Municipality denied partial reimbursement as profit and VAT ineligible under Environment Fund rules.

Decizia nr. 449/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Brăila - prin primar, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 31.144,69 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu) ca urmare a acceptării la decontare a profitului şi T.V.A. aferentă profitului în baza Contractului de finanţare din 11 ianuarie 2008, acţiune cu care tribunalul a fost învestit prin declinări succesive de competenţă, ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă materială (sentinţa civilă nr. 4680 din 16 iunie 2011 a Judecătoriei sector 6, sentinţa civilă nr. 5651 din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti), constituindu-se pe rolul secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. x/3/CA/2011.

Pârâtul a invocat, în cuprinsul întâmpinării formulate, în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 4/2010 şi a procesului-verbal de constatare din 12 ianuarie 2010, acte emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul XI - Direcţia 2, în ceea ce priveşte constatarea cuprinsă la pct. 4 - „Decontarea nelegală a cotei de profit şi T.V.A. aferent acestuia pentru unele proiecte şi a cotei de profit pentru celelalte proiecte aflate în derulare începând cu 27 aprilie 2009”.

Prin încheierea din 16 octombrie 2012, Tribunalul Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocate şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea excepţiei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel sub nr. x/2/2012.

La data de 15 februarie 2013, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei de nelegalitate a măsurii dispuse la pct. 4 din Decizia nr. 4/2010 emisă de Departamentul XI - Direcţia 2 din cadrul Curţii de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1019 din 15 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 4/2010 şi a constatării de la pct. 4 din procesul-verbal de constatare din 12 ianuarie 2010 ale Curţii de Conturi a României, Departamentul XI - Direcţia 2, formulată de Municipiul Brăila prin primar, în contradictoriu cu A. şi Curtea de Conturi a României, ca nefondată.

Petru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut faptul că potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. 2 din O.U.G. nr. 196/2005, aprobată prin Legea nr. 105/2006 privind Fondul pentru Mediu, din Fondul de Mediu pot fi finanţate anumite categorii de proiecte, propuse de operatori economici, agenţii neguvernamentale, autorităţi locale şi unităţi de învăţământ; că, potrivit Ordinului Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1166 din 17 iulie 2007, nu se decontează profitul şi T.V.A.-ul aferent, aceste sume trebuind suportate de către beneficiarii finanţărilor din Fondul pentru Mediu, un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor pentru protecţia mediului, astfel că, în mod nelegal, Comitetul Director din cadrul A. a modificat, prin Hotărârea din data de 27 aprilie 2009, categoriile de cheltuieli eligibile stabilite expres şi limitativ de art. 3 din acest ordin, în sensul majorării cheltuielilor eligibile cu profitul şi T.V.A.-ul aferent acestuia.

A mai reţinut instanţa că, în acest context, decontarea profitului şi a T.V.A.-ului aferent s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 3, coroborate cu cele ale art. 4 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, prin raportare la art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Brăila, prin primar şi secretar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că prevederile art. 3 şi art. 4 ale Ordinului nr. 1166/2007 emis de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile trebuie interpretate în sensul în care acest act administrativ prevede cu claritate faptul că realizarea obiectivelor de investiţii se face în conformitate cu indicatorii tehnico-economici aprobaţi prin hotărâre a consiliului local; că indicatorii tehnico economici au fost aprobaţi prin art. 2 al Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Brăila nr. 262 din 15 august 2007; că încadrarea în prevederile Ordinului nr. 1166/2007 rezidă în aceea că indicatorii tehnico economici aprobaţi prin hotărârea menţionată cuprind şi „profitul" cu T.V.A., ca şi componentă a devizelor de lucrări; că devizele aprobate de către Consiliul Local Municipal Brăila sunt întocmite cu respectarea legislaţiei în materie, respectiv H.G.R nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului cadru al documentaţiei tehnico economice aferentă investiţiilor publice raportată la Ordinul nr. 1568 din 15 octombrie 2002.

Recurentul solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 4/2010 şi a Procesului verbal de constatare din 12 ianuarie 2010 ale Curţii de Conturi a României, Departamentul XI - Direcţia 2.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar constată că, în fapt, în cadrul controlului efectuat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României la A., pentru verificarea constituirii, utilizării şi gestionării fondului pentru mediu, echipa de control a procedat la verificarea unui eşantion de proiecte finanţate din acest fond, derulate prin A., care sunt specificate în actul de control.

În acest cadru, analizând Manualele de Operare şi Ghidurile de finanţare, valabile pentru perioada 01 ianuarie 2008-30 iunie 2009, organele de control au constatat că profitul şi T.V.A.-ul aferent profitului pentru unele proiecte şi profitul în cazul celorlalte proiecte, pentru lucrările executanţilor, nu intră în categoria cheltuielilor eligibile finanţate din Fondul pentru mediu şi că, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, nu se decontează profitul şi T.V.A.-ul aferent, aceste sume trebuind suportate de către beneficiarii finanţărilor din Fondul pentru Mediu, un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor pentru protecţia mediului.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, categoriile de cheltuieli eligibile sunt:

„a) Actualizarea studiilor de fezabilitate, elaborarea şi actualizarea proiectelor tehnice, inclusiv a studiilor de specialitate necesare realizării investiţiilor din cadrul Programului (numai pentru solicitanţii care vor fi acceptaţi în Program). Valoarea acestora se decontează în procent de maximum 8% din valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului;

b) Realizarea obiectivelor de investiţii, în conformitate cu indicatorii tehnico-economici aprobaţi prin hotărâre a consiliului local;

c) Taxa pe valoarea adăugată”.

Conform prevederilor art. 4 din ordin, categoriile de cheltuieli neeligibile sunt:

„a) Costul unui eventual credit contractat de beneficiar pentru partea de contribuţie proprie, respectiv cheltuieli bancare, comisioane, diferenţe de curs valutar etc.;

b) Costuri de exploatare ale instalaţiilor existente sau realizate în cadrul proiectului (instalaţii de iluminat, irigaţii etc.);

c) Alte taxe şi cheltuieli, dacă nu sunt expres prevăzute la categoria de cheltuieli eligibile.”

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu:

„(3) Comitetul de avizare analizează şi aprobă prin vot:

a) manualul de operare, inclusiv metodologia de selectare, aprobare şi finanţare a proiectelor;

b) planul anual de lucru, inclusiv categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare;

c) proiectele ce urmează să fie finanţate din Fondul pentru mediu, dintre cele propuse de Comitetul director;

d) modalităţile de susţinere financiară a proiectelor.”

Aşa cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, Comitetul Director din cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu, în mod nelegal, a modificat prin Hotărârea din data de 27 aprilie 2009 categoriile de cheltuieli eligibile stabilite expres şi limitativ de art. 3 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, în sensul majorării cheltuielilor eligibile cu profitul şi T.V.A.-ul aferent acestuia, astfel că decontarea profitului şi a T.V.A.-ului aferent s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 3, coroborate cu cele ale art. 4 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, prin raportare la art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că obiectul prezentei cauze îl reprezintă excepţia de nelegalitate a măsurii dispuse la pct. 4 din Decizia nr. 4/2010 şi a procesului-verbal de constatare din 12 ianuarie 2010, acte emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul XI - Direcţia 2, în ceea ce priveşte constatarea cuprinsă la pct. 4 - „Decontarea nelegală a cotei de profit şi T.V.A. aferent acestuia pentru unele proiecte şi a cotei de profit pentru celelalte proiecte aflate în derulare începând cu 27 aprilie 2009”.

Actele administrative supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză au fost emise în baza O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu şi a Ordinului nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi.

În procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Cu alte cuvinte, verificarea legalităţii actului administrativ contestat, pe calea excepţiei de nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispoziţiile legii, iar nu prin raportare la o situaţie de fapt.

Cum prin actele administrative criticate nu se contravine prevederilor O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu şi nici ale Ordinului nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi, corect a reţinut prima instanţă că excepţia invocată este nelegală.

Asupra susţinerilor recurentului potrivit cărora încadrarea în prevederile Ordinului nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile rezidă în aceea că indicatorii tehnico economici aprobaţi prin art. 2 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Brăila nr. 262 din 15 august 2007 cuprind şi profitul cu T.V.A. ca şi componentă a devizelor de lucrări, precum şi a celor potrivit cărora devizele aprobate de către Consiliul Local Municipal Brăila sunt întocmite cu respectarea legislaţiei în materie, respectiv H.G.R. nr. 28/2008, este competentă a se pronunţa instanţa învestită cu soluţionarea litigiului în fond, întrucât analiza efectuată de instanţa de contencios administrativ în soluţionarea excepţiei de nelegalitate este limitată la verificarea legalităţii actului administrativ în raport cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a respins în mod corect excepţia de nelegalitate invocată, astfel că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală.

Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Brăila prin primar şi secretar împotriva sentinţei civile nr. 1019 din 15 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.