Public utility association qualifies as public authority; appeal against jurisdictional ruling dismissing appeal dismissed and tribunal jurisdiction confirmed

Decizia nr. 393/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 39/CC din 17 iulie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei prin care reclamanta A. Oraşul Pucioasa a chemat în judecată pe pârâta B. “Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa”, solicitând anularea Hotărârii nr. 42/2011 emisă de pârâtă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. (3)1 din Legea nr. 51/2006 şi ale Legii nr. 554/2004, pe care este întemeiată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta B. “Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa”, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi arătând, în esenţă, că litigiul nu este de natură administrativă iar soluţionarea acestuia este de competenţa judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 23 din O.G. nr. 26/2000.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prin acţiunea formulată în cauză, reclamanţii A. Oraşul Pucioasa a chemat în judecată pe pârâta B. “Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide’’ în Judeţul Dâmboviţa”, solicitând anularea Hotărârii nr. 42/2011 emisă de pârâtă.

Aşa cum rezultă în mod explicit din conţinutul cererii de chemare în judecată, acţiunea este una în contencios administrativ, de anulare a unui act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Faţă de temeiul şi obiectului acţiunii, se va reţine că în mod corect, prin sentinţa atacată, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, care, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, atribuie asociaţiei pârâte personalitate juridică, de drept privat şi de utilitate publică, asimilând-o, deci, cu o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Aşa fiind, acţiunea formulată de reclamanţi se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din actul normativ în discuţie.

Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de dispoziţiile legale citate, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În speţă, actul administrativ contestat priveşte împuternicirea preşedintelui Asociaţiei să renegocieze un contract.

Aşadar, actul administrativ contestat nu priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora, în sensul dispoziţiilor legale citate.

Pe cale de consecinţă, cum emitentul actului este o autoritate publică de nivel local, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ, cum corect s-a stabilit prin sentinţa atacată.

Pentru considerentele arătate, în raport cu temeiul şi obiectul acţiunii, care atrag incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.‚ ’’Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide’’ în judeţul Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 39/CC din 17 iulie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2014.