Compensation for abusable expropriation: statutory suspension of compensation title issuance via urgent ordinance and impact on pending litigation deadlines

Decizia nr. 4053/2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin B., obligarea acestuia la:

- analizarea Dosarului nr. x/CC în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii;

- desemnarea unui evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru imobilul teren situat în Bucureşti, sector 1, în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii;

- emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubire pentru imobilul respectiv, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, toate aceste obligaţii sub sancţiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie zi de întârziere, aplicabilă conducătorului instituţiei pârâte, conform art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin notificarea formulată în termen legal, în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în incinta sediului din București al C., al fostei parcelări D. din Parcul E., în suprafaţă de 437,91 mp.

C. a analizat notificarea, a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului sus-menţionat şi a propus, prin Dispoziţia nr. 1 din 07 ianuarie 2009, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

A mai precizat reclamanta că dosarul de despăgubire a fost înregistrat la B. sub nr. x/CC, iar prin cererea din 16 decembrie 2010 a parcurs procedura prealabilă instituită de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând analizarea de urgenţă a dosarului, întocmirea raportului de evaluare şi emiterea titlului de despăgubire.

S-a mai susţinut că de la data parcurgerii procedurii prealabile şi până la data formulării acţiunii, autorităţile centrale au refuzat soluţionarea cererii, ceea ce, în opinia reclamantei, constituie un refuz nejustificat, un abuz al autorităţilor.

Pârâta B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

La primul termen de judecată din 04 octombrie 2011, reclamanta a formulat cerere de completare şi modificare a acţiunii în ce priveşte capetele 2 şi 3 din acţiune, solicitând obligarea pârâtei:

- la desemnarea unui evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare şi să înainteze Dosarul nr. x/CC către evaluatorul desemnat, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în vederea stabilirii valorii de circulaţie a imobilului în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare;

- să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire la valoarea de circulaţie a imobilului, în termen de cel mult 30 de zile de la momentul efectuării raportului de evaluare.

Prin sentinţa civilă nr. 6345 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., instanţa dispunând obligarea pârâtului Statul Român, prin B., la emiterea deciziei sub sancţiunea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la analizarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, respectiv obligarea la desemnarea unui evaluator şi înaintarea dosarului pentru întocmirea raportului de evaluare, ca rămase fără obiect.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că din apărările formulate de B. prin întâmpinare, rezultă că dispoziţia privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost analizată sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, fiind desemnat expertul evaluator, raportul de evaluare fiind întocmit la data de 14 octombrie 2011.

Instanţa a mai reţinut că prin Legea nr. 247/2005 nu au fost stabilite termene speciale de soluţionare a cererilor, devenind aplicabile astfel dispoziţiile de drept comun, respectiv cele prevăzute de legea contenciosului administrativ.

În atare context, prima instanţă a constatat că termenul legal de 30 de zile de soluţionare a cererii a fost depăşit, fiind depăşit şi termenul rezonabil justificat de încărcătura autorităţii competente în raport cu împrejurarea că propunerea acordării de despăgubiri este emisă în ianuarie 2009.

Judecătorul fondului a stabilit ca obligaţia să se execute în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancţiunea plăţii amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Statul Român, prin B., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate.

A învederat recurentul că în cadrul procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se parcurg mai multe etape, în cazul reclamantei fiind finalizate parte dintre acestea.

S-a mai susţinut că atât vicepreşedintele F. care coordonează Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, precum şi cel care coordonează Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 au fost destituiţi din funcţii, cei doi vicepreşedinţi fiind şi membri ai comisiei.

Recurentul a mai precizat că prin adresa din 12 octombrie 2011 a solicitat iniţierea demersurilor necesare în vederea emiterii deciziei primului ministru privind modificarea, în mod corespunzător, a componenţei nominale a B.

Or, a arătat recurentul, până la stabilirea componenţei nominale, activitatea Comisiei este suspendată, neputându-se emite decizii de despăgubire, în condiţiile legii.

A opinat de asemenea recurentul că aprecierea instanţei de fond în ceea ce priveşte depăşirea unui termen rezonabil este neîntemeiată, întrucât procedura administrativă instituită are ca raţiune asigurarea unei proceduri unice şi corecte pentru toate persoanele aflate în situaţii similare, ce este pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabilă pentru a se evita posibila insecuritate juridică şi incertitudine pentru subiectele de drept vizate.

S-a mai susţinut că dispoziţia art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este incidentă, întrucât în speţă nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă şi un refuz de executare a acesteia.

Recursul formulat este întemeiat pentru motivele şi in limitele care vor fi prezentate în continuare:

În cauză, este necontestat că reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de către stat, iar prin Dispoziţia nr. 1 din 07 ianuarie 2009 Societatea Română de Televiziune a analizat notificarea, a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului sus-menţionat şi a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

De asemenea, este de necontestat că deşi dispoziţia a fost emisă în anul 2009, şi a fost înaintată, împreună cu dosarul, la autoritatea pârâtă, aceasta nu a procedat potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.

Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul F. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.

În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:

- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul F. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;

- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.

Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut, în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.

Reţinând că dispoziţia privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost analizată sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, fiind desemnat expertul evaluator, iar raportul de evaluare întocmit la data de 14 octombrie 2011, prima instanţă a soluţionat în mod corect capetele de cerere relative la aceste solicitări.

Astfel fiind, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Statul Român, prin B., împotriva sentinţei civile nr. 6345 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că emiterea titlului de despăgubire urmează a fi făcută în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2012.