Appeal admitted; sports class enrollment rule held non-discriminatory and fine annulled.

Decizia nr. 792/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţe sub nr. x/2/2013, la data de 04 iulie 2013, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul B., contestaţie împotriva Hotărârii B. nr. 317 din 22 mai 2013, prin care a solicitat anularea acesteia.

Soluţia instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 3980 din data de 11 decembrie 2013 s-a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a susţinut că Hotărârea nr. 317/2013 a fost dată cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 137/2000.

A arătat recurentul că atât hotărârea B., cât şi cea a instanţei de fond este nelegală întrucât prin amendarea A. pentru că a emis Ordinul C. nr. 5568/2011, B. şi-a depăşit competenţele stabilite de legiuitor, întrucât acesta nu poate avea competenţa de a recomanda ori impune, sub sancţiune, adoptarea sau modificarea unui act normativ sau a unor dispoziţii legale, nici de a interfera în competenţele legislativului prin înlăturarea aplicabilităţii unor acte normative.

S-a susţinut că instanţa de fond a înlăturat in mod nefondat critica referitoare la nestabilirea legăturii de cauzalitate între fapta de discriminare, persoana care a săvârşit fapta şi persoana sancţionată, in sensul că nu au fost avute in vedere dispoziţiile art. 11 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000

Astfel, s-a arătat că nu s-a avut în vedere faptul că unitatea de învăţământ are dreptul de a refuza înscrierea sau admiterea unei persoane dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale de înscriere, iar refuzul unităţii de învăţământ nu a fost determinat de apartenenţa persoanei la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, ci de refuzul persoanei de a se supune/ condiţiilor de înscriere specifice, condiţii respectate de către elevii deja înscrişi.

A susţinut recurenta că B. a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 adăugând la lege situaţia apartenenţei elevilor la un club sportiv privat.

S-a mai arătat in cererea de recurs că Ministerul nu are competenţa de a aproba transferul, aceasta aparţinând unităţii de învăţământ căreia i se adresează solicitarea.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs;

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 6 octombrie 2014 s-a admis in principiu recursul.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

În fapt, Prin Hotărârea nr. 317 din 22 mai 2013 emisă în Dosarul nr. x/2013 conexat cu Dosarul B. nr. x/2013 şi Dosarul B. nr. x/2013, B. a constatat săvârşirea unei fapte de discriminare de către A. prin emiterea Ordinului C. nr. 5568/2011, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, fiind aplicată sancţiunea prevăzută de art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv amendă contravenţională în cuantum de 1.000 lei.

În esenţă, s-a apreciat că acordarea de către Consiliul de administraţie al Colegiului Naţional „D." Bucureşti a avizului negativ în ceea ce priveşte transferul copiilor petenţilor E., F. şi G. la clasa sportivă din cadrul aceluiaşi colegiu a avut ca efect încălcarea dreptului la educaţie al acestora.

S-a reţinut că instituţia de învățământ nu a făcut altceva decât să respecte dispoziţiile imperative ale Ordinului C. nr. 5568/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ cu program sportiv integrat, astfel că persoana care a săvârşit fapta de discriminare este A. prin impunerea unor cerinţe de selecţie specifice în cuprinsul Ordinului nr. 5568/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ cu program sportiv integrat.

O primă precizare care se impune in speţă, o reprezintă împrejurarea că pârâtul B. a apreciat, analizând trei petiţii (cazuri particulare), care vizau aceeaşi situaţie, că Ordinul nr. 5568/2011 emis de A. reprezintă o faptă de discriminare.

Constată instanţa de control judiciar că, prin motivarea in fapt şi in drept cuprinsă la pct. 5.1 - 5.19 din hotărâre, sunt expuse in mare parte texte de lege şi elemente de jurisprudență Curții Europene a Dreptului Omului, fără a se arăta in concret care sunt considerentele care au fundamentat concluzia expusă la pct. 5.19, respectiv că „in cazul semnalat de către petenţi sunt incidente prevederile art. 2 coroborat cu art. 11 alin (1) din O.U.G. nr. 137/2000 (….) reprezentând o faptă de discriminare săvârșită de către A.”

Astfel, pornindu-se de la cazul particular - refuzul transferului copiilor care fac sport de performanţă, respectiv înot, la clasa sportivă a Colegiului Naţional „D.", pe motivul că nu sunt înscriși în clubul sportiv al liceului, fiind legitimaţi la clubul sportiv H. - s-a constat că o normă cu caracter general conţine dispoziţii discriminatorii.

Cel puţin din punct de vedere al modalităţii de soluţionare şi al soluţiei pronunțate, argumentele recurentei sunt fondate, in sensul că, indirect, s-ar exercita prin aplicarea unei amenzi un control „de legalitate” al unui act administrativ cu caracter normativ, lucru nepermis de O.G. nr. 137/2000.

Totodată, aminteşte însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că, în exercitarea atribuţiilor sale, B. investighează, constată şi sancţionează contravenţional fapte de discriminare/contravenţii, după o procedură administrativ - jurisdicțională, iar potrivit art. 18 alin (1). din O.U.G. nr. 137/2000 Consiliul este responsabil de armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative care contravin principiului nediscriminării.

În acest cadru expus anterior, instanţa de control judiciar apreciază că nu este chemată să răspundă asupra eventualei depăşirii de către B. a competenţelor stabilite de către legiuitor, in sensul de a interfera in sfera legislativului, acesta fiind un atribut al Curţii Constituţionale, ci se va limita să analizeze in concret dacă fapta reţinută se circumscrie condiţiilor cerute de art. 2 alin (1) coroborat cu art. 11 alin (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare.

În esenţă, A., singura autoritate faţă de care s-a reţinut săvârşirea unei fapte de discriminare, a emis Ordinul C. nr. 5568/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ cu program sportiv integrat care prevede:

- la art. 7 alin. (1) „În învăţământul cu program sportiv integrat primar şi gimnazial, elevii pot fi înscrişi numai în urma îndeplinirii cerinţelor de selecţie specifice ".

- la art. 34 alin. (2) „în învăţământul sportiv integrat primar şi gimnazial, calitatea de elev-sportiv se dobândeşte în urma îndeplinirii cerinţelor de selecţie specifice, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului".

- la art. 37 alin. (1) „elevii-sportivi înscrişi în clasele cu profil sportiv din cadrul unităţilor de învăţământ cu profil sportiv sau din cadrul altor unităţi de învăţământ care au clase cu profil sportiv depun la conducerea unităţii de învăţământ cererea de legitimare, după care sunt legitimaţi la secţiile sportive ale unităţilor de învăţământ prin federaţiile naţionale pe ramură de sport sau prin asociaţiile judeţene/ale municipiului Bucureşti de specialitate”.

- la art. 39 alin (1) „Transferul elevilor-sportivi din secţiile sportive ale unităţilor de învăţământ cu program sportiv integrat se face pe baza reglementărilor federaţiilor naţionale pe ramura de sport. Alin (2) Transferul elevilor-sportivi între secţiile sportive ale unităţilor de învăţământ cu program sportiv integrat sau între acestea şi cluburile sportive şcolare ori universitare se poate realiza numai în baza acordului de transfer pe linie sportivă, pe o perioadă determinată sau definitiv."

În sarcina recurentului - reclamant s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 „Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educaţie de stat sau privat, la orice forma, grad si nivel, din cauza apartenentei acestora la o anumită rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauza”.

Potrivit textului de lege, coroborat cu dispoziţiile art. 2 din aceeaşi ordonanţă, pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind discriminare, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv să existe un tratament diferenţiat a unor situaţii analoage, existența unui criteriu de discriminare, tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, in condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege, tratamentul diferenţiat sa nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

Deşi formal, refuzul de a accepta transferul unor elevi la o clasă cu profil sportiv s-ar încadra in textul de lege menţionat - „accesul la educaţie” - se constată că, in concret, fapta nu îndeplinește condiţiile impuse de legiuitor.

Astfel, deşi instanţa de recurs împărtășește punctul de vedere exprimat de prima instanţă, in sensul că art. 11 nu trebuie interpretat restrictiv ci coroborat cu art. 2 din O.G. nr. 137/2000 referitor la criteriile care pot constitui fapta de discriminare, constată însă că, pentru a constitui contravenţia privind refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educaţie, legea specială instituie condiţii stricte, respectiv „apartenenţa acestora la o anumită rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauza”.

Deşi în practica B. şi a instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 cu privire la „orice alt criteriu” sunt generale şi completează dispoziţiile art. 5 - 15 din aceeaşi ordonanţă, constată Înalta Curte că, la aprecierea criteriului este necesară o rigoare sporită de care nici autoritatea pârâtă şi nici prima instanţă nu au dat dovadă, cu atât mai mult cu cât in discuţie este un act administrativ cu caracter normativ.

În acest sens, intr-o Decizie de speţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1960/2008, s-a apreciat că noţiunea de „discriminare” nu presupune existenţa unei fapte contravenţionale, răspunderea contravenţională intervenind doar atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile generale şi speciale pentru constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii.

Astfel, se apreciază că, in mod tendenţios s-a folosit in hotărârea atacată, fiind preluată şi in sentinţa Curţii de apel, expresia „club privat”, in realitate, din analiza textelor de lege constatate de către autoritatea intimată ca fiind discriminatorii, rezultând că nu există o astfel de diferenţiere, fiind vorba despre o procedură cu caracter general de legitimare a elevilor - sportivi la secţiile sportive ale unităţilor de învăţământ prin federaţiile naţionale, pentru înscrierea la clasele cu profil sportiv. (art. 37 alin. (1) din ordonanţă).

In altă ordine de idei, s-a omis a se observa şi dispoziţiile art. 11 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora „Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unităţii ori instituţiei de învăţământ de a refuza înscrierea sau admiterea unei persoane ale cărei cunoştinţe ori rezultate anterioare nu corespund standardelor sau condiţiilor de înscriere cerute pentru accesul în instituţia respectiva, atât timp cat refuzul nu este determinat de apartenenţa persoanei în cauza la o anumită rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia”.

Or, aşa-zisul tratament diferit in situaţii identice constatat de către prima instanţă, reprezintă in fapt stabilirea unor condiţii de înscriere la o unitate de învățământ cu caracter sportiv, la clasa de înot, justificat de necesitatea verificării aptitudinilor sportive şi de existenţa, in mod logic, a unui număr limitat de locuri, potrivit capacităţii maxime de şcolarizare.

Faţă de argumentele prezentate, constată Înalta Curte că fapta reţinută nu îndeplinește condiţiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 pentru a se constata existenţa unei discriminări, nefiind întrunite nici elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 11 alin. (1) din O.G. 137/2000.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

În consecinţă, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va admite contestaţia formulată de reclamantul A. şi va anula Hotărârea B. nr. 317 din 22 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 3980 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată in sensul că admite contestaţia formulată de reclamantul A. şi anulează Hotărârea B. nr. 317 din 22 mai 2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2015.