Admission to the legal profession: moral suitability not negated by prior temporary incompatibility of concurrent professional roles

Decizia nr. 726/2015

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele;

I. Circumstanţele cauzei;

1. Hotărârea Curţii de apel;

Prin sentinţa nr. 144 din 20 septembrie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii B. VasluI, C. - Baroul Vaslui, D. - E., având ca obiect anularea Deciziilor nr. 6 din 24 februarie 2012 a B. Vaslui şi din 28 martie 2013 a Consiliului C., recunoaştere drept de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, obligare la emitere decizie de primire în profesie şi înscriere în tabloul avocaţilor definitivi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarele aspecte:

Prin Decizia nr. 6 din 24 februarie 2012, B. Vaslui a respins cererea lui A. de primire în profesie cu scutire de examen, formulată la data de 9 iulie 2010, pe motiv că reclamantul a avut calitatea de consilier juridic din 1 octombrie 1997 şi până în prezent, dar că în perioada 25 mai 2009-7 iulie 2010 a îndeplinit concomitent funcţia de consilier juridic la SC F. SA Vaslui şi funcţia de director coordonator la H. Vaslui.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie la E., iar prin Decizia nr. 711 din 28 martie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia.

S-a mai reţinut că primul act administrativ, emis de B. Vaslui, se întemeiază pe două motivaţii: că reclamantul nu îndeplineşte condiţia vechimii neîntrerupte de 10 ani şi condiţia de moralitate pentru a accede la funcţia de avocat. Cel de-al doilea act administrativ, emis de E. în soluţionarea contestaţiei împotriva primului, s-a rezumat doar la cea de a doua condiţie, aceea a moralităţii, ca fiind neîndeplinită în cauză.

Cu privire la modalitatea de calcul a vechimii de 10 ani în funcţia de consilier juridic, cerută de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995, s-a apreciat că aceasta este prevăzută expres de art. 27 din Statutul profesiei de avocat, ca fiind o însumare a perioadelor in care s-a îndeplinit funcţia.

S-a mai reţinut că potrivit Hotărârii nr. 6/2008 a Congresului avocaţilor, care a urmărit modificarea Statutului profesiei de avocat, hotărâre pe care s-a întemeiat soluţia B. Vaslui, s-a stabilit că vechimea de 10 ani trebuie să fie neîntreruptă şi se calculează retroactiv de la momentul înregistrării cererii de primire în profesie. Hotărârea nr. 6/2008, ca act administrativ de punere în aplicare a Legii nr. 51/1995, nu poate adăuga condiţii suplimentare, diferite, restrictive, faţă de cele impuse de legea însăşi, astfel încât modalitatea de stabilire a vechimii nu poate fi decât aceea reglementată de art. 27 din Statut, fără modificarea adusă de hotărârea din 2008. Or, faţă de aceste dispoziţii, reclamantul întrunea condiţia vechimii pentru a accede în funcţia de avocat chiar şi fără luarea în considerare a perioadei în care a îndeplinit concomitent funcţia de consilier juridic şi funcţia publică de director adjunct la H. Vaslui.

Cu privire la cea de a doua condiţie, a moralităţii, s-a reţinut că ari 16 al.2 din Legea 51/1995 stipulează posibilitatea primirii în profesia de avocat a persoanelor care întrunesc anumite condiţii, fiind dreptul intimatelor de a aprecia, fără a abuza, măsura în care aceste condiţii sunt îndeplinite. Din analiza textului de lege, s-a constatat că există două condiţii distincte pe care trebuie să le îndeplinească aspirantul: să fie demn (adică să nu se afle în situaţiile de nedemnitate de la art. 13) şi cu un comportament moral adecvat.

Prin urmare, s-a constatat că ambele intimate au interpretat just că reclamantul nu îndeplineşte această a doua condiţie, întrucât, în urma verificărilor, a rezultat că o perioadă de timp imediat anterioară solicitării sale de primire în profesie, a avut o atitudine socială şi profesională care a conturat evident un comportament neadecvat din punct de vedere moral. Astfel, o perioadă de timp apreciabilă a exercitat concomitent şi intenţionat o funcţie publică în baza contractului de management din 25 mai 2009 (conform O.U.G. nr. 37/2009) - director coordonator adjunct la G. Vaslui - şi o funcţie de consilier juridic la o societate privată, tot din Vaslui.

În fine, s-a constatat că în cauză este evident că reclamantul a încălcat două dispoziţii legale care reglementează modalitatea de exercitare a unor profesii care, ca şi profesia de avocat, sunt profund ataşate de valorile morale; mai precis, a ignorat acele dispoziţii care sunt relevante pentru prestigiul, integritatea şi transparenţa funcţiilor, iar soluţia intimaţilor nu este o sancţiune, ci o apreciere.

3. Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinţei curţii de apel, reclamantul A. a formulat recurs criticând sentinţa atacată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În esenţă, recurentul a susţinut că hotărârea pronunţata de Curtea de Apel laşi, cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material, art. 488 pct. 6 si 8 din N.C.P.C.

Astfel, recurentul a arătat că:

În mod greşit intimaţii si instanţa de judecata au apreciat ca s-ar fi folosit de starea de compatibilitate pentru a obţine calitatea de avocat deoarece însăşi instanţa a reţinut că în speţă, calculul vechimii in funcţii juridice prevăzuta de lege si statutul avocaţilor, este urmare a perioadelor in care s-a îndeplinit funcţia juridica respectivă.

Or, în aceste condiţii, arată recurentul, este de la sine înţeles faptul ca nu avea nevoie sa se folosească de o aparentă stare de incompatibilitate pentru a obţine calitatea de avocat, cum greşit au înţeles intimaţii, deoarece aşa cum a reţinut si instanţa de judecata îndeplinea condiţiile : vechime chiar şi fără luarea in considerare a perioadei în care a îndeplinit concomitent funcţia de consilier juridic si funcţia publica de director adjunct la H. Vaslui.

Instanţa, în mod greşit a reţinut faptul că reclamantul a avut calitatea de funcţionar public cat a deţinut funcţia de director coordonator la H. Vaslui, deoarece este de notorietate faptul ca directorii coordonatori numiţi in baza O.U.G. nr. 37/2009, declarată ulterior neconstituţională, erau numiţi pe baza de contract de management si nu aveau calitatea de funcţionari publici.

În aceiaşi măsură în mod greşit a reţinut instanţa de fond ca reclamantul a avut o atitudine sociala si profesionala care a conturat un comportament neadecvat din punct de vedere moral, aducând atingere onorabilităţii profesiei de avocat, prin existenta unei stări de incompatibilitate ca urmare a exercitării concomitent, pentru o perioada de timp, a funcţiei de director coordonator adjunct al G. Vaslui si consilier juridic la o societate privata.

Recurentul a susţinut că textul de lege, pe care instanţa de judecata, în mod greşit îşi motivează respingerea acţiunii, nu se refera nici pe departe la o persoana care nu a fost admisă în profesia de avocat, art. 14 din Legea nr. 51/1995, se refera la ipoteza in care persoana admisa in profesia de avocat - indiferent că admiterea are loc in urma examenului sau la cerere, cu scutire de examen, pentru anumite categorii de persoane, se afla intr-o stare de incompatibilitate, prin suprapunerea temporara, a calităţii avocat cu cea pe care o avea înainte de promovarea examenului de admitere in profesie.

Atâta timp cât legiuitorul nu a înţeles să prevadă incompatibilitatea în alte profesii ca fiind un caz de nedemnitate pentru accederea in profesia de avocat, in mod greşit instanţa de judecata a înţeles să sancţioneze o asemenea stare, prin respingerea cererii, ca fiind o atingere adusa demnităţii onoarei profesiei de avocat.

Procedura de soluţionare a recursului;

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 mai 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin încheierea din 10 iulie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimate şi în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante;

Cererea de primire în profesie a fost formulată de reclamant în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, raţiunea edictării acestui text rezultând din prezumţia că o persoană care a exercitat timp de 10 ani una din profesiile enumerate de text (notar, judecător, jurisconsult, procuror) a dobândit cunoştinţele necesare exercitării profesiei de avocat. Condiţia privind termenul de exercitare a acestei profesii, respectiv 10 ani, constituie fundamentul scutirii de examen pentru intrarea în profesie şi a fost considerat de legiuitor ca un termen suficient, pentru dobândirea cunoştinţelor juridice necesare exercitării profesiei de avocat.

Astfel, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, la momentul formulării cererii reclamantul întrunea condiţia vechimii pentru a accede în funcţia de avocat chiar şi fără luarea în considerare a perioadei în care a îndeplinit concomitent funcţia de consilier juridic şi funcţia publică de director adjunct la H. Vaslui.

Chestiunea litigioasă rămâne aceea a îndeplinirii sau a neîndeplinirii condiţiei moralităţii, de către reclamant.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia prime instanţe, potrivit căreia ambele pârâte au interpretat just că reclamantul nu îndeplineşte condiţia moralităţii, întrucât, din analiza probatoriului administrat, nu rezultă elemente care să contureze un comportament neadecvat al reclamantului din punct de vedere moral.

Înalta Curte constată că reclamantul nu a avut o atitudine sociala si profesionala care să aducă atingere onorabilităţii profesiei de avocat, prin existenţa unei aşa-zise stări de incompatibilitate, anterioară solicitării de primire în profesia de avocat.

De asemenea, Înalta Curte constată că din analiza dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 nu rezultă că reclamantul s-ar afla în vreounul din cazurile de nedemnitate expres prevăzute de lege, incompatibilitatea în alte profesii fiind sancţionată distinct prin lege atunci când legiuitorul a dorit acest lucru, simpla apreciere a intimaţilor cu privire la o presupusăincompatibilitatea reclamantului în alte profesii neputând constitui o atingere adusă demnităţii profesiei de avocat.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi admiterii acţiunii reclamantului, anulării Deciziei nr. 6 din 24 februarie 2012 emisă de B. Vaslui şi Deciziei nr. 711 din 28 martie 2013 emisă de C. şi obligării pârâtului B. Vaslui la emiterea în favoarea reclamantului, deciziei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen şi de înscriere a acestuia în tabloul avocaţilor definitivi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 144/2013 din 20 septembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului.

Anulează Decizia nr. 6 din 24 februarie 2012 emisă de B. Vaslui şi Decizia nr. 711 din 28 martie 2013 emisă de C.

Obligă pârâtul B. Vaslui să emită în favoarea reclamantului, decizia de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen şi de înscriere a acestuia în tabloul avocaţilor definitivi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.