Loss of current interest defeats appeal against refusal to suspend administrative acts after annulment suit dismissed

Decizia nr. 393/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei;

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. - C. Bucureşti Otopeni - D. şi E. - F., suspendarea executării dispoziţiei administrative constând în refuzul intrării la frontieră comunicat în data de 09 martie 2013, a Deciziei nr. 500/1 din 13 martie 2013 emisă de către G. - D. Bucureşti, a deciziei prin care reclamantului i-a fost revocat dreptul de şedere pe teritoriul României şi a deciziei prin care s-a dispus împotriva reclamantului măsura interdicţiei de intrare pe teritoriul României.

1.2. Soluţia instanţei de fond;

Prin sentinţa civilă nr. 2545 din 12 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinţei civile nr. 2545 din 12 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a invocat faptul că instanţa de fond nu analizează şi nu motivează de ce respinge cererea de suspendare a actelor administrative contestate.

În motivarea incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a argumentat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală.

1.4. Apărările intimaţilor;

1.4.1. Prin întâmpinarea formulată, intimatul E. - F. a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, în condiţiile în care cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar la data de 25 noiembrie 2013 instanţa de fond care a judecat cererea privind anularea actelor administrative a căror suspendare se solicită s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 3705/2013, respingând contestaţia ca neîntemeiată.

În continuare, s-a mai argumentat că recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor avute în vedere de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de fond, realizând un raţionament corect.

1.4.2. Intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.

Acest intimat a învederat că măsura interzicerii intrării recurentului pe teritoriul României a fost instituită la solicitarea Serviciului Român de Informaţii, în temeiul art. 8 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 105 alin. (2) raportat la art. 106 alin. (5) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, fiind o măsură legală şi temeinică.

A mai susţinut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei pagubei iminente, şi nici a condiţiei cazului bine justificat, avute în vedere de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Procedura de soluţionare a recursului;

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 mai 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Nici una dintre părți nu a depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 28 octombrie 2014, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar;

Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte o apreciază întemeiată.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim, personal, născut şi actual, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu soluţionarea unei cereri.

Această condiţie trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

În speţă, recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării dispoziţiei administrative constând în refuzul intrării la frontieră comunicat în data de 09 martie 2013, a Deciziei nr. 500/1 din 13 martie 2013 emisă de către G. - D. Bucureşti, a deciziei prin care reclamantului i-a fost revocat dreptul de şedere pe teritoriul României şi a deciziei prin care s-a dispus împotriva reclamantului măsura interdicţiei de intrare pe teritoriul României., până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anularea actelor administrative.

Măsura suspendării executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui.

Or, prin sentinţa civilă nr. 3705 din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de recurent împotriva actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză.

Se constată, în aceste condiţii, că recurentul nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, atât timp cât finalitatea juridică a exercitării căii de atac era suspendarea executării actelor administrative până la pronunţarea instanţei de fond, în condiţiile de faţă o eventuală soluţie de admitere a recursului fiind lipsită de eficacitate juridică.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2545 din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2015.