Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 764/2014 AI generated

Broadcasting obligation to ensure equal government-opposition representation in debate programs and the sufficiency of issuance of invitations to prove compliance

Case Number Decizia nr. 764/2014
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the administrative authority’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to annul the contested sanction and confirming that the broadcaster prevailed. The dispute concerned the legality of a public reprimand imposed on a television station for allegedly violating the obligation to ensure an equal number of government and opposition representatives in debate programs during April–July 2011, a period during which monitoring data showed a numerical imbalance in participant attendance. The court held that under Article 69(2) of the Audiovisual Content Regulatory Code, broadcasters are required to establish equal conditions for expression through a quantitative and numerical balance, but the specific method for fulfilling this obligation is left to the broadcaster's discretion; because the station proved via fax records that it issued invitations to political representatives, the subsequent refusal by some invitees to participate did not constitute a failure on the part of the broadcaster, and thus the administrative sanction for non-compliance was deemed unjustified.

Legislator headnote

AI generated

art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Broadcasting obligation to ensure equal government-opposition representation in debate programs and the sufficiency of issuance of invitations to prove compliance: Prin Decizia nr. 651/2010 emisă de recurentul-pârât B., intimata-reclamantă SC A. SA a fost sancţionată cu amendă, reţinându-se drept temei legal al aplicării sancţiunii, încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

Keywords

AI generated
political opposition media law broadcasting right public authorities e-justice equal protection in law-making

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Decizia nr. 764/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 7171 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul B., şi a anulat Decizia nr. 651 din 10 noiembrie 2011 emisă de pârât.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin decizia contestată, autoritatea pârâtă a constatat că radiodifuzorul SC A. SA a încălcat prevederile art. 69 alin. (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, reclamanta fiind sancţionată cu somaţie publică.

Conform acestor din urmă dispoziţii normative, „În programele de ştiri radiodifuzorii trebuie să asigure o prezentare echilibrată a reprezentanţilor puterii şi opoziţiei, ţinând cont de ponderea partidelor parlamentare, de importanţa temelor aflate în dezbatere şi, după caz, de reprezentarea partidelor la nivel local” (alin. (1)) şi „În emisiunile de dezbatere numărul reprezentanţilor puterii şi ai opoziţiei trebuie să fie egal” (alin. (2)).

Consiliul a constatat că în perioada 1 aprilie - 31 iulie 2011, postul SC A. SA nu a asigurat o prezentare echilibrată a reprezentanţilor puterii şi ai opoziţiei în emisiunile de dezbatere.

Astfel, conform datelor consemnate în raportul de monitorizare, situaţia prezenţelor este următoarea: aprilie: putere - 406, opoziţie - 365, independenţi - 6, minorităţi - 0; mai: putere - 426, opoziţie - 458, independenţi - 14, minorităţi - 1; iunie: putere - 328, opoziţie - 394, independenţi - 9, minorităţi - 2; putere - 1.160, opoziţie - 1217.

Se constată că în perioada monitorizată numărul reprezentanţilor puterii şi opoziţiei în emisiunile de dezbatere nu a fost egal, astfel: - în luna aprilie, numărul reprezentanţilor puterii l-a depăşit pe cel al reprezentanţilor opoziţiei cu 41; - în luna mai, numărul reprezentanţilor opoziţiei l-a depăşit pe cel al reprezentanţilor puterii cu 32; - în luna iunie, numărul reprezentanţilor opoziţiei l-a depăşit pe cel al reprezentanţilor puterii cu 66.

Se constată că reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de a invita un număr egal de reprezentanţi ai puterii/ opoziţiei pentru a participa la emisiunile de dezbatere.

În perioada aprilie - mai, dezechilibrul a fost înlăturat, însă în luna iunie numărul reprezentanţilor opoziţiei l-a depăşit pe cel al reprezentanţilor puterii cu 66 (putere: 328, opoziţie: 394).

Reprezentantul reclamantei a învederat în şedinţa B. din 10 noiembrie 2011 (fila 28 verso) situaţia refuzului invitaţilor de a se prezenta în emisiune, critica autorităţi fiind în sensul că invitaţiile se transmit prea târziu („după amiaza pentru emisiunea ce urmează a se desfăşura seara respectivă”).

Din copiile rapoartelor de fax depuse la dosar rezultă că invitaţiile se transmit în seara zilei anterioare desfăşurării emisiunii (de ex., fila 193, invitaţia din 5 iunie, ora 18:02 adresată Departamentului de Comunicare al Partidului Democrat Liberal pentru emisiunile din 6 iunie, orele 10 - 21).

Adresa C. înregistrată la B. din 16 octombrie 2012 depusă la dosar din care rezultă că „În perioada 1 aprilie - 30 iunie 2011, C. nu a primit invitaţii de participare la emisiunile de dezbatere ale postului Antena 3”, nu poate sta la baza respingerii apărărilor reclamantei în condiţiile în care pentru acest număr de fax există rapoarte care fac dovada comunicării invitaţiilor Secretariatului general al C. (filele 227-250).

Faţă de aceste considerente, constatându-se că nu se poate reţine culpa reclamantei pentru neasigurarea reprezentării egale a opoziţiei/puterii în cadrul emisiunilor de dezbatere în respectiva perioadă, în condiţiile în care aceasta şi-a respectat obligaţia de a comunica invitaţiile de participare, se impune admiterea acţiunii şi anularea actului administrativ contestat.

2. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată, şi menţinerii actului administrativ contestat, ca fiind temeinic şi legal.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., se arată, în esenţă, că soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente cauzei, respectiv art. 69 alin. (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, normă care, în opinia recurentului impune în sarcina radiodifuzorilor obligaţia de a crea condiţii egale de exprimare oamenilor politici de la putere şi din opoziţie, prin asigurarea unui echilibru de ordin numeric, cantitativ al punctelor de vedere exprimate de aceştia, rămânând la latitudinea radiodifuzorilor modalitatea efectivă de îndeplinire a obligaţiei; de asemenea, arată recurentul, sentinţa atacată este netemeinică, instanţa de fond apreciind greşit probatoriul administrat în cauză.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 651/2010 emisă de recurentul-pârât B., intimata-reclamantă SC A. SA a fost sancţionată cu amendă, reţinându-se drept temei legal al aplicării sancţiunii, încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

Potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Decizia nr. 220/2011 „în emisiunile de dezbatere numărul reprezentanţilor puterii şi ai opoziţiei trebuie să fie egal”.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că radiodifuzorilor le revine obligaţia de a crea condiţii egale de exprimare oamenilor politici de la putere şi opoziţie, prin asigurarea unui echilibru de ordin numeric şi cantitativ al punctelor de vedere exprimate.

În ceea ce priveşte modalitatea efectivă de îndeplinire a acestei obligaţii, în lipsa unei dispoziţii exprese în acest sens, ea rămâne la latitudinea radiodifuzorilor în ceea ce priveşte forma de realizare.

În cauza dedusă judecăţii, din probele administrate, rezultă că în perioada supusă monitorizării (aprilie - iulie 2011), în emisiunile de dezbatere realizate de intimata-reclamantă nu a fost o prezenţă echilibrată a reprezentanţilor puterii faţă de cei ai opoziţiei.

Aşa cum s-a arătat însă, dispoziţiile art. 69 alin. (2) din Decizia nr. 220/2011, instituie practic o obligaţie în sarcina radiodifuzorilor de a asigura acest echilibru prin orice modalitate care poate demonstra intenţia şi voinţa de a fi îndeplinită obligaţia legală ce-i incumbă.

Altfel spus, existenţa unui echilibru pur aritmetic, nu presupune în mod automat şi neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în art. 69 alin. (2) în lipsa unor dovezi care să ateste că radiodifuzorul nu a apelat la orice modalităţi pentru a-şi îndeplini obligaţia legală.

Or, sub acest aspect, Curtea constată că din probele administrate şi necontestate de recurentă, rezultă fără putinţă de tăgadă că intimata-reclamantă a apelat la astfel de modalităţi (invitaţii - dovezi de comunicare prin fax), refuzul de a participa la emisiuni, neputând fi reţinut ca o culpă a intimatei-reclamante.

În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu poate fi vorba de o încălcare a dispoziţiilor art. 69 allin. (2) din Decizia nr. 220/2011, motiv pentru care a dispus anularea deciziei contestate.

În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 7171 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014.