Legality of international sports affiliation authorization and standing of unregistered association under Sports Law

Decizia nr. 722/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta Asociaţia A. (A.) a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului, Guvernul României şi Federaţia Română de Pescuit Sportiv, solicitând suspendarea executării şi anularea Autorizaţiei nr. 1141 din 15 aprilie 2013 privind afilierea Federaţiei Române de Pescuit Sportiv la Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2397 din 16 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi Federaţia Română de Pescuit Sportiv.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 2397 din 16 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociaţia A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate critici de nelegalitate ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru afilierea Federaţiei Române de Pescuit Sportiv la Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv, atâta vreme cât nu există ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului, prin care sunt stabilite condiţiile avizării sau autorizării afilierii prevăzute la alin. (1), şi, pe acest considerent, a dispus respingerea acţiunii.

Inexistenţa acestui ordin, care ar fi trebuit să stabilească condiţiile concrete ale avizării sau autorizării afilierii, este motivul principal pentru care Autorizaţia de afiliere nr. 1441/2013 este nelegală, fiind emisă cu încălcarea propriei reglementări a M.T.S., drept pentru care anularea acestuia este temeinică şi legală.

Recurenta mai arată că pe referatul întocmit de Direcţia politici, strategii şi performanţă sportivă, în vederea eliberării autorizaţiei pentru afilierea Federaţiei Române de Pescuit Sportiv (F.R.P.S.) la Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv (C.I.P.S.), semnat de către directorul acesteia s-a precizat, următoarele; "d-le director, rog corespondenţă cu Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv, din care să rezulte că România nu are alt reprezentant afiliat".

De asemenea, atât în acţiune cât şi în concluziile scrise s-a arătat că A. a fost constituită şi a funcţionat ca o federaţie sportivă naţională în domeniul pescuitului sportiv încă din anul 1958, cu mult înaintea apariţiei Legii nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, fiind membră cu drepturi depline, a Confederaţiei Internaţionale de Pescuit Sportiv din anul 1957.

Deci A. este înscrisă în Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv şi este singura acreditată până acum de această confederaţie internaţională în profil să organizeze campionate naţionale şi să desemneze echipele reprezentative ale României la Campionatele mondiale, aspecte cunoscute de către M.T.S. În Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv nu poate fi înscrisă decât o entitate juridică din fiecare ţară, iar din România este înscrisă A. din 1957.

Recurenta mai arată că pentru înscrierea Federaţiei Române de Pescuit Sportiv, ar trebui ca A. să nu mai fie membru cu drepturi depline în condiţiile statutului C.I.P.S., ceea ce nu este normal după 57 de ani de activitate neîntreruptă, meritorie şi onorabilă pentru România.

La art. 21 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 se precizează cine sunt structuri sportive, şi anume: lit. a) - lit. e) asociaţiile sportive, cluburile sportive, asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport, ligile profesioniste, federaţiile sportive naţionale, la lit. f) "Automobil Clubul Român, pentru activitatea de automobilism sportiv şi Karting sportiv", iar la lit. g) alte organizaţii sportive naţionale, fără ca A. să fie nominalizată într-un fel.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Federaţia Română de Pescuit Sportiv şi Ministerul Tineretului şi Sportului au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 10 februarie 2016, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Autorizaţia nr. 1141 din 15 aprilie 2013, Ministerul Tineretului şi Sportului a autorizat afilierea Federaţiei Române de Pescuit Sportiv la Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv.

Autorizaţia de afiliere internaţională a fost eliberată de Ministerul Tineretului şi Sportului în condiţiile prevăzute de art. 38(2) şi a prevederilor art. 19 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 69/2000 aprobat prin H.G. nr. 884/2001.

Conform art. 18 lit. t) din Legea nr. 69/2000, Ministerul Tineretului şi Sportului "reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme sportive internaţionale; negociază şi încheie acorduri, înţelegeri, protocoale şi alte documente de colaborare în domeniul sportului cu organisme de specialitate din alte tari, pe baza prevederilor legale în vigoare".

Ministerul Tineretului şi Sportului a autorizat Federaţia Română de Pescuit Sportiv să reprezinte România la Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv.

Recurenta susţine că este federaţie sportivă, dar nu depune nicio probă în acest sens.

Art. 21 alin. (3) din Legea nr. 69/2000 prevede următoarele: Ministerul Tineretului şi Sportului organizează, în condiţiile stabilite prin prezenta lege, evidenţa structurilor sportive prin Registrul sportiv, atribuind fiecărei structuri înscrise un număr de identificare şi Certificatul de identitate sportivă.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta nu a depus nicio probă din care să reiasă că este recunoscută în condiţiile legii ca structură sportivă.

Conform art. 37(2) din Legea nr. 69/2000: "Federaţiile sportive naţionale asigură reprezentarea României în competiţiile sportive şi în organismele internaţionale la care sunt afiliate".

Art. 36 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 prevede că: " Pentru o ramură de sport se poate constitui, în condiţiile legii, o singură federaţie sportivă naţională".

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut îndeplinirea condiţiilor de legalitate a emiterii Autorizaţiei nr. 1141 din 15 aprilie 2013 privind afilierea Federaţiei Române de Pescuit Sportiv la Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv iar documentaţia transmisă în vederea afilierii îndeplineşte condiţiile de legalitate impuse de lege.

Documentaţia referitoare la afilierea unei federaţii sportive naţionale la federaţia sportivă internaţională este prevăzută de art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 884/2001, iar ordinul Ministerului Tineretului şi Sportului privind condiţiile avizării sau autorizării afilierii prevăzute de dispoziţiile art. 19 alin. (l) din H.G. nr. 884/2001 nu poate deroga de la condiţiile dispuse de aceste dispoziţii.

Autorizaţia nr. 1141 din 15 aprilie 2013 reprezintă actul prin care s-a răspuns la cererea de autorizare depusă de Federaţia Română de Pescuit Sportiv, autorizaţie care a fost emisă pentru orice altă federaţie română în ramură de sport, iar Ministerul Tineretului şi Sportului are obligaţia emiterii unei autorizaţii de afiliere, atâta timp cât federaţiile sportive respectă documentaţia necesară în vederea autorizării afilierii la federaţiile sportive internaţionale.

De asemenea, instanţa de control judiciar, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, constată că autorizaţia a cărei anulare se solicită nu este un act administrativ nelegal întrucât, pe de o parte, a fost respectată procedura afilierii reglementată de H.G. 884/2001, federaţia pârâtă depunând toate documentele enumerate de art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 884/2001, iar pe de altă parte, recurenta nu are calitatea de persoană vătămată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004, sub aspectul imposibilităţii organizării competiţiei sportive invocate în acţiune, câtă vreme nu este o structură sportivă conform Legii 69/2000 şi nu are ca atribuţie organizarea competiţiilor oficiale cu caracter internaţional care au loc pe teritoriul României.

În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A. împotriva Sentinţei civile nr. 2397 din 16 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2016.

Procesat de GGC - NN