Annulment of inter-county transport route allocation denied where 90-day program display violation failed to prove personal injury

Decizia nr. 789/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 martie 2013, astfel cum a fost modificată şi precizată ulterior, reclamanta SC A. SA, prin administrator judiciar SC B. IPURL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., anularea actului administrativ ce cuprinde rezultatul atribuirii programului de transport interjudeţean 2013-2019 şi a procedurii de atribuire a curselor/traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţean valabil de la 01 mai 2013 la 30 iunie 2019, cu consecinţa reluării procedurii de la etapa afişării programului de transport respectiv.

De asemenea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor acestui act administrativ până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2245 din data de 4 iulie 2013 a Curţii de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de ambele pârâte prin întâmpinare, ca neîntemeiate;

S-a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de ambele pârâte prin întâmpinare, şi a fost respinsă cererea de suspendare a executării ca inadmisibilă;

S-a respins excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta C. prin întâmpinare, ca neîntemeiată;

S-a respins acţiunea în anulare astfel cum a fost precizată de reclamanta SC A. SA, prin administrator judiciar SC B. IPURL, în contradictoriu cu pârâta C., şi cu pârâtul D., ca neîntemeiată.

Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, recurenta - reclamantă a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei atacate şi prin rejudecare, anularea actului administrativ - rezultatul atribuirii curselor/traseelor cuprinse in programul de transport interjudeţean valabil de la 1 mai 2013 - 30 iunie 2019, cu consecinţa reluării procedurii de la etapa afişării programului de transport interjudeţean 2013 - 2019.

S-a arătat că sentinţa civilă a fost dată cu nerespectarea normelor de drept material, apreciindu-se că încălcarea dispoziţiilor art. 59 alin (1) din Ordinul E. nr. 980 din 30 noiembrie 2011 atrage nulitatea absolută a procedurii.

A considerat recurenta că in mod greşit prima instanţă a omis a analiza motivele de nulitate invocate, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din Ordinul E. nr. 980 din 30 noiembrie 2011, respectiv a termenului de 90 de zile privind afişarea programului de transport interjudeţean 2013-2019 pe pagina de internet a C. şi a calendarului atribuirii electronice in Sistemul informatic.

De asemenea s-a susţinut că nu au fost respectate 3 hotărâri judecătoreşti de suspendare a efectelor Ordinul E. nr. 980/2011

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 14 mai 2014 s-a admis in principiu recursul;

Considerentele și soluția instanței de recurs

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte soluţia adoptată de instanţa de fond in ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D., reiterată prin intâmpinare, ca apărare de fond şi nu ca o veritabilă excepţie, Înalta Curte constată legalitatea acesteia, intrucât autoritatea abilitată de lege să evalueze ofertele depuse în cursul procedurii de atribuire şi eventual să le respingă în condiţiile art. 60 din Ordinul E. nr. 980/2011 cu modificările ulterioare, să atribuie un traseu şi să stabilească rezultatele atribuirii, este D.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ ce cuprinde rezultatul atribuirii programului de transport interjudeţean 2013-2019 şi a procedurii de atribuire a curselor/traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţean valabil de la 01 mai 2013 la 30 iunie 2019, cu consecinţa reluării procedurii de la etapa afişării programului de transport respectiv.

A susţinut reclamanta prin motivele de recurs faptul că prima instanţă nu a analizat critica privind nulitatea absolută a procedurii licitaţiei/şedinţei de atribuire a curselor/traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţean valabil de la 01 mai 2013-30 iunie 2019, întrucât programul respectiv şi calendarul atribuirii electronice în Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale nu a fost afişat pe pagina de internet a C., cu cel puţin 90 de zile înainte de expirarea programului de transport valabil la data intrării în vigoare a normelor metodologice, fiind încălcate dispoziţiile imperative ale art. 59 alin. (1) din Ordinul E. nr. 980 din 30 noiembrie 2011.

Potrivit acestor dispoziţii, „cu cel puţin 90 de zile înainte de expirarea programului de transport valabil la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, C. va afişa următorul program de transport pe pagina de internet a acesteia, precum şi calendarul atribuirii electronice în Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale”.

Înalta Curte apreciază că nu se poate reține susținerea recurentei în sensul că încălcarea acestei norme atrage nulitatea absolută a procedurii.

In lipsa unei sancţiuni exprese in acest sens, verificarea legalităţii unui act administrativ este condiţionată de existenţa unei vătămări pe care reclamanta nu a reuşit să o probeze.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, termenul de persoană vătămată se referă la orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; fiind asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat, fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate (organisme sociale interesate fiind considerate, potrivit definiţiei de la lit. s, structurile neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative).

Având în vedere dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat că, în calitatea sa de persoană juridică de drept privat, reclamanta nu poate formula o cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public decât în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, astfel cum impune alin. (1)1 al art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În esenţă, se constată că motivul pentru care prima instanţă nu a procedat la analizarea nelegalităţii procedurii prin prisma încălcării termenului de 90 de zile prevăzut de art. 59 alin. (1) din Ordinul E. nr. 980/2011, îl reprezintă împrejurarea că reclamanta nu a dovedit vătămarea unui interes public privat.

Astfel, nu împrejurarea că anunţul a fost afişat cu 81 de zile înainte de expirarea programului, in loc de 90 de zile, nu întreruperea temporară a afişării sau deficienţele aplicaţiei, au condus la depunctarea societăţii, ci incidenţa pct. 6 din anexa 2 la Ordinul E. nr. 1640/2012 potrivit căruia operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare şi a dispoziţiilor pct. 9 din anexa 2, potrivit căruia operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală.

Or, din certificatele de atestare fiscală 11 februarie 2013 emis de Direcţia Venituri a mun. Baia Mare şi din 11 februarie 2013 emis de G. Maramureş a rezultat că reclamanta este înregistrată cu obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, împrejurare necontestată în cauză de către aceasta.

În ceea ce priveşte soluţiile adoptate în Dosarele nr. x/2/2012, x/44/2012 şi nr. x/44/2013, se reţine că suspendările dispuse nu au niciun efect asupra reclamantei, care nu este parte în dosarele invocate, soluţia Curţii de apel fiind judicios motivată şi pe acest aspect.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA prin administrator judiciar SC B. IPURL împotriva sentinţei nr. 2245 din 4 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2015.