Enforcement of administrative litigation judgment: standing of successor authority and imperative applicability of special law over Civil Procedure Code

Decizia nr. 446/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj reclamanţii A., B., şi C., au chemat în judecată D., fosta E., solicitând, in temeiul art. 5803 alin. (1), teza a II-a, din fostul C. proc. civ., prin încheiere irevocabila, să fie obligată pe parata la plata unei amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere, începând din data de 16 noiembrie 2011, până la data înregistrării prezentei cereri, şi în continuare, tot cate 50 lei/zi pana la punerea in executare a sentinţei civile nr. 674/2011 a Curţii de Apel Cluj Napoca.

2. Hotărârile instanţei de fond;

Prin sentinţa civilă nr. 544/2013 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a F., invocată de către reclamanţi, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D., invocată de pârâtă, şi în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

Preliminar, în cauză este aplicabilă Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar nu C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a F., invocată de către reclamanţi, Curtea a reţinut că, astfel cum reiese din cuprinsul sentinţei civile nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, litigiul obiect al Dosarului nr. x/33/2011 le-a avut ca părţi litigante pe reclamanţii din cauza de faţă, iar în calitate de pârâtă pe E., aceasta fiind obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilelor casă şi teren.

Ulterior acestei dispoziţii a instanţei, reclamanţii au depus la dosar note de şedinţă (filele 37-38, 40-42) prin care au arătat că nu înţeleg să îşi extindă acţiunea şi împotriva F., invocând în susţinerea poziţiei procesuale exprimate principiul disponibilităţii. Totodată, instanţa a solicitat lămuriri cu privire la cadrul procesual pe care reclamanţii au înţeles să îl stabilească în cauză sub aspectul părţilor, iar reclamanţii, prin reprezentant, au arătat că au înţeles să cheme în judecată în calitate de parte pârâtă exclusiv D.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D., invocată de această pârâtă, curtea a reţinut că, executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti, fiind o fază a procesului, se derulează între aceleaşi părţi litigante, având calitatea de creditor în această etapă procesuală partea în favoarea căreia s-a pronunţat hotărârea judecătorească a cărei executare se urmăreşte, iar calitatea de debitor supus executării având-o partea căzută în pretenţii.

Prin urmare, în cauza de faţă, D. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind nici parte litigantă în procesul finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2011 şi nici autoritate tutelară a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care, după cum am arătat, se afla în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

Prin încheierea de şedinţă din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a dispus citarea pârâtei D. - E., a dispus citarea F., a pus în vedere reprezentantului reclamanţilor să depună în scris precizare de acţiune, în termen de 10 zile, raportat la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 precum şi a Legii nr. 165/2013 în prezenta cauză, a încuviinţat cererea în probaţiune privind acvirarea la prezenta cauză a Dosarului nr. x/33/2011 al Curţii de Apel Cluj, a dispus emiterea unei adrese către Arhiva Curţii de Apel Cluj cu solicitarea de a acvira dosarul menţionat, a prorogat emiterea unei adrese către D. - E. în vederea comunicării Dosarului nr. x/CC şi a prorogat pronunţarea cu privire la cererea în probaţiune privind efectuarea unei expertize de evaluare în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj a încuviinţat cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul reclamanţilor pentru studiul întâmpinării, sens in care acordă un nou termen de judecată, a prorogat punerea în discuţie şi pronunţarea asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii invocate de pârâtă cu citarea părţilor lipsă care nu au termen în cunoştinţă.

Prin încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că părţile au libertatea de a stabili cadrul procesual doar sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei litigiului dedus judecăţii, iar nu şi în ceea ce priveşte modul de înregistrare şi de repartizare a dosarului pe rolul instanţelor judecătoreşti, care reprezintă măsuri administrative, reglementate de norme specifice de organizare judecătorească, imperative, de la care părţile nu pot deroga în temeiul principiului disponibilităţii şi care, totodată, nu pot face obiectul prevederilor art. 442 C. proc. civ.

Prin urmare, aspectul sesizat de către reclamanţi neputând fi încadrat ca fiind o eroare sau omisiune cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor, o eroare de calcul sau o altă asemenea eroare materială, instanţa a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de aceştia.

3. Calea de atac exercitată;

Împotriva acestor hotărâri, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanţii de A., B. şi C. au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanţii solicită prin care solicitam admiterea recursului si casarea sentinţei civile nr. 544/2013 si a încheierilor premergătoare, inclusiv a celei din 28 noiembrie 2013, pentru nelegalitate si netemeinicie, cu consecinţa trimiterii cauzei în vederea judecării ei pe fond.

Recurenţii critică soluţia de respingere a cererii de îndreptare eroare materială din încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2013, susţinând că, in mod nelegal, pentru a impune prin aceasta, legea aplicabila ca fiind N.C.P.C., instanţa a respins cu grava neglijenta cererea din 28 octombrie 2013.

Se arată că cererea a fost reînregistrată la dosar la 11 noiembrie 2013, după ce ea mai fusese o data înregistrată, cu acelaşi conţinut la 28 octombrie 2013, odată cu notele de şedinţa înregistrate la aceeaşi data.

Cererea fost o data soluţionata prin alin. (6) al încheierii de şedinţa din 11 noiembrie 2013, (data la care pricina s-a si judecat), instanţa apreciind cu aceea ocazie ca cererea de chemare in judecata a fost înregistrata corect din punct de vedere administrativ.

Aceeasi cerere, înregistrata la instanţa, prin fax, cu un conţinut identic, în 11 noiembrie 2013, la ora 12, 04, 14, (aceasta, după ce, la ora 10, 30 aproximativ, cauza a fost judecata si instanţa a rămas in pronunţare), a fost soluţionata încă o data, prin încheierea camerei de consiliu din 28 noiembrie 2013.

Prin aceasta încheiere, tot in mod nelegal, instanţa a apreciat ca si acestei cereri îi sunt aplicabile prevederile N.C.P.C. In acest scop, cererea a fost calificata din oficiu, fără a fi pusa in prealabil in discuţie, ca fiind o „cerere de îndreptare a erorii materiale", și a fost soluţionata prin respingere, in temeiul art. 442, alin. (1), cu trimitere la art. 9, din N.C.P.C.

Recurenţii apreciază că cele doua încheieri, prima de şedinţa, din 11 noiembrie 2013, si a doua a camerei de consiliu, din 28 noiembrie 2013, sunt nelegale.

Prima, ca si a doua, fiindcă împiedica în mod nelegal, încălcând principiului disponibilităţii, si dreptul la acces liber la justiţie al reclamanţilor. Aceasta cu motivarea ca, potrivit principiului disponibilităţii, reclamanţii au dreptul de a investi instanţa de executare, (care in raport de art. 5803 alin. (2) C. proc. civ., este Curtea de Apel), cu o cerere de executare silita a unei obligaţii de a face, „intuitu personae".

În prealabil însă, si prin aceasta judecătorul cauzei devine incompatibil a se pronunţa asupra încheierii camerei de consiliu din 28 noiembrie 2013, prin sentinţa civila nr. 544 din 11 noiembrie 2013, se retine, tot nelegal, ca dreptul aplicabil cauzei care face obiectul prezentului dosar, ar fi N.C.P.C., ceea ce este eronat, arată recurenţii.

Dreptul aplicabil prezentei cauze este vechiul cod, fiindcă obiectul prezentei cauze este o cerere de executare silita a unei obligaţii de a face, iar cauza este art. 5803 C. proc. civ. Reclamantul este acela care stabileşte cadrul procesual, nu instanţa. Instanţa poate numai sa respingă acţiunea ca inadmisibila pentru lipsa cauzei, nu pe excepţii cum a făcut Curtea de Apel. De aici, si nelegalitatea soluţiei.

Prima nelegalitate a fost comisa de instanţa care a înregistrat cererea cu număr nou deşi ea era adresata la un dosar aflat in arhiva, iar a doua nelegalitate a fost aceea ca, din oficiu, în mod nelegal instanţa a modificat cadrul procesual, introducând in cauza o parte nechemata in judecata ca si continuator al unei părţi chemate in judecata, E.

Recurenţii au solicitat citarea in cauza a D. doar pentru ca, in prezent, prin efectul Legii nr. 165/2013, art. 41, alin. (4), din Legea nr. 165/2013, atribuţiile fostei E., sub aspectul plătii drepturilor persoanelor îndreptăţite, au fost preluate de aceasta Autoritate.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurenţi, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, "(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2011 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C. şi a fost obligată pârâta E. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilelor casă şi teren în suprafaţă de 580 mp + 1.000 mp situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj precum şi pentru terenul în suprafaţă de 1 iugăr şi 655 stânjeni pătraţi arător la rotaţia II/a, în Dosarul nr. x/CC.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta E., respins prin Decizia nr. 5356 din 13 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la obligaţia executării hotărârilor definitive şi irevocabile date în materia contenciosului administrativ prin care orice autoritate publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, în termenul prevăzut în conţinutul hotărârii sau, în lipsa stabilirii unui termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, are un caracter imperativ şi este de strictă interpretare şi aplicare. În mod evident, în cadrul procedurii de executare pe care o reglementează art. 24 şi, respectiv, art. 25 din Legea nr. 554/2004 nu mai poate fi pusă în discuţie legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătoreşti a cărei executare se solicită, instanţa de executare având de analizat numai dacă conducătorul autorităţii publice pârâte se conformează sau nu obligaţiilor impuse prin titlul executoriu, în termenul stabilit în hotărâre sau, in lipsa unei asemenea menţiuni, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Instanţa de fond a soluţionat cu justeţe - în opinia Înaltei Curţi- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a F. reţinând că, deşi a fost citată în cauză această autoritate, reclamanţii au arătat că nu înţeleg să îşi extindă acţiunea şi împotriva F., invocând în susţinerea poziţiei procesuale exprimate principiul disponibilităţii.

Prin dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit două modalităţi de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost instituite obligaţii în sarcina E., în funcţie de obligaţia stabilită de instanţa judecătorească.

Prima situaţie are în vedere hotărâri judecătoreşti prin care instanţa a obligat E. la emiterea titlurilor de despăgubire în cuantumul stabilit de către aceasta şi este reglementată la art. 41 alin. (1) si (3) din Legea nr. 165/2013. În această situaţie, F. emite titluri de despăgubire în cuantumul stabilit de către instanţă prin aplicarea procedurii specifice E.

Cea de-a doua situaţie a fost prevăzută de legiuitor la art. 41 alin. (5) şi are în vedere toate celelalte hotărâri judecătoreşti prin care au fost instituite obligaţii în sarcina E., dar prin care nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor.

În această din urmă situaţie, legiuitorul a stabilit, în mod expres, în sarcina F., obligaţia de a soluţiona dosarele de despăgubire potrivit noilor atribuţii de control şi verificare ale acestora.

Însă, faţă de precizarea expresă şi repetată a reclamanţilor conform căreia înţeleg să cheme în judecată ca pârâtă exclusiv pe D., instanţa de fond în mod just a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a F., invocată de reclamanţi.

Soluţia de admitere a excepţiei calităţii procesuale pasive a D. este, de asemenea, corectă, având în vedere că, din cuprinsul sentinţei civile nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2011, se reţine că persoana obligată la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este E., pe care însă reclamanţii nu au chemat-o în judecată în cauza de faţă.

Prin urmare, în cauza de faţă, D. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind nici parte litigantă în procesul finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2011 şi nici autoritate tutelară a E., care se afla în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

Aşadar, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013 privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, D. nu este învestită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul exclusiv al F., ca si entitate distinctă.

Astfel, nu D. va emite decizia de compensare, ci F.

Instanţa de control judiciar subliniază că legalitatea soluţiilor referitoare la cele două excepţii vizând lipsa calităţii procesuale pasive a F. şi a D. rezultă cu evidenţă din conţinutul încheierilor de şedinţă din data de 30 septembrie 2013, din data de 21 octombrie 2013 şi din practicaua sentinţei civile nr. 544/2013.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că soluţia de respingere a cererii de îndreptare eroare materială a fost corect pronunţată prin încheierea din data de 28 noiembrie 2013, deoarece, în raport de prevederile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., se constată că cele învederate de către reclamanţi nu se încadrează în domeniul de aplicare al acestui text legal, aceştia sesizând instanţa cu posibile erori de înregistrare a cererii de chemare în judecată, aspecte care însă vizează administrarea instanţei judecătoreşti, respectiv înregistrarea şi circuitul dosarului în cadrul acestei instanţei, iar nu modalitatea de întocmire a actelor procedurale în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 544/2013 din 11 noiembrie 2013 şi a încheierilor premergătoare acesteia, precum şi împotriva încheierii din data de 28 noiembrie 2013 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2015.