calculare a suprafeţelor de teren a fost eronată.

Reclamanta a arătat că fondul cinegetic Măcelarul nu se află şi în raza comunei Nana, astfel că, cele 3.168,5032 ha. aferente com. Nana nu se suprapun pe suprafaţa fondului, întrucât primăria nu poate elibera adeverinţe de proprietate decât pentru terenurile din raza sa teritorială.

De asemenea, reclamanta a invocat o serie de nereguli cu privire la înfiinţarea E. Nana Sohatu, respectiv faptul că în listele cu proprietarii de suprafeţe de teren ce au înfiinţat asociaţia, sunt multe persoane decedate, că asociaţia s-a înfiinţat în baza unor evidenţe false, arătând că persoanele care se află pe listele asociaţiei şi care au fost contactate telefonic au afirmat că nu au auzit de această asociaţie şi că nu au semnat pe nici o listă.

A mai arătat reclamanta că persoanele înscrise pe lista aferentă com. Radovanu, începând de la poziţia 307 din tabel, nu au C.N.P., iar în listele persoanelor ce au subscris din com. Sohatu, C.N.P.-ul primei persoane din listă are doar 12 cifre, în timp ce C.N.P.-ul de la poziţia 10 are 14 cifre şi multe alte persoane au C.N.P.-ul inventat aleatoriu.

Reclamanta a susţinut că adeverinţa din 17 ianuarie 2011 emisă de Primăria Sohatu, jud. Călăraşi prin care se certifică amplasarea terenurilor deţinute de Asociaţie ca fiind pe teritoriul fondului Măcelaru este falsă, potrivit declaraţiei secretarului primăriei dl. F. care susţine că nu a semnat o asemenea adeverinţă.

Un al doilea motiv de nelegalitate invocat de reclamantă se referă la faptul că dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a făcut printr-o listă sau tabel emis de către primărie şi nu prin acte autentice sau copii legalizate.

Reclamanta a arătat că atribuirea directă a fondului de vânătoare s-a făcut cu încălcarea gravă a legii având la bază falsuri evidente şi abuzuri ale membrilor comisiei, întrucât dovada proprietăţii în materie de terenuri, nu poate fi făcută prin înscrisuri eliberate de unităţile administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective, altele decât certificatele de atestare a proprietăţii emise în baza H.G. nr. 834/1991.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, reclamanta a arătat că schimbarea gestionarului fondului cinegetic până la stabilirea de către instanţa de contencios administrativ a legalităţii deciziei de atribuire, ar avea efecte negative atât asupra A. Unirea, cât şi asupra efectivelor faunei sălbatice existente.

2. Întâmpinările formulate în cauză;

Pârâtul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate. Totodată, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

De asemenea, a solicitat introducerea în cauză a A., câştigătoarea procedurii de atribuire a fondului Măcelaru.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 noiembrie 2011, Curtea a dispus introducerea în cauză a E. Nana Sohatu şi A., pentru motivele cuprinse în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Pârâtele E. Nana Sohatu şi A. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate. Totodată, au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

3. Hotărârea Curţii de apel;

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2349 din 03 aprilie 2012, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. - Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice, E. Nana Sohatu şi A..

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţă de fond a reţinut că prin actele administrative contestate s-a aprobat atribuirea directă către A., a fondului de vânătoarea Măcelaru, la cererea E. Nana Sohatu.

Instanţa de fond a constatat că reclamanta a contestat actele administrative contestate la data de 04 martie 2011, în condiţiile în care acestea nu i-au fost comunicate, astfel încât nu se poate vorbi de o tardivitate a plângerii prealabile care să atragă inadmisibilitatea acţiunii.

Referitor la fondul cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că actele administrative contestate au la bază adeverinţe emise de primăriile de pe raza fondului de vânătoare supus atribuirii, astfel că declaraţiile depuse ulterior de persoane care sunt cuprinse în asociaţia de proprietari menţionată, declaraţii prin care se afirmă că tabelul în cauză nu a fost semnat de proprietar nu poate conduce la invalidarea adeverinţei, neexistând certitudinea, pe de o parte, că aceste declaraţii provin de la persoanele menţionate şi, pe de altă parte, că aceste declaraţii sunt adevărate, existând şi posibilitatea ca persoanele în cauză să se fi răzgândit între timp, fapt care nu mai prezintă nici o relevanţă juridică.

Instanţa de fond a apreciat că afirmaţiile reclamantei tind să pună în discuţie legala înfiinţarea a asociaţiei de proprietari, în condiţiile în care reclamanta nu a urmat căile legale pentru contestarea actelor de înfiinţare a acestei asociaţii.

Cu privire la dovada dreptului de proprietate şi includerea terenurilor în fondul de vânătoare în litigiu, instanţa de fond a constatat că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordinul M.M.C. nr. 1221/2010 pentru atribuirea directă a fondului de vânătoare.

Instanţa de fond a reţinut că afirmaţiile reclamantei privind lipsa acordului proprietarilor de terenuri nu pot fi primite în condiţiile în care actele care cuprind semnăturile acestora nu au fost declarate false.

4. Motivele de recurs înfăţişate de reclamanta A. Bucureşti;

Reclamanta a atacat cu recurs sentinţa nr. 2349 din 3 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa a fost pronunţată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile în speţă şi a probatoriului administrat, iar în dezvoltarea motivului de recurs a reiterat situaţia de fapt şi apărările prezentate în cererea de chemare în judecată.

A susţinut în esenţă, că terenurile aparţinând E. Nana Sohatu nu coincid cu cele din anunţul public de supunere la procedura atribuirii, anume suprafaţa de 801 ha a com. Radovanu nu face parte din fondul Măcelaru, iar fără această suprafaţă asociaţia proprietarilor deţine mai puţin de 50% din fond.

Mai arată recurenta-reclamantă că în listele aferente comunei Sohatu, la poziţia 311 din tabelul anexă adeverinţei găsim „teren la dispoziţia comisiei” în suprafaţă de 350 ha (anexa 3), teren ce se află în interiorul fondului Măcelaru, dar proprietar este în acest caz A.D.S., teren pus la dispoziţia comisiei locale în scopul exclusiv al reconstituirii dreptului de proprietate, în timp ce conform dispoziţiilor Legii nr. 407/2006 şi Ordinului B. nr. 1221/2010, asociaţia proprietarilor poate fi constituită doar din proprietari.

Concluzionează recurenta că cele 350 ha teren aparţinând com. Sohatu trebuie excluse din calculul aferent asociaţiei proprietarilor.

De asemenea, lipsa documentelor din dosarul E., respectiv cele prevăzute de art. 4 alin. (3) din Ordinul Ministrului nr. 1221/2010 (certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fondatorilor şi certificatul de grefă) ar fi trebuit să ducă la respingerea dosarului.

Reclamanta-recurentă invocă totodată neconcordanţa dintre suprafeţele de teren cuprinse în fondul de vânătoare Măcelaru, cu care persoanele deţinătoare de terenuri au intrat în asociaţia de proprietari şi cele prevăzute în adeverinţele emise de administraţiile locale (spre exemplu G. deţine, conform adeverinţei eliberată de primărie, suprafaţa de 1,85 ha, iar în anexa nr. 393 din 17 ianuarie 2011 figurează în mod eronat cu suprafaţa de 158,16 ha).

În acest sens, arată recurenta că au fost formulate mai multe plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa.

5. Apărările intimatei-pârâte A. Bucureşti;

Prin întâmpinarea depusă la 3 februarie 2014 (fila 58 dosar), intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând fiecăreia dintre criticile formulate în recurs cu privire la neconcordanţele existente între suprafeţele menţionate în adeverinţele eliberate de Primărie şi cele menţionate de E.

Mai arată intimata-pârâtă că recurenta-reclamantă nu probează afirmaţiile, declaraţiile luate ulterior proprietarilor nefiind de natură a conduce la invalidarea adeverinţelor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului;

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

II.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând legalitatea Deciziei Comisiei de atribuire din cadrul B. şi Referatului emis de C. din 24 februarie 2011, respectiv poziţia 51, Anexa I, ce se referă la propunerea E. Nana Sohatu în vederea atribuirii directe a fondului cinegetic Măcelaru către A. 2007.

Principala critică referitoare la atribuirea Fondului cinegetic Măcelaru către A. 2007, la propunerea E. Nana Sohatu este constituită de împrejurarea că respectiva asociaţie nu deţine 50% din suprafaţa fondului de vânătoare, respectiv că terenurile com. Radovanu nu se află în raza fondului de vânătoare şi astfel, calcularea suprafeţelor de teren a fost eronată.

Astfel, arată reclamanta că cele 3.168,5032 ha aferente com. Nana nu se suprapun pe suprafaţa fondului, cu consecinţe asupra procentului de 50% deţinut de E.

Un al doilea motiv de nelegalitate invocat de reclamantă se referă la faptul că dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a făcut printr-o listă-tabel, emis de primărie şi nu prin acte autentice sau copii legalizate.

Instanţa de fond a reţinut că actele atacate au la bază adeverinţe emise de primăriile de pe raza fondului de vânătoare, cuprinsul acestor adeverinţe fiind contestat de reclamantă, care susţine că persoanele menţionate în aceste adeverinţe nu au semnat tabelul cuprins în anexă. Însă, apreciază judecătorul fondului că probatoriul administrat nu este convingător, declaraţiile depuse ulterior de persoane care sunt cuprinse în asociaţia de proprietari menţionată, prin care se afirmă că tabelul în cauză nu a fost semnat de proprietar, nu pot conduce la invalidarea adeverinţei, neexistând certitudinea că aceste declaraţiile provin de la persoanele menţionate.

Analizând documentaţia ataşată, Înalta Curte constată că între suprafeţele cuprinse în tabelul privind situaţia detaliată a terenurilor incluse în fondul cinegetic Măcelaru, judeţul Călăraşi - Anexă la dovada din 17 ianuarie 2011 (fila 532 dosar) şi adeverinţele eliberate de primarii com. Sohatu, Radovanu, Nona, judeţul Călăraşi există o serie de neconcordanţe.

Jurisprudenţa Curții Europene a Dreptului Omului este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi.

Examinând considerentele hotărârii pronunţate, se desprinde concluzia că situaţia de fapt nu a fost corect stabilită, întrucât nu au fost analizate în concret susţinerile părţilor, respectiv nu au fost analizate documentele ce fac dovada dreptului de proprietate cu privire la terenurile cuprinse în Asociaţia de proprietari pârâtă.

Cum stabilirea situaţiei de fapt, sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate pentru terenurile deţinute are consecinţe în planul procedurii aplicabile pentru atribuirea fondului de vânătoare, soluţia care se impune în cauză este casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Urmează ca judecătorul fondului să administreze probatoriul necesar pentru a stabili suprafaţa deţinută în mod real de E. Nana Sohatu, având în vedere neconcordanţele existente între suprafaţa declarată şi cea care rezultă din documentele eliberate de Primăriile localităţilor pe teritoriul cărora se află Fondul cinegetic Măcelaru şi declaraţiile date de persoanele înscrise în E. menţionată, declaraţii prin care se afirmă că tabelele cuprinse în anexă, nu au fost semnate de proprietari.

De asemenea, se va verifica dacă suprafaţa de 801 ha teren aparţinând com. Radovanu este inclusă în Fondul de vânătoare Măcelaru, împrejurare invocată de recurenta-reclamantă şi necontestată de celelalte părţi.

Ca urmare, concluzionând în sensul că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită şi pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, va fi admis recursul, trimiţându-se cauza spre rejudecare.

II.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2349 din 03 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2014.