Appeal dismissed: refusal to amend local tax assessment and refund excess payments due to valid annual zoning decision

Decizia nr. 647/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei;

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Năvodari prin primar, Direcţia Economică - Serviciul Impozite şi Taxe Locale, să se dispună:

- anularea Dispoziţiei nr. 691 din 23 mai 2012 prin care s-a respins Contestaţia din 29 martie 2012 formulată pe cale administrativă;

- admiterea contestaţiei din 29 martie 2012 astfel cum a fost formulată în sensul anulării deciziei de impunere pentru impozite şi taxe locale pe anul 2012 emisă la data de 27 martie 2012 şi obligarea intimatei la restituirea creanţei în sumă de 5.159.012,49 lei.

La data de 07 noiembrie 2012, reclamanta a depus la dosar precizări, arătând că înţelege să se judece în prezenta cauza cu oraşului Năvodari prin primar şi Direcţia Economica - Serviciul de impozite și taxe locale.

Prin încheierea de şedinţă din 12 decembrie 2012, instanţa a admis cererea formulată de reclamantă privind administrarea probei cu expertiză contabilă, cu obiectivele „să se stabilească ce sumă a achitat reclamanta cu titlu de impozit pentru terenul în litigiu pentru anul 2012, în condiţiile în care terenul a fost încadrat în zona A, ce sumă s-ar fi datorat cu titlu de impozit dacă terenul ar fi fost încadrat în zona C".

Prin raportul de expertiză contabilă depus la data de 07 martie 2013, expertul a răspuns la obiectivul nr. 1 în sensul că suma achitată cu titlu de impozit pentru terenul în litigiu pentru anul 2012 în condiţiile în care terenul a fost încadrat în zona A este de 1.449.503,12 lei, iar la obiectivul nr. 2, că suma ce s-ar fi dat cu titlu de impozit dacă terenul ar fi fost încadrat în zona C este de 4.661.004,47 lei.

Părţile nu au avut obiecţiuni la raportul de expertiză.

La data de 13 februarie 2013 reclamanta a depus la dosar note de şedinţă, precizând faptul ca înţelege să solicite restituirea sumei de 3.856.829,45 lei reprezentând impozite si taxe locale plătite de către aceasta fără temei legal pentru anii 2009 - 2012.

2. Hotărârea primei instanţe;

Prin sentinţa civilă nr. 207/CA din 5 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca nefondată, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 23 ianuarie 2012 a fost emisă Decizia nr. 1132 de impunere pentru anul fiscal 2012, decizie ce nu a fost contestată de reclamantă, deşi i-a fost comunicată cu confirmare de primire.

Ulterior, urmare declaraţiei fiscale rectificative din 22 septembrie 2012, a fost emisă o nouă decizie de impunere la data de 27 martie 2012 pentru suma totală de 3.349.632 lei reprezentând impozit clădiri, terenuri, reclame şi publicitate, firmă, autor.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie soluţionată prin dispoziţia nr. 691/23 mai 2012, în sensul respingerii ei.

A mai reţinut prima instanţă că, aşa cum rezultă din contestaţiei, obiectul acesteia l-a constituit suma de 1.449.503,12 lei privind impozitul pe teren persoane juridice şi restituirea sumei de 2.795.759,53 lei, sumă considerată ca fiind plătită suplimentar la bugetul local, fără temei legal, cu titlu de impozit pe teren în cursul anilor 2009, 2010 şi 2011 urmare anulării Hotărârea Consiliului Local nr. 205 din 18 februarie 2008 şi nr. 125/2009.

A apreciat judecătorul fondului că ceea ce în fapt contestă reclamanta este stabilirea unui impozit pe teren cu o încadrare într-o zonă „A", în loc de zona „C" şi, pe cale de consecinţă, majorarea valorii impozitului pe teren, invocând în sprijinul său două hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care au fost anulate hotărârile consiliului local Năvodari privind încadrarea în zona „A”.

Astfel, s-a reţinut, că prin Decizia civilă nr. 180/CA din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanţa a admis recursul împotriva sentinţei civile nr. 800/2011 a Tribunalului Constanţa şi a anulat în parte Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009 în ceea ce priveşte măsura încadrării în zona „A" a terenului pe care se află rafinăria.

Prin sentinţa civilă nr. 1027 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Constanţa, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 634/CA din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa a fost anulată Hotărârea Consiliului Local nr. 205 din 18 decembrie 2008 având aceleaşi obiect şi care se aplicase pentru anul 2009.

În acest context, reclamanta a apreciat că astfel nu mai există temei legal pentru a calcula impozitul pentru anul 2012 pentru terenurile proprietatea sa încadrate în zona A, solicitând recalcularea la valoarea iniţială corespunzătoare zonei C a oraşului Năvodari, nivel stabilit pentru anul 2008.

Prin Dispoziţia nr. 691 din 23 mai 2012, în respingerea contestaţiei, s-a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătoreşti invocate de reclamantă nu mai au nici un efect juridic, deoarece ele produc doar efecte pentru viitor.

S-a reţinut că, începând cu 01 ianuarie 2011, Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009 şi nr. 205/2008 cu privire la încadrarea pe zone în cadrul localităţii Năvodari au fost abrogate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 76 din 28 mai 2010, care la rândul său a fost abrogată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011, începând cu data de 01 ianuarie 2012.

Potrivit Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011, s-a dispus încadrarea pe zone a teritoriului administrativ al localităţii Năvodari în vederea impozitării, terenul ocupat de rafinărie şi situat la Km 23 al DJ 226 - actualul Bulevard Năvodari - în suprafaţă de 257,0041 ha este încadrat în zona A, categoria curţi-construcţii.

A apreciat judecătorul fondului că problemele ce se impun a fi examinate de instanţă, în raport cu obiectul dedus judecăţii, sunt: 1) dacă prin decizia de impunere pentru anul 2012 a fost stabilit corect impozitul datorat de reclamantă pentru terenul aferent rafinăriei, 2) dacă reclamanta poate obţine restituirea unor sume plătite cu titlu de impozit aferent anilor 2009-2011, în considerarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 şi în lipsa exercitării procedurii administrative împotriva deciziilor de impunere pentru anii menţionaţi mai sus şi a unor hotărâri judecătoreşti irevocabile de anulare a acelor titluri de creanţă, care au dobândit calitatea de titluri executorii.

Prima instanţă a apreciat că decizia de impunere din 27 martie 2012 şi Dispoziţia nr. 691 din 23 mai 2012 sunt legale, fiind emise în considerarea actului administrativ cu caracter normativ, Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011, a cărui anulare nu s-a solicitat sau faţă de care nu s-a invocat vreo excepţie de nelegalitate, care a hotărât încadrarea pe zone a teritoriului localităţii Năvodari în vederea impozitării pentru anul 2011, terenul deţinut de reclamantă fiind încadrat în zona A.

S-a constatat de asemenea că hotărârile judecătoreşti invocate de reclamantă sunt rămase irevocabile ulterior adoptării Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011 şi ulterior intrării în vigoare a acesteia, neputând avea vreun efect juridic asupra actelor administrative contestate în cauză.

Pe cale de consecinţă, cum critica adusă de reclamantă actelor administrative contestate vizează exclusiv încadrarea în zona A a terenului, pe care se află sediul rafinăriei şi cuantumul impozitului datorat, faţă de actul normativ în vigoare de la 01 ianuarie 2012, s-a constatat că în mod corect acest impozit a fost stabilit prin luarea în considerare a impozitului pe ha datorat pentru o încadrare în zona A şi nu zona C, cum afirmă reclamanta.

În ceea ce priveşte petitul 2 din acţiune, astfel cum a fost precizat la 13 februarie 2013, care vizează restituirea sumei de 2.795.759,35 lei plătită, în accepţiunea reclamantei, suplimentar pentru anii 2009-2011, prima instanţă l-a apreciat de asemenea, ca nefondat, motivat de faptul că reclamanta nu se află în posesia unor hotărâri judecătoreşti irevocabile de anulare a deciziilor de impunere aferente anilor 2009 - 2011, care ar fi îndreptăţit-o la restituirea potrivit art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003.

Hotărârile judecătoreşti invocate de reclamantă prin care au fost anulate hotărâri ale Consiliului Local Năvodari privind încadrarea în zonă a terenului pe anii 2009-2010 nu au putere decât pentru viitor şi nu pot afecta titlurile de creanţă necontestate potrivit procedurii administrativ fiscale, obligatorii.

În raport cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., prima instanţă a obligat reclamanta la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către pârât.

3. Recursul declarat în cauză;

Împotriva sentinţei instanţe de fond a promovat recurs reclamanta SC A. SA, întemeindu-l pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea acestuia s-a arătat că sentinţa instanţei de fond este pronunţata cu interpretarea si aplicarea greşita a legii şi cu schimbarea înţelesului şi efectelor actelor juridice deduse judecaţii. De asemenea, sentinţa instanţei de fond este pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii în privinţa prevederilor legale care reglementează efectele hotărârilor judecătoreşti, ale cailor de atac si ale cererilor incidente în legătură cu acestea.

S-a susţinut că instanţa retine inclusiv faptul că începând cu data de 01 ianuarie 2011 Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009 si nr. 205/2008 ce priveau reîncadrarea terenului societăţii reclamante au fost abrogate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 75 din 28 mai 2010 care la rândul său a fost abrogata de prin Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011 aplicabilă cu 01 ianuarie 2012.

S-a arătat şi faptul că cele patru hotărâri menţionate mai sus conţin aceleaşi prevederi cu privire la reîncadrarea nelegală a terenului societăţii noastre, menţinându-se inclusiv aceeaşi motivaţie în adoptarea acestora. De altfel, în tot timpul judecării celor două dosare ce aveau ca obiect anularea celor două hotărâri nu s-a menţionat la niciun moment faptul că acestea au fost abrogate.

Astfel, deşi societatea a obţinut anularea irevocabila a celor doua hotărâri, pârâta în mod abuziv emite cel puţin anual, o hotărâre cu acelaşi conţinut nelegal, având în vedere toate acestea apreciază ca instanţa de fond a concluzionat în mod eronat faptul că decizia de impunere din 27 martie 2013 şi Dispoziţia nr. 691 din 23 mai 2012 sunt legale fiind emise în considerarea actului administrativ cu caracter normativ Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011 a cărui anulare sau faţă de care nu s-a invocat vreo excepţie de nelegalitate.

S-a mai arătat şi faptul că, la momentul emiterii deciziei de impunere Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009 și nr. 295/2008 erau anulate irevocabil de către Curtea de Apel Constanta, prin urmare la acel moment instanţele judecătoreşti stabiliseră în mod clar faptul că reîncadrarea terenului aparţinând societăţii noastre din zona „C" în zona „A" a oraşului Năvodari este o măsură nelegala şi abuziva.

Astfel, faptul ca nelegalitatea reîncadrării terenului aparţinând societăţii noastre fiind deja stabilită, nu poate face obiectul acestei acţiuni, în aceste condiţii instanţa de fond având obligaţia de a pune în aplicare cele statuate deja.

In această situaţie nu societatea reclamantă avea responsabilitatea efectuării altor demersuri judiciare suplimentare pentru a solicita anularea unei alte hotărâri cu acelaşi conţinut ca si cele anulate. Un astfel de demers, era inutil, pârâta având posibilitatea de a abroga în orice moment Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011 și de e emite un alt Hotărârea Consiliului Local cu acelaşi conţinut.

S-a invocat prevederilor art. 23. - hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în M. Of. al României, Partea l, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare".

Prin urmare pentru ca societatea reclamantă să solicite o altă anulare a unei hotărâri cu acelaşi conţinut nelegal ca si cele anulate ar trebui apreciat ca inutil. Pe de altă parte, emiterea unui astfel de act de către pârâta cu acelaşi conţinut nelegal îl reprezintă în mod evident un abuz care ar trebui sancţionat.

4. Apărările intimatei;

Prin concluziile scrise, intimatele-pârâte Oraşul Năvodari şi Direcţia Economică - Serviciul Impozite şi Taxe Locale a solicitat respingerea recursului, cu următoarele motive;

Argumentele pentru care solicită reclamanta anularea dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei fiscale şi admiterea contestaţiei fiscale sunt fundamentate şi împrejurarea că pentru reclamanta a fost emisă o decizie de impunere prin care i s-au calculat impozitele locale raportându-se la valoarea acestora ca şi cum activele sale sunt situate în zona de impozitare „A" deşi corect ar fi trebuit să i se calculeze, prin raportare la zona de impozitare „C".

Contestaţia i-a fost respinsă de organul fiscal, respectiv prin Dispoziţia primarului nr. 691 din 23 mai 2012 pe considerentul că, la nivelul Oraşului Năvodari au fost adoptate doua hotărâri de consiliu - Hotărârea Consiliului Local nr 76/2010 și Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011 prin care s-a schimbat Zonarea Oraşului Năvodari, iar, de la acel moment, activele contestatoarei au fost incluse in zona de impozitare „A".

In cererea de recurs se invoca două aspecte - faptul că nu era necesar să solicite anularea Hotărârilor de Zonare (nr. 76/2010 şi nr. 171/2011) care au stat la baza emiterii deciziei atacate şi împrejurarea că, atât timp cât există o hotărâre de anulare a altor hotărâri de zonare anterioare aferente anilor 2009, 2010 este suficient pentru anularea deciziei de impunere din 2012, urmează a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele argumente:

Reclamanta nu a înţeles să conteste cele doua acte normative locale privind zonarea localităţii, ci numai s-au limitat în a solicita instanţei „să ignore şi să lipsească de orice efect toate referirile cu privire la Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011". Ori, aceste doua acte normative L 76/2010 şi Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011 au intrat în circuitul civil şi îşi produc efectele. Toate persoanele fizice şi juridice ce au proprietăţi sau active în folosinţa pe raza localităţii Năvodari au achitat taxele şi impozitele potrivit Zonării stabilite prin Hotărârea Consiliului Local nr. 76/2010 și Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011.

Această ultimă hotărâre locală privind zonarea îşi produce încă efecte întrucât este intrată în circuitul civil. Practic reclamanta nu neagă că, în conformitate cu actualul act normativ privind Zonarea imobilele sale au fost încadrate greşit ci, faptul că, deşi au fost încadrate corect de organul fiscal şi corect i-a fost calculat impozitul prin raportare la Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011, contestatoarea solicitată instanţei ignorarea acestor acte normative,, în vigoare la acest moment, şi stabilirea unui impozit pentru zona „C", deşi potrivit noii Zonări activele sale sunt în „A".

Este lipsita de importanta argumentaţia contestatoarei în sensul că a anulat în instanţă alte doua Hotărâre a Consiliului Local ale Consiliului Local Năvodari privind Zonarea (respectiv Hotărârea Consiliului Local nr. 205/2008 și Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009) în contextul în care Decizia de Impunere din data de 27 martie 2012 a avut în vedere Zonarea stabilita prin Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011.

Cu toate că instanţa i-a sugerat in nenumărate ori, „calea ce o are de urmat", respectiv invocarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârilor de Consiliu nr. 76/2010 și nr. 171/2011, prima fiind cea care stabileşte zonarea pentru anul 2011, iar cea de a doua pentru anul 2012. Cum recurenta nu a înţeles să le conteste, ele fiind valabile, şi deciziile emise în baza acestora rămân valabile.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului;

Actul administrativ contestat îl constituie decizia de impunere din data de 27 martie 2012, respectiv Dispoziţia nr. 691 din 23 mai 2012 prin care s-a respins contestaţia împotriva deciziei.

În fond este vorba de contestarea obligaţiei de plată a sumei de 1.449.503,12 lei privind impozitul pe imobile corelativ cu restituirea sumei de 2.795.759,53 lei, sumă despre care se afirmă a fi fost achitată suplimentar faţă de cuantumul real al obligaţiilor de plată.

Argumentul îl constituie greşita încadrare imobilelor aparţinând reclamantei-recurente în zona A, în loc de zona C, în oraşul Năvodari.

Se reţine faptul că prin Decizia civilă nr. 180/CA din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanţa a anulat Hotărârea Consiliului Local Năvodari prin s-a introdus în zona A terenul pe care se află imobilul proprietatea reclamantei, iar prin Decizia civilă nr. 634/CA din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa s-a anulat Hotărârea Consiliului Local nr. 205/2008 prin care stabilea acelaşi lucru aferent anului 2000.

Aceste Hotărâri Consiliului Locale vizează impozitele locale, precum şi încadrarea terenurilor în zone - de la A la D anual.

Pentru anul 2012 ca şi temei pentru calculul impozitului îl reprezentă Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011, prin care s-a stabilit aceeaşi încadrare în zona A pentru terenul aflat în proprietatea reclamantei-recurente.

Această hotărâre nu a fost contestată, precum celelalte, de către SC A. SA;

Susţinerile din recurs precum că nu ar fi fost necesară contestarea şi a acesteia, câtă vreme, precedentele hotărâri având acelaşi obiect - Hotărârea Consiliului Local nr. 205/2008 şi Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009, au statuat asupra încadrării în zonă, nu pot fi primite întrucât acestea se referă la impozitul plătit într-un singur an calendaristic, neavând o aplicare pentru o perioadă mai extinsă.

Aşa fiind, susţinerile precum că autoritatea de lucru judecat stabilită prin hotărâre judecătorească sus-menţionată, referitor la nelegalitatea reîncadrării terenului aparţinând recurentei din zona C în zona A, nu au temei legal aspect rezultat şi din faptul că în discuţie nu este vorba despre o singură hotărâre, judecătorească prin care s-a statuat asupra acestui fapt, ci a două - fiecare vizând Hotărârea Consiliului Local cu aplicaţiune anuală.

În aceste condiţii, cum Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011 faţă de care nu s-a invocat excepţia de nelegalitate îşi produce efectele juridice, în acest cadru normativ fiind emisă Decizia de impunere din 27 martie 2012, contestaţia administrativă împotriva acesteia fiind respinsă prin Dispoziţia nr. 651 din 23 mai 2002, calculul impozitului pe teren trebuie să se raporteze la aceste dispoziţii.

Trebuie precizat că recurenta nu a invocat erori de calcul a cuantumului impozitului ci doar greşita stabilire a acesteia în urma încadrării terenului în zona A şi nu în zona C.

Concluzionând, calculul impozitului pe teren datorat de recurentă a fost legal cuantificat prin încadrarea acestuia în zona A şi nu C, câtă vreme Hotărârea Consiliului Local Năvodari nr. 171/2011 era în vigoare, nefiind anulată sau suspendată.

Este de apreciat şi faptul că aceasta din urmă Hotărârea Consiliului Local este aplicabilă doar în anul 2012. În aceste condiţii, cum înscrisurile atacate au fost emise din punct de vedere al motivelor invocate cu respectarea normelor juridice aplicabile, recursul SC A. SA apare ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere că în raport de susţinerile invocate, hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, acestea neîncadrându-se în dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul ca nefondat.

Ca parte constă în pretenţii, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat, conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinţei civile nr. 207/CA din 05 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta SC A. SA la plata sumei de 3.720 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul - pârât Oraşul Năvodari, prin primar.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2014