Suspension of enforcement of tax assessment: requirement of apparent illegality and imminent harm under Art. 14 Law 554/2004

Decizia nr. 395/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei;

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. - C. şi B. - D. anularea Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 32418 din 16 aprilie 2010 şi a Deciziei de impunere nr. 93 din 21 aprilie 2010, emise de B. - D. prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 17.268.514 lei cu titlu de impozit pe profit şi 11.264.881 lei cu titlu de majorări de întârziere, precum şi suspendarea executării acestora, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei; anularea Deciziei nr. 907676 din 28 mai 2013 reprezentând actul administrativ fiscal prin care B. - C. a soluţionat contestaţia fiscală a reclamantei; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. Soluţia instanţei de fond;

Prin încheierea din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamanta SC A. SRL având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 93 din 21 aprilie 2010 şi Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 32418 din 16 aprilie 2010 emis de B. - D.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că aspectele invocate de reclamantă în ceea ce priveşte stabilirea în mod eronat a obligaţiilor fiscale nu denotă cu evidenţă aparenţa de nelegalitate a actului administrativ fiscal, ci constituie argumente legate de fondul cauzei, care urmează a fi analizate în cadrul acţiunii în anularea Deciziei nr. 907676 din 28 mai 2013.

A mai apreciat că nu se poate dovedi îndeplinirea condiţiei pagubei iminente exclusiv prin cuantumul obligaţiilor stabilite în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr. 93 din 21 aprilie 2010 şi prin prejudiciul care ar putea rezulta ca urmare a executării silite a actului administrativ.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva încheierii din 30 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea acesteia şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 93 din 21 aprilie 2010 şi Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 32418 din 16 aprilie 2010 emis de B. - D., în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a evocat aspecte expuse în cererea privind anularea actelor administrative contestate şi considerentele instanţei de fond şi a dezvoltat, în esenţă, următoarele motive de recurs:

(i) În speţă, cazul bine justificat, sub aspectul văditei nelegalităţi a actelor a căror suspendare se solicită, este realizat prin inconsecvenţele de raţionament ale organului fiscal în ceea ce priveşte caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, depăşirea intervalului legal în care trebuia efectuată inspecţia fiscală şi faptul că B. a legat, în mod eronat, dovada efectuării operaţiunii, a realităţii operaţiunii, de prezentarea anumitor documente care să îndeplinească toate cerinţele tehnice referitoare al conţinutul lor, fiind invocate aspecte pur formale, refuzând, în mod neîntemeiat, deducerea cheltuielilor efectuate pe baza acestor documente;

(ii) Sub aspectul pagubei iminente, s-a invocat faptul că prejudiciul rezultat ca urmare a executării imediate şi integrale a actelor administrative contestate nu ar fi pur financiar, ci, raportat la cuantumul foarte ridicat al sumei în discuţie, tinde să afecteze întreaga activitate desfăşurată de reclamantă atât în privinţa relaţiilor contractuale cu beneficiarii sau cu furnizorii, cât şi în privinţa relaţiilor cu angajaţii societăţii.

1.4. Apărările intimatei;

Intimata B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, argumentând că în mod corect instanţa de fond a considerat că în speţă nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respingând, pe cale de consecinţă, cererea de suspendare a executării.

A susţinut că reclamanta-recurentă nu a prezentat dovezi concludente privind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat, expunând exclusiv aspecte ce ţin de fondul cauzei, şi nici nu a dovedit, în mod convingător, îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

2. Procedura de soluţionare a recursului;

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 mai 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin încheierea din 28 octombrie 2014, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de reclamanta SC A. SRL., în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar;

Înalta Curte, examinând încheierea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei - reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., reţine că nu subzistă în cauză motive legale de casare sau de modificare a încheierii recurate, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de art. 14 alin. (1) menţionat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speţă, motivele invocate de recurenta-reclamantă, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în recurs, nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ fiscal, ci antamează fondul cauzei pe aspectele referitoare la caracterul deductibil al cheltuielilor, la caracterul de document justificativ al facturilor înregistrate în contabilitatea societăţii ca şi la obligaţiile de plată constând în impozitul pe profit şi taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar, cu accesoriile aferente, necesitând o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, aşa cum a apreciat şi prima instanţă.

Înalta Curte mai apreciază, în acord cu instanţa de fond, că nici cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce recurentei-reclamante în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză, întrucât, aşa cum constant s-a reţinut şi în jurisprudenţa acestei curţi, afirmaţia în sensul că prin chiar cuantumul sumei impuse, în caz de executare, s-ar perturba grav activitatea unei societăţi comerciale, nu conduce implicit şi automat la concluzia îndeplinirii acestei cerinţe.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. SRL (fosta SC A. SRL.) împotriva Încheierii din data de 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2015.