Appeal struck out as inadmissible for procedural defects; discrimination ruling upheld.

Decizia nr. 735/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei;

Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. - B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii F. şi primul - ministru al Guvernului României - G., au solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 170 din 9 aprilie 2013 a F. şi să fie obligat acest pârât la a proceda la o noua investigaţie pe fond a plângerii lor cu respectarea în mod real şi nu dolosiv a prevederilor art. 10 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

În fapt, reclamantele au arătat ca au făcut plângere la pârâtul F. cu privire la faptul ca, în data de 19 martie 2013, în cadrul unui interviu acordat postului de televiziune B.B.C., în cadrul emisiunii H., prim-ministrul G. a făcut o serie de afirmaţii referitoare la minoritatea romă, care aduc atingere demnităţii umane a acestora, sunt ofensatoare şi creează o atmosfera degradanta, umilitoare si jignitoare, îndreptate împotriva romilor.

Hotărârea instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 3001 din 9 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins plângerea formulată de reclamantele A. - B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii F. şi primul - ministru al Guvernului României - G., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs;

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În susţinerea recursului, recurentul a arătat, în esenţă, că deşi instanţa de fond recunoaşte că în practica F. şi Curtea Europeană a Dreptului Omului libertatea de exprimare nu este nelimitată aspect reieşit şi din dispoziţiile art. 11 pct. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta a reţinut greşit că în speţă susţinerile făcute de pârâtul primul ministru al României nu s-au făcut cu scopul de a pune într-o lumină nefavorabilă comunitatea romă.

A arătat, de asemenea, că prima instanţă, în mod greşit, a asimilat că recomandarea din partea pârâtului F. către pârâtul primul ministru al României G. prevăzută la art. 2 din Hotărârea Colegiului director este de fapt avertisment, ceea ce ar fi reprezentat o măsură suficientă şi corectă. Or, legislaţia prevăzută de O.G. nr. 137/2000 nu face referire la o astfel de măsură, ci doar la măsura amenzii.

Recurentul a mai susţinut că, în mod greşit a reţinut instanţa de fond faptul că nu poate obliga F. la a proceda la o nouă investigaţie, prin care să înlăture motivaţia F. şi implicit sancţionarea pârâtului primul ministru al României, deoarece dacă legiuitorul nu ar fi dorit acest lucru, atunci nu ar mai fi prevăzut modalitatea de atac a hotărârii Consiliului director al F.

2. Procedura de soluționare a recursului;

Prin Raportul întocmit la data de 25 noiembrie 2014, s-a apreciat că recursul nu îndeplinește cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, respectiv cele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, recursul nu a fost formulat prin consilier juridic, respectiv, avocat, iar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru nu a fost depusă. De asemenea, recursul nu a fost încadrat de către recurent în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Nu au fost formulate, de către părţi, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

3. Analizarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante;

Completul de filtru învestit cu soluţionarea dosarului de faţă, a constatat că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a) - e) şi art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu a fost redactată şi semnată de avocat/consilier juridic, nu s-a depus delegaţie de reprezentare, nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, iar recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, la data de 13 noiembrie 2013, Completul de filtru a pus în vedere recurentului ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, să efectueze modificarea sau completarea cererii de recurs, în sensul respectării cerinţelor de mai sus.

Cererea de recurs nu a fost completată sau modificată, în sensul de a fi întocmită şi semnată de avocat/consilier juridic şi de a se depune la dosar delegaţia de reprezentare, nefiind indicate nici motivele nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul şi nici dovada achitării taxei judiciare de timbru.

4. Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu ale cererii de recurs.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) şi e) şi art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, întrucât cererea de recurs nu a fost redactată şi semnată de avocat/consilier juridic, nu a fost depusă la dosar delegaţie de reprezentare şi nu s-a depus nici dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către avocat, sau consilier juridic în condiţiile legii, Completul de filtru constată că cererea de recurs nu întruneşte condiţia de formă a redactării acesteia de către un avocat/consilier juridic, condiţie cu privire la care normele de procedură prevăd sancţiunea anulării cererii.

Totodată, dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, precum şi dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., care prevăd că (…) reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă modificările sau completările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii.

Văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care la cererea de recurs se va dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de C. împotriva sentinţei nr. 3001 din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2015.