Lawful scope of knowledge verification for exam-exempt admission and administrative arbitrariness in Romanian lawyer registration

Decizianr. 44/2014

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul Procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 01 martie 2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. - Baroul Bistriţa Năsăud, Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud şi Consiliul B. ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate nelegalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi a Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului B.;

-să se dispună anularea Deciziei nr. 321 din 03 martie 2011 sau 2012 emisă de B. şi a Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 emisă de Baroul Bistriţa Năsăud;

-să fie obligate pârâtele să emită şi să valideze decizia pentru primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen, în calitate de avocat definitiv, să stabilească un termen foarte scurt pentru a putea depune jurământul şi să procedeze la înscrierea reclamantului pe tabloul avocaţilor definitivi ai Baroului Bistriţa Năsăud.

În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut, în esenţă, că i-a fost vătămat dreptul recunoscut de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv acela de a fi înscris în Tabloul avocaţilor Baroului Bistriţa-Năsăud, în calitate de avocat definitiv.

În opinia reclamantului, atât Statutul profesiei de avocat, cât şi Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului B. sunt nelegale, pentru că, legea a prevăzut că intrarea în profesie se face cu scutire de examen astfel încât nu se putea stabili peste dispoziţiile legale un examen în urma căruia să se respingă cererea sa.

Aceste acte contravin şi dispoziţiilor din Legea nr. 24/2000, cu privire la normele de tehnică legislativă, întrucât nu există o procedură transparentă în baza căreia se verifică cunoştinţele candidatului şi se adaugă la lege, care prezumă faptul că o persoană care îndeplineşte condiţiile formale arătate în lege are cunoştinţele necesare şi, ca atare, poate fi primită fără să promoveze un examen în acest sens.

A învederat reclamantul că nu a fost întocmit un regulament de examen, nu a fost afişată şi comunicată data la care vor fi afişate baremele de contestare, nu a existat o procedură de contestare a rezultatelor, punctarea răspunsurilor nu a fost făcută de faţă cu persoana examinată, nu s-a semnat nici un act care să ateste prezenţa la examen, întrebările adresate şi răspunsurile primite.

În aprecierea reclamantului se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, întrucât unele persoane au fost primite în profesie, altele nu, precum şi prevederile art. 14 şi 17 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Pârâţii B. şi Baroul Biştriţa-Năsăud au formulat întâmpinări în cauză, în care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât soluţia adoptată de aceştia în privinţa cererii reclamantului este conformă cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.

În acelaşi timp, pârâta B. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a Baroului Bistriţa-Năsăud şi excepţia prematurităţii petitelor legate de constatarea nelegalităţii Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului B. şi a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului B. Bistriţa-Năsăud, cu motivarea că reclamantul nu avea vechimea necesară într-una din funcţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995; funcţia deţinută de reclamant nu se încadrează în categoriile enunţate de textul legal aflat în discuţie iar Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud s-a pronunţat de două ori asupra aceleaşi cereri, fără a revoca prima decizie.

Pârâtul B. Bistriţa-Năsăud a mai arătat că regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 902/2010 se aplică tuturor cererilor aflate în curs de soluţionare, iar în privinţa excepţiei de nelegalitate a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, a solicitat respingerea ca rămasă fără obiect, întrucât acest text de lege a fost abrogat.

2. Hotărârea Curţii de apel;

Prin sentinţa nr. 492 din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. şi a B. Bistriţa-Năsăud pentru capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 321 din 03 martie 2011 sau 2012 emisă de către Consiliul B. şi a Deciziei nr. 80 din 03 martie 2011 emisă de către Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud;

- a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 80 din 03 martie 2011 emisă de către Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud;

- a respins excepţia de prematuritate a acţiunii;

- a admis în parte acţiunea precizată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul B., Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud şi Baroul Bistriţa-Năsăud şi în consecinţă:

- a constatat pe cale de excepţie nelegalitatea Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului B. în ceea ce priveşte procedura verificării cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen precum şi nelegalitatea art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat (2004) forma în vigoare la 21 martie 2011;

- a anulat Decizia nr. 321 din 03 martie 2011 sau 2012 emisă de către Consiliul B.;

- a anulat Decizia nr. 80 din 03 martie 2011 emisă de către Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud;

- a obligat Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat şi la înscrierea reclamantului în tabloul avocaţilor definitivi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul A. a formulat în data de 01 septembrie 2010 o cerere adresată Consiliului Baroului Bistriţa-Năsăud, prin care a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Deoarece au existat neclarităţi în privinţa calităţii de consilier juridic definitiv, prin Decizia avocatului raportor nr. 52/2010 s-a respins cererea astfel că, reclamantul a depus o contestaţie la B. respinsă de Consiliul B. ca rămasă fără obiect prin Decizia nr. 100 din 03 decembrie 2011 pentru că, între timp, Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud a revocat decizia atacată şi a dispus ca reclamantul să se prezinte în data de 25 februarie 2011 pentru verificarea cunoştinţelor.

În urma interviului, prin Decizia nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistriţa-Năsăud s-a constatat că petentul A. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar în baza art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat a dispus verificarea cunoştinţelor solicitantului cu privire la legislaţia specifică profesiei de avocat. În urma discuţiilor libere s-a constatat că solicitantul nu posedă cunoştinţele necesare pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, astfel că s-a decis respingerea cererii.

Reclamantul a contestat această decizie iar prin Decizia nr. 321 din 03 iunie 2011 a Consiliul B. s-a respins ca neîntemeiată contestaţia, considerându-se că deşi reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, textul conţine o formulare care nu este imperativă şi în baza acesteia în statutul profesiei s-a inserat posibilitatea verificării cunoştinţelor solicitantului. S-a arătat şi faptul că Hotărârea Consiliului B. nr. 902/2010 nu dispune cu privire ia modul de notare şi nu prevede termene, acestea fiind lăsate în competenţa barourilor.

Având în vedere excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului B. şi Consiliului Baroului Bistriţa-Năsăud, prima instanţă a constatat că excepţia este admisibilă din perspectiva capetelor de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 321 din 03 martie 2011, sau probabil 2012 şi a Deciziei nr. 80 din 03 martie 2011, întrucât potrivit art. 56 alin. (2) şi art. 66 lit. a) din Legea nr. 51/1995, aceste organe sunt emitente ale actelor contestate, fiind necesar a se distinge între persoana juridică de drept public şi organul prin care aceasta emite actele necesare desfăşurării activităţii profesionale.

Din perspectiva contenciosului administrativ nu are relevanţă faptul că acest organ nu are personalitate juridică şi capacitate civilă, atât timp cât are capacitate de drept administrativ şi conform legii emite astfel de acte.

Această excepţie nu a fost însă admisă în privinţa excepţiei de nelegalitate invocată de acelaşi reclamant pentru ca efectele excepţiei să fie opozabile şi persoanei juridice de drept public.

Referitor la excepţia de prematuritate a acţiunii, s-a reţinut că petitele de constatare a nelegalităţii Hotărârii nr. 902/2010 şi a art. 21 alin. (2) din Statut au fost formulate pe cale de excepţie, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi, dat fiind caracterul său de mijloc de apărare într-un proces, nu sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privitor la plângerea prealabilă.

Cu privire la excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 80 din 03 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud, s-a reţinut că vechimea în profesie a reclamantului a fost stabilită în urma revocării deciziei avocatului raportor, iar Consiliul B. a considerat problema ca fiind tranşată, întrucât prin două Decizii nr. 100 din 03 decembrie 2011 şi nr. 321 din 03 martie 2011 (2012) a apreciat că reclamantul are această vechime în profesie.

Reclamantul a activat o perioadă de 9 ani, 11 luni şi 5 zile din 01 mai 2000 - 06 aprilie 2010 în funcţia de consilier juridic, iar începând cu data de 06 aprilie 2010 a activat în cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în calitate de asistent judiciar, iar conform art. 86 şi 87 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, vechimea în funcţia de asistent judiciar este considerată vechime în magistratură, fiind luată în considerare conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, pentru vechimea necesară în vederea primirii în profesia de avocat fără scutire de examen.

Cu privire la excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, s-a reţinut că, deşi acest text de lege este în prezent abrogat, această împrejurare nu face ca excepţia de nelegalitate să fie fără obiect, din moment ce prevederile în cauză au constituit baza adoptării Hotărârii nr. 902/2010 şi a deciziilor atacate prin acţiune.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen organizat conform prevederilor din lege şi din statutul profesiei.

Prin art. 16 alin. (2) lit. a) şi b) se stipulează că, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept; cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.

Prin urmare, condiţia privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumţia că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat.

Aşadar, condiţiile de primire în profesia de avocat sunt stabilite prin lege, iar statutul, în această privinţă, trebuie să ia în considerare aspecte care sunt conforme cu legea, în temeiul căreia actul a fost adoptat, respectiv de organizare a examenului, în cazul dispoziţiei stabilite de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.

Astfel, s-a reţinut că, din moment ce statutul a prevăzut o verificare a cunoştinţelor, verificare care poate fi considerată un examen în contra dispoziţiilor legale care stabilesc posibilitatea primirii în profesie fără examen, iar pentru acest examen nu a fost întocmit un regulament de examen, nu a fost afişată şi comunicată data la care vor fi afişate baremele de contestare, nu a existat o procedură de contestare a rezultatelor, punctarea răspunsurilor nu a fost făcută de faţă cu persoana examinată, nu a fost semnat nici un act care să ateste prezenţa la examen, întrebările adresate şi răspunsurile primite, reclamantul poate invoca lipsa de transparenţă, de claritate şi modalitatea arbitrară în contra prevederilor legale a acestei verificări.

În egală măsură, s-a apreciat că şi Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului B. este nelegală, deoarece prin acest act s-a adoptat "procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen". Această procedură de impunere a unei verificări peste prevederile legale care stabilesc primirea în profesie cu scutire de examen încalcă, la fel ca şi art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, prevederile art. 16 din Legea nr. 51/1995.

Ca atare, instanţa a concluzionat în sensul că, art. 21 alin. (2) din Statut şi Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului B. contravin şi dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece încearcă adăugarea sau modificarea dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 51 din 1995, ceea ce contravine dispoziţiilor cuprinse în art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, statutul şi hotărârea instituind în această privinţă norme nelegale.

3. Recursurile declarate în cauză

Împotriva sentinţei curţii de apel au formulat recurs toţi pârâţii.

B. şi Consiliul B. au formulat critici atât în privinţa modului în care s-au soluţionat excepţiile de nelegalitate, cât şi fondul cauzei.

Aceşti recurenţi au susţinut că:

- modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii lor procesuale pasive este lipsit de logică;

- instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că reclamantul a solicitat constatarea nelegalităţii Hotărârii nr. 902/21010 a Consiliului B. şi a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat pe cale principală, iar nu pe calea excepţiei reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004;

- din critica precedentă decurge prematuritatea petitelor respective, întrucât nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7din acelaşi act normativ;

- excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistriţa Năsăud trebuia admisă, câtă vreme în lipsa unei noi cereri de primire în profesie, consiliul nu se putea pronunţa a doua oară, fără a-şi revoca prima decizie; de asemenea asimilarea funcţiei de asistent judiciar cu cea de judecător excede dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

- s-a reţinut greşit că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat ori Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului B. ar fi nelegale, în condiţiile în care norma cuprinsă în art. 16 alin. (2) din lege conferă organelor B. o marjă de apreciere în cadrul căreia instituirea dreptului consiliilor barourilor de a examina cunoştinţele de legislaţie specifică ale solicitanţilor nu excede legii; regulamentul nu stabileşte reguli de examen, singura referire la verificarea cunoştinţelor fiind cuprinsă la pct. 5, în 3 paragrafe.

- s-au încălcat dispoziţiile art. 25 alin. (2) din lege, în sensul că instanţa a ignorat obligativitatea rezolvării situaţiilor de incompatibilitate în termen de două luni de la data emiterii deciziei.

La rândul lor, Baroul Bistriţa Năsăud şi Consiliul Baroului Bistriţa-Năsăud au formulat recurs, criticând sentinţa fondului pentru greşita interpretare şi aplicare a legii şi invocând dispoziţiile art. 307 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.

Deşi legal citaţi cu menţiunea de a timbra calea de atac exercitată, aceşti recurenţi nu s-au conformat. Ca urmare, nefiind utile cauzei, motivele de recurs nu vor mai fi expuse.

4. Apărările intimatului A.

Prin întâmpinarea înregistrată la 11 noiembrie 2013, intimatul A. a solicitat respingerea tuturor recursurilor, ca nefondate.

Reluând situaţia de fapt, intimatul a punctat că s-a prezentat la data de 10 octombrie 2011 la susţinerea interviului pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia profesiei de avocat dar ulterior a aflat că nu l-a promovat. Modalitatea de organizare a fost netransparentă, neexistând un regulament, un barem, posibilitatea de contestare a baremului iar punctarea a fost arbitrară.

Referitor la actele administrative normative atacate, intimatul a arătat că soluţia curţii de apel este conformă cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 5549/2013, ele derogând de la prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte critica referitoare la nelegalitatea Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistriţa Năsăud, intimatul achiesează la aceasta, arătând că reprezintă o recunoaştere a pretenţiilor sale. Nici excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a B. şi a Baroului Bistriţa Năsăud nu sunt abordate corespunzător în recursul B., manifestându-se inconsecvenţă faţă de susţinerile făcute la judecata în primă instanţă.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Verificând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu recursurile de faţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de Baroul Bistriţa Năsăud şi Consiliul Baroului Bistriţa Năsăud este netimbrat.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., acest recurs va fi anulat, ca netimbrat.

În privinţa excepţiei de tardivitate a recursului declarat de B. împotriva soluţiei care vizează excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 80/2011 a Baroului Bistriţa Năsăud, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acesteia, în raport de împrejurarea că legalitatea deciziei menţionate a fost examinată de curtea de apel pe cale principală, iar nu pe calea reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Ca urmare, nu sunt incidente prevederile art. 4 alin. (3) din acelaşi act normativ, ci dispoziţiile comune ale art. 20 alin. (1), faţă de care calea de atac a fost exercitată în termen legal.

Verificând sentinţa atacată prin prisma recursului regulat declarat, a apărărilor din întâmpinare şi concluzii scrise, a jurisprudenţei în materie prezentată de părţi, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea parţială a hotărârii judecătoreşti, în limitele şi pentru motivele expuse în continuare.

Intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, Decizia nr. 80 din 31 octombrie 2011a Consiliului Baroului Bistriţa Năsăud prin care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum şi Decizia nr. 321 din 3 martie 2012 (datată eronat de emitent, 2011) a Consiliului B., de respingere a contestaţiei administrative împotriva hotărârii baroului.

Refuzul rezolvării favorabile a cererii de primire în profesia de avocat a fost motivat de faptul că solicitantul „nu posedă cunoştinţele necesare pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen”; în partea expozitivă a deciziei baroului s-a mai arătat că verificarea s-a realizat pe calea unor „discuţii libere” iar soluţia administrativă s-a adoptat „cu majoritate de voturi”.

În esenţă, reclamantul a solicitat instanţei de fond ca, prealabil examinării legalităţii refuzului exprimat prin actele administrative indicate, să examineze legalitatea dispoziţiilor normative în baza cărora s-a organizat „verificarea cunoştinţelor” la care a fost supus.

Referitor la excepţia de nelegalitate a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi a Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului B.

Prima instanţă a socotit că ambele reglementări adoptate de organele profesiei de avocat sunt nelegale pentru că derogă de la prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare în perioada de referinţă, prin aceea că „încearcă adăugarea sau modificarea lor”, instituind o procedură de verificare a cunoştinţelor specifice profesiei care nu este prevăzută de lege.

Acest punct de vedere nu este împărtăşit de Înalta Curte.Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995:

„La cerere, poate fi primit în profesie cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

În executarea acestei prevederi legale, legislaţia secundară, reprezentată de Statutul profesiei de avocat adoptat de B. la 25 septembrie 2004 şi publicat în M. Of., Partea I nr. 45 din 13 ianuarie 2005, stabilea prin art. 21 alin. (2) că:

„În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.

Ulterior, în vederea unei aplicări unitare la nivel naţional a prevederilor citate, prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 B. a adoptat „Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen”.

Contrar celor reţinute de judecătorul de la Curtea de apel, Înalta Curte observă că în contextul în care legiuitorul primar a conferit organelor profesiei de avocat o marjă de apreciere („poate fi primit în profesie”) nu se poate nega de plano dreptul acestora de a institui prin legislaţia subsecventă o procedură de verificare a cunoştinţelor privind „organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.

Cât priveşte modalitatea concretă de realizare a acestei „verificări” şi respectarea principiului proporţionalităţii ori al justului echilibru care trebuie să existe între interesul public şi cel individual, aceasta ţine de aplicarea reglementărilor menţionate la fiecare caz particular în parte.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nr. 5549/2013, invocată de intimat în susţinerea punctului său de vedere reflectă aceeaşi abordare: şi în cauza respectivă instanţa de control judiciar a reţinut caracterul nefondat al excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, sentinţa fondului fiind modificată corespunzător.

Referitor la modul de soluţionare a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive;

La acest punct, abordarea recurenţilor este contradictorie pentru că se critică soluţia de admitere a excepţiei, în condiţiile în care chiar ei o invocaseră la judecata în primă instanţă.

Excepţia a fost corect soluţionată în raport de împrejurarea că în litigiile de contencios administrativ trebuie chemaţi în judecată emitenţii actelor atacate, indiferent dacă au sau nu personalitate juridică, ceea ce interesează fiind capacitatea de drept public.

Referitor la fondul cauzei;

Şi în această privinţă dezlegarea curţii de apel este corectă;

La dosarul cauzei nu există - în afara actelor atacate - nici un document care să ateste modul în care s-a realizat verificarea cunoştinţelor intimatului-reclamant.

În pofida demersurilor instanţei, derulate conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, singurele referiri la procedura care a premers emiterea Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistriţa Năsăud sunt cuprinse în chiar această decizie şi vizează „discuţii libere”, urmate de adoptarea unei hotărâri „cu majoritate de voturi”.

În aceste coordonate, apare ca justificată concluzia potrivit căreia refuzul de primire a intimatului în profesie cu scutire de examen, a fost exprimat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004, soluţia administrativă reflectând o rezolvare abuzivă, arbitrară a cererii.

Referitor la condiţia vechimii în funcţiile enumerate în lege;

Deşi formal a respins plângerea prealabilă îndreptată împotriva deciziei baroului, la judecata în primă instanţă, B. a invocat „excepţia de nelegalitate” a Deciziei nr. 80/31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistriţa Năsăud, susţinând că intimatul nu putea păşi în etapa „verificării cunoştinţelor” pentru că, de fapt, nu îndeplinea condiţia de vechime în funcţiile limitativ enumerate de legiuitor.

Trecând de inadmisibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate cu privire la un act care este atacat şi pe cale principală ori de caracterul discutabil al interesului procesual al unei atare apărări, Înalta Curte observă că judecătorul fondului a răspuns corect la problema dacă activitatea de asistent judiciar poate fi valorificată în contextul funcţiilor juridice enumerate de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Într-adevăr, câtă vreme potrivit art. 86 şi 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 vechimea în funcţia de asistent judiciar este considerată vechime în magistratură, această vechime trebuie luată în considerare la calculul vechimii necesare pentru primirea în profesie cu scutire de examen.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă împrejurarea că diferenţa de vechime de 25 zile (pentru restul de 9 ani, 11 luni şi 5 zile, cât a îndeplinit funcţia de consilier juridic nu s-au făcut astfel de discuţii) a fost subiect de dispută într-un stadiu anterior al procedurii, când prin Decizia avocatului raportor nr. 52 din 27 septembrie 2010 i s-a respins cererea pentru ca ulterior, după formularea plângerii prealabile, baroul să-şi revoce propria decizie şi să-l invite pe intimat „pentru verificarea cunoştinţelor la examenul de audit”. Ca urmare, prin Decizia nr. 100 din 3 decembrie 2011, Consiliul B. a respins contestaţia ca „rămasă fără obiect”.

Referitor la cererea de înscriere a intimatului A. în Tabloul avocaţilor;

Contrar primei instanţe, Înalta Curte reţine că acest petit este prematur formulat, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, texte legale care au următorul cuprins:

Art. 21 alin. (1) : „La înscrierea în barou avocatul depune în faţa Consiliului baroului, în cadru solemn, următorul jurământ (…)”.

Art. 24 alin. (2): „În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.

Câtă vreme înscrierea în tablou este condiţionată de parcurgerea unor etape prealabile obligatorii, nu poate fi obligat recurentul-pârât Consiliul Baroului Bistriţa Năsăud la înscrierea directă, nemijlocită a reclamantului în tabloul avocaţilor definitivi.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii excepţiilor de nelegalitate, ca şi a capătului de cerere privind înscrierea reclamantului în Tabloul avocaţilor definitivi, ca prematur formulat.

Se vor menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei. Ca efect al admiterii recursului B., nu se vor acorda cheltuielile de judecată pretinse de intimat, acesta fiind parte „căzută în pretenţii” în sensul art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Baroul Bistriţa Năsăud şi Consiliul Baroului Bistriţa Năsăud împotriva sentinţei nr. 492 din 5 iulie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge excepţia tardivităţii formulării recursului declarat de B., în raport de soluţia pronunţată cu privire la excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 80/2011 a Consiliului Baroului Bistriţa Năsăud.

Admite recursul declarat de B. şi Consiliul B. împotriva sentinţei nr. 492 din 5 iulie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţiile de nelegalitate privind art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliul B.

Respinge capătul de cerere privind înscrierea reclamantului în Tabloul avocaţilor, ca prematur formulat.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2014.