Administrative act status of information response letters under Law 554/2004

Decizia nr. nr. 716/2015

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei;

1. Cadrul procesual;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 01 februarie 2012 şi precizată ulterior succesiv (în faţa Judecătoriei Tg. Jiu - fila 8 şi apoi în faţa Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, - fila 16), reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi directorul general al B. solicitând:

- obligarea pârâţilor să soluţioneze petiţia adresată de reclamantă şi înregistrată la B. la 10 ianuarie 2012, respectiv să comunice reclamantei toate informaţiile solicitate prin această petiţie, precum şi;

- anularea adresei din 20 aprilie 2011 emisă de B.

Prin sentinţa civilă nr. 544 din 04 februarie 2013, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu.

Judecătoria Tg. Jiu a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4393 din 5 iunie 2013, luând în considerare modificarea petitului cererii prin adăugarea capătului de cerere referitor la anularea adresei din 20 aprilie 2012 şi raportându-se la petitul iniţial în raport de care a reţinut că obiect cererii îl reprezintă obligarea unei autorităţi publice centrale să îndeplinească o obligaţie, precum şi anularea unui act emis de autoritatea publică centrală, în raport de care a reţinut incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotârârea instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 4048 din 16 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de anulare a adresei din 20 aprilie 2011, ca inadmisibilă.

Totodată, Curtea de apel a respins, în rest, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că întrucât adresa din 20 aprilie 2011 emisă de B., reprezintă răspunsul la o petiţie adresată B. de o terţă persoană, C., nefiind emisă în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii şi care să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, nu se poate considera că este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

Cât priveşte capătul de cerere prin care se invocă nesoluţionarea conform solicitării a petiţiei adresată de reclamantă pârâţilor, înregistrată la B. din 10 ianuarie 2012, s-a apreciat că acesta este nefondat, împrejurarea că acest răspuns nu concordă cu aşteptările reclamantei fiind nerelevantă, întrucât în cauză nu este supus analizei instanţei conflictul pe care reclamanta îl are cu terţe persoane legat de dreptul de proprietate asupra terenului deţinut în intravilanul mun. Tg. Jiu, judeţul Gorj, ci soluţionarea petiţiei adresată de reclamantă pârâţilor, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2002.

În fine, prima instanţă, analizând punctual cele solicitate prin conţinutul petiţiei şi răspunsul pârâţilor, Curtea constată că petiţia a fost soluţionată întrutotul, în limitele atribuţiilor B., în conformitate cu prevederile art. 5, art. 61, art. 8 din O.G. nr. 27/2002.

3. Recursul formulat de reclamantă.

Împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta a susţinut că excepţia inadmisibilităţii trebuia respinsă ca fiind neîntemeiată, arătând că obiectul acţiunii sale si totodată interesul pentru demararea acţiunii de contencios administrativ este legal şi actual, şi că prin existenta în continuare a adresei din 20 aprilie 2011, emisă de către B. se consideră în mod întemeiat o persoană vătămată într-un drept legitim, deoarece prin folosirea adresei din 20 aprilie 2011 de către persoana, in interesul căreia s-a emis, i se lezează dreptul de a avea un proces echitabil.

De fapt, a arătat recurenta, această adresă pune la dispoziţia părţii adverse din Dosarul nr. x/328/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Tg. Mureş probe ce emană de la o autoritate publică, viciind in mod serios principiul egalităţii armelor intr-un proces civil, considerând că această adresă este o imixtiune directa a B. împotriva intereselor sale legitime in Dosarul nr. x/328/2008, aflat pe rolul Tribunalului Mureş.

De asemenea, recurenta a mai susţinut că în mod eronat, prima instanţă a reţinut că s-a soluţionat petiţia adresată către B., din 10 ianuarie 2012, de către pârâţi, fără să dispună verificarea conformităţii conţinutului adresei din 20 aprilie 2011 cu situaţia reală existentă, întrucât B. nu a soluţionat petiţia şi nu a comunicat informaţiile solicitate.

II. Decizia instanţei de recurs;

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Prin criticile sale recurenta nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinţei atacate, ci prezintă propriile consideraţii asupra dispoziţiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante;

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate adresa din 20 aprilie 2011 emisă de B., solicitând totodată, obligarea pârâţilor să soluţioneze petiţia adresată de reclamantă şi înregistrată la B. la 10 ianuarie 2012, respectiv să i reclamantei toate informaţiile solicitate prin această petiţie pârâţilor.

Or, adresa din 20 aprilie 2011 emisă de B., aşa cum a arătat şi instanţa de fond, nu constituie act administrativ producător de efecte juridice în sensul arătat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei din 20 aprilie 2011 ca inadmisibil, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.

În acest context, Înalta Curte reţine că obiectul cererii formulate de reclamantă nu se circumscrie sferei stabilite de textele legale enunţate.

Susţinerile recurentei nu pot fi primite, întrucât actul care constituie obiectul acestui capăt de cerere, nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, reprezentând doar răspunsul la o petiţie adresată B. de către o terţă persoană, C.

Instanţa de control judiciar constată că sentinţa atacată nu este susceptibilă de reformare, cu atât mai mult cu cât nu se poate trece neobservată lipsa de consistenţă a criticilor recurentei sub acest aspect. De asemenea, Înalta Curte constată că nu sunt fondate nici criticile recurentei referitoare nesoluţionarea petiţiei înregistrată B. la 10 ianuarie 2012, atâta vreme cât, aşa cum rezultă din adresa din 24 ianuarie 2012 (fila 46 dosar Tribunalul București), pârâta a răspuns reclamantei, iar împrejurarea că punctul de vedere al pârâtei nu coincide cu cel al recurentei, nu determină incidenţa art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În mod nejustificat încearcă recurenta să se prevaleze de dispoziţii legale disparate şi fără utilitate sau relevanţă în prezenta cauză pentru a justifica aplicabilitatea Legii nr. 554/2004 în speţa de faţă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

Aşadar, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4048/2013 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.