Financial correction for public procurement breach: qualification criteria for subcontractors and non-retroactivity of sanctioning legislation

Decizia nr. 607/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat anularea Deciziei nr. 5 din 11 ianuarie 2012 emisă în soluţionarea contestaţiei împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 noiembrie 2011 şi, pe cale de consecinţă, să se constate nulitatea acesteia, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a semnat la data de 14 iulie 2009 un contract de finanţare, înregistrat din 14 iulie 2009 pentru realizarea obiectivului ,,Centru de afaceri Sibiu”.

În procedura de implementare a proiectului a derulat procedura de achiziţie publică a lucrărilor de achiziţie, în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, iar respectarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice a fost permanent monitorizată de observatori din partea C. Sibiu, fără ca pe parcursul supravegherii să fie identificate nereguli de genul celor ce fac obiectul prezentului litigiu.

Susţinând încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, reclamanta a susţinut că, în cauză, se pune problema legalităţii constatării unei creanţe bugetare generate de o faptă pretins ilicită, săvârşită şi consumată anterior intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, a apreciat că abaterile de la prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare sunt sancţionate în baza legii specifice aplicabile la data efectuării controlului, însă calificarea abaterii se realizează prin raportare la dispoziţiile legale incidente în momentul la care faptele şi actele juridice s-au produs.

O asemenea abordare încalcă principii elementare de drept, iar trimiterile pe care pârâtul le face la prevederile O.G. nr. 79/2003 cu referire la art. 64 şi 65 din O.U.G. nr. 66/2011 nu au nici o relevanţă, deoarece până în 30 iunie 2011 definiţia,,neregulii” era structural diferită.

Astfel, a arătat reclamanta că, dacă O.G. nr. 79/2003 sancţiona doar fapta care genera un prejudiciu, prin O.U.G. nr. 66/2011 se sancţionează şi faptele care au un potenţial pericol de a produce prejudicii.

De altfel, OG nr. 79/2003 nu cuprinde în conţinutul său noţiunea de „corecţie”, ori prin actul atacat se aplică pentru o prezumtivă încălcare a procedurii de atribuire săvârşită în anul 2009 o sancţiune nou introdusă în anul 2011.

În subsidiar, reclamanta a invocat lipsa de fundament a susţinerilor cuprinse în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 noiembrie 2011 şi în Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2012 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, susţinând că nu a impus subcontractanţilor condiţii de calificare, ci a solicitat informaţii pentru ca resursele materiale şi umane ale acestora să fie luate în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie îndeplinit, în deplin acord şi nu cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A precizat că, în ce priveşte aplicabilitatea în cauză a O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce s-a verificat a fost respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor, astfel cum era aceasta reglementată la data desfăşurării procedurilor de achiziţii, iar neregula s-a stabilit prin raportare la legislaţia în vigoare la acel moment.

Hotărârea instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 154 din data de 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B. şi, drept urmare, a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 noiembrie 2011 încheiată de pârât şi Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2012 adoptată urmare a soluţionării contestaţiei reclamantei.

Totodată, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.004,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia potrivit căreia, prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 noiembrie 2011, echipa de control a constatat încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice şi pe cale de consecinţă abaterea de legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile H.G. nr. 925/2006, fiind astfel identificată o neregulă în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, s-a reţinut că autoritatea contractantă, prin documentaţia de atribuire - Secţiunea IV - Formulare, formular 13, precum şi prin clarificarea la documentaţia de atribuire din data de 4 ianuarie 2010, a solicitat documente de calificare subcontractanţilor, respectiv formularul 1 - Declaraţie privind eligibilitatea şi formularul 2 - Declaraţie privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, contrar prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 .

În conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011, Anexa 1 pct. 1.7 s-a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului, fiind determinată valoarea creanţei bugetare în sumă de 7.037.792,77 lei.

Contestaţia reclamantei în procedura prealabilă a fost respinsă prin Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2012, ca neîntemeiată.

Instanţa de fond a constatat că susţinerea reclamantei privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile este fondată, întrucât procedura de achiziţie publică în legătură cu care a fost reţinută pretinsa abatere de la aplicarea prevederilor naţionale în această materie a fost desfăşurată de către reclamantă în intervalul 17 noiembrie 2009 - 8 februarie 2010, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

A reţinut, de asemenea, că în cauză sunt aplicabile doar normele de procedură din cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011, respectiv cele referitoare la constatarea neregulilor, la termenele de prescripţie sau procedurale, la stabilirea autorităţilor administrative competente, la conţinutul actelor administrative, la executarea căilor de atac, etc., nu şi normele sancţionatorii.

Dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 stabilesc ultraactivitatea normelor de procedură cuprinse în O.G. nr. 79/2003 în ce priveşte activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a legii noi, astfel că instanţa de fond a apreciat că interpretarea per a contrario a acestor prevederi făcută de pârât în apărare apare ca superfluă din moment ce este ştiut că legea de procedură este de imediată aplicare.

Totodată, prima instanţă a reţinut şi temeinicia apărărilor reclamantei din perspectiva fondului cauzei.

Astfel, a reţinut că în Formularul 13 - Declaraţie privind lista asociaţilor şi a subcontractorilor şi partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de aceştia, reclamanta a făcut menţiunea că „subcontractanţii vor trebui să depună propriile lor formulare şi documente care să demonstreze eligibilitatea completând formularele 1 şi 2 din Secţiunea IV”, iar în Clarificarea nr. 11 a precizat că „subcontractanţii vor trebui să depună propriile lor formulare şi documente care să demonstreze eligibilitatea”.

Numai aceste împrejurări, în condiţiile în care în Fişa de date a achiziţiei - cap. V.1 - Situaţia personală a ofertantului - nu este menţionată ca şi condiţie de calificare prezentarea de către subcontractanţi a documentelor menţionate, ci numai de către ofertanţi, iar în formularul 13 şi în clarificarea nr. 11 nu s-a prevăzut că formularele au fost solicitate pentru demonstrarea îndeplinirii unor criterii de calificare, nu pot duce la concluzia reţinută de organul de control pârât.

Contrar susţinerilor pârâtului, din adresa din 31 august 2011, prin care reclamanta a răspuns solicitării de informaţii suplimentare din 30 august 2011 din partea D. Centru, nu rezultă că aceasta a recunoscut faptul că a solicitat îndeplinirea unor cerinţe de calificare a subcontractanţilor.

Dimpotrivă, reclamanta a precizat că „s-au solicitat acele documente prin Clarificarea subcontractanţilor, nu cu titlu de a aplica criterii de calificare (care în fapt nu au fost aplicate la nici un subcontractant), ci cu titlu de a identifica în mod complet subcontractantul”.

Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că, indiferent dacă s-ar reţine încălcarea de către reclamantă a prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, din această perspectivă nu se poate vorbi de un prejudiciu efectiv suferit de bugetul finanţatorului, iar legea nu face o anticipare pentru o asemenea neregularitate, ceea ce impunea cercetarea şi dovedirea existenţei şi întinderii lui de către pârât.

Pentru culpa sa procesuală, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 5.004,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, curtea reţinând incidenţa art. 274 alin. (3) C. proc. civ, justificat de obiectul acţiunii şi de complexitatea concretă a cauzei.

Recursul;

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul E. (fost B.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă pârâtul E. a arătat următoarele:

- În mod greşit instanţa de fond a considerat că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, încalcă principiul neretroactivităţii, fiind vorba de situaţia de excepţie a activităţii de control, controlul având caracter ulterior, însă calificarea abaterii se realizează prin raportare la dispoziţiile legale incidente la momentul la care faptele şi actele juridice s-au produs. În acest sens se arată că s-au pronunţat multe instanţe de judecată.

- În ceea ce priveşte inexistenţa unui prejudiciu se arată că la stabilirea acestuia urmează a se avea în vedere atât prevederile contractului de finanţare încheiat între părţi cât şi dispoziţiile comunitare în acest sens.

Faţă de prevederile contractului de finanţare, se arată că este evident că nerespectarea procedurilor de achiziţii, constituie o neregulă, prejudiciul fiind în acest caz prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale (art. 9 pct. 22 din contractul de finanţare, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011).

- Se arată că pentru a fi în prezenţa unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiune beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu ce constă în suma plătită necuvenit.

În speţă, neregula constă în acţiunea beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, prin nerespectarea de către acesta în cadrul procedurii de atribuire a contractului de servicii a prevederilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, acţiune ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitaţii adecvate. Prin neregula săvârşită s-a adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

În acord cu legislaţia europeană, existenţa abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului Uniunii Europene.

Sub aspectul existenţei abaterii, instanţa deşi a reţinut că intimata a solicitat documente de calificare subcontractanţilor prin fişa de date a achiziţiei, a apreciat că această solicitare nu s-a făcut în sensul de a aplica criterii de calificare ci cu scopul de a identifica în mod complet subcontractantul.

Potrivit cap. V (Criterii de calificare) pct. V.4 din Fişa de date a achiziţiei, ofertanţii aveau obligaţia completării formularului cu subcontractanţii şi specializarea acestora (formularul nr. 13).

De asemenea, prin clarificare, intimata a precizat expres faptul că "Subcontractanţii trebuie să depună propriile lor formulare şi documente care să demonstreze eligibilitatea (…)".

Aşa cum rezultă din Clarificarea nr. 11, documentele solicitate subcontractanţilor trebuiau să demonstreze "eligibilitatea" şi nu identificarea completă a acestora.

Prin urmare, chiar dacă intimata a susţinut că nu s-a făcut uz de vreun criteriu de calificare pentru subcontractanţi, aceasta nu avea dreptul de a impune îndeplinirea unor condiţii de eligibilitate pentru eventualii subcontractanţi.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.

Apărările intimatei - reclamante;

Reclamantul - intimat a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la critica expusă în pct. 1 al motivelor de recurs vizând actul normativ aplicabil în speţă

În contextul în care pe de o parte, procedura de achiziţie publica derulata în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 s-a derulat şi finalizat anterior adoptării O.U.G. nr. 66/2011, iar pe de altă parte însăşi edificarea construcţiei ce a făcut obiectul procedurii s-a finalizat la data întocmirii pactului administrativ atacat, Curtea de Apel a apreciat ca dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 nu pot fi aplicabile în speţă.

Recurentul apreciază ca în situaţia constatării unor abateri de la legislaţia naţională şi comunitară se sancţionează în baza legii

specifice aplicabile la data Controlului.

Important de reţinut este faptul că însuşi recurentul apreciază ca actul administrativ are regimul unui act sancţionator, astfel încât acesta este emis ca urmare a existentei unei răspunderi juridice generate de un fapt ilicit.

Se constată că O.U.G. nr. 79/2003 sancţiona o fapta ilicită "de rezultat” pe când reglementarea ulterioară sancţionează atât fapta ilicita "de rezultat” cât şi fapta ilicită „de pericol”.

Şi sub aspectul regimului sancţionator nu se poate aprecia că O.U.G. nr. 66/2011 are caracterul unei "legi mai favorabile" deoarece nivelul corecţiei stabilit în procente minime raportat la valoarea prejudiciului produs sau apt de a fi produs.

Legea incidentă în momentul săvârşirii pretinsei fapte ilicite (O.U.G. nr. 79/2003) impune emiterea unui titlu de creanţa doar pentru valoarea prejudiciului efectiv produs bugetului care finanţa proiectul.

Referitor la critica expusă la punctul 2 al motivelor de recurs privind inexistenţa prejudiciului.

Jurisprudenţa Înaltei Curții de Casație și Justiție este în acord cu opinia exprimata, mai sus vizând necesitatea probării existentei unui prejudiciu sau potenţial prejudiciu, sens în care se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 4985 din 23 noiembrie 2012 în Dosarul nr. x/59/2011:

Referitor la critica expusă la punctul 3 al motivelor de recurs privind pretinsa existenţă a unei abateri.

Se arată că nici la pct. 6 si nici la pct. 9 din Anexa 6 la Raportul comisiei privind verificarea condiţiilor de calificare aferente licitaţiei deschise, Centru de Afaceri Sibiu, nu se vorbeşte de aplicarea vreunui criteriu de calificare ci doar de neconcordante privind declararea subcontractanţilor - neconcordante lămurite de către ofertanţi, astfel încât subcontractanţii declaraţi au fost acceptaţi.

Beneficiarul nu a impus documente de calificare subcontractanţilor, respectiv deşi s-au cerut Formularul nr. 1 - Declaraţie privind eligibilitatea şi respectiv de Formularul nr. 2 - Declaraţia privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006,nu s-a făcut trimitere la aceste documente cu titlu de condiţii de calificare.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt a arătat reclamanta că a semnat la data de 14 iulie 2009 un contract de finanţare, înregistrat din 14 iulie 2009 pentru realizarea obiectivului ,,Centru de afaceri Sibiu”.

În procedura de implementare a proiectului a derulat procedura de achiziţie publică a lucrărilor de achiziţie, în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, iar respectarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice a fost permanent monitorizată de observatori din partea C. Sibiu

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 noiembrie 2011, echipa de control a constatat încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice şi pe cale de consecinţă abaterea de legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile H.G. nr. 925/2006, fiind astfel identificată o neregulă în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, s-a reţinut că autoritatea contractantă, prin documentaţia de atribuire - Secţiunea IV - Formulare, formular 13, precum şi prin clarificarea la documentaţia de atribuire publicată în data de 4 ianuarie 2010, a solicitat documente de calificare subcontractanţilor, respectiv formularul 1 - Declaraţie privind eligibilitatea şi formularul 2 - Declaraţie privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, contrar prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006.

În conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011, Anexa 1 pct. 1.7 s-a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului, fiind determinată valoarea creanţei bugetare în sumă de 7.037.792,77 lei.

Contestaţia reclamantei în procedura prealabilă a fost respinsă prin decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2012, ca neîntemeiată.

În drept art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 79/2003 prevede următoarele:„ neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenit”.

- art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 defineşte neregula ca fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.

Reglementarea este asemănătoare,singura diferenţă notabilă,care poate prezenta relevanţă din perspectiva cauzei de faţă,fiind referirea la prejudiciu: O.U.G. nr. 79/2003 vorbeşte de abateri care prejudiciază,în timp ce O.U.G. nr. 66/2011 se referă la abateri care au prejudiciat sau care pot prejudicia bugetul Uniunii Europene. Deosebirile rămân însă la nivelul aparenţei,ambele sintagme acoperind, fie prin folosirea unui prezent continuu(cazul O.U.G. nr. 79/2003) fie prin referirile la momentele anterioare sau posterioare neregulii (cazul O.U.G. nr. 66/2011),întreaga perioadă de derulare a unui program finanţat din fonduri europene.

- În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând actul normativ aplicabil în speţă.

Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aplicabilitatea normei în discuţie este dată de momentul efectuării activităţilor de constatare şi de stabilire a neregulilor chiar dacă fapta a determinat situaţia juridică (neregula) s-a produs în timp ce era în vigoare O.U.G. nr. 79/2003 (art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011).

Considerând că efectele juridice ale neregulii constatate (nerespectarea legislaţiei specifice achiziţiilor publice O.U.G. nr. 34/2006) au continuat să se producă şi sub imperiul noii reglementări, este justificată aplicarea de către organul de control a dispoziţiilor acestui act normativ, nefiind o aplicare retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011 - acest motiv de recurs nefiind fondat.

- În ceea ce priveşte existenţa unui prejudiciu produs bugetului Uniunii Europene printr-o sumă plătită necuvenit şi implicit noţiunea de neregulă.

- În conform cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale „Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare”.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 pentru aplicarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanţi, dar resursele materiale şi umane ale subcontractanţilor declaraţi se iau în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează a fi îndeplinit, dacă sunt prezentate documente relevante în acest sens”.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, dat fiind faptul că în Fişa de date a achiziţiei - cap. V.1 - situaţia personală a ofertantului - nu este menţionată ca şi condiţie de calificare prezentarea de către subcontractanţi a documentelor menţionate ci numai de către ofertanţi.

Nu se poate aprecia că prin completarea Formularului 13 - Declaraţie privind lista asociaţilor şi a subcontractanţilor şi partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de aceştia; au fost impuse criterii de calificare.

Dimpotrivă aşa cum a arătat şi autoritatea pentru aprecierea privind resursele materiale şi umane ale subcontractanţilor pentru partea lor de implicare în contractul de achiziţie, chiar art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 - menţionând prezentarea de documente relevante în acest sens.

De asemenea, se reţine că în procesul de evaluare şi de selecţie nu s-a făcut uz de vreun criteriu de calificare pentru subcontractanţi, iar nedepunerea vreunei contestaţii privind conţinutul documentaţiei de atribuire de către nici un ofertant sau subcontractant pentru aceste motive este un argument al respectării legislaţiei specifice impuse de O.U.G. nr. 34/2006, respectiv H.G. nr. 925/2006.

Înalta Curte constată că nu se confirmă existenţa unei nereguli în sensul unei abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi sau europene şi de asemenea nu s-a creat în acest context nici un prejudiciu sau potenţialitatea producerii lui.

Potrivit pct. 1.2. din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 66/2011 se arată că pentru aplicarea necorespunzătoare a unor elemente auxiliare procedurii de atribuire, în cazul în care neregula este doar de natura formală, fără un potenţial impact financiar, nu se va aplica nici o corecţie (reducere financiară).

Neexistând nici o corelare cu vreun fapt sau împrejurare de natură a contura aspectele esenţiale ale unei nereguli în sensul precizat anterior, Înalta Curte consideră că în lipsa impactului financiar, a unei potenţiale vătămări conform legislaţiei naţionale sau comunitare, nu se poate constata nici o legătură între pretinsa abatere de la legalitate şi vreun prejudiciu şi prin urmare aplicarea unei corecţii de 25% nefiind justificată.

Recurenta, respectiv Comisia de soluţionare a contestaţiei a concluzionat în Decizia nr. 5/2012, în sensul că se impune aplicarea unei corecţii de 25% considerând că prin criteriile impuse beneficiarul a împiedicat potenţialii ofertanţi să participe la procedura de atribuire. Cum s-a precizat anterior acest considerent nu are nici o justificare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs;

Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, neexistând motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de E., ca nefondat.

Văzând şi prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Va obligă recurentul - pârât E. (fost B.) la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă SC A. SRL Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E. (fost B.) împotriva sentinţei nr. 154 din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât E. (fost B.) la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă SC A. SRL Sibiu, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2014.