Compensation for expropriated property: failure to file statutory conversion request precludes delay damages claim under Law 247/2005

Decizia nr. 3914/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe;

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2/2011 din data de 08 octombrie 2010 şi precizată la data de 30 mai 2011, reclamantul A. prin mandatar B. a chemat în judecată pârâtele C., D. şi E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei F. la emiterea titlului de despăgubiri privind măsurile reparatorii în cuantum de 463 600 lei, obligarea pârâtelor D. şi E. la emiterea titlului de conversie precum şi conversia acestuia în acţiuni la SC G. SA şi obligarea pârâtelor la plata unor daune de 100 lei/zi până la data îndeplinirii obligaţiei.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin Dispoziţia nr. 3979 din 24 februarie 2005 emisă de primarul general al Municipiului Bucureşti s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru teren în suprafaţă de 250 mp şi construcţia demolată situată în Bucureşti, sector 3. Dispoziţia a fost comunicată Secretariatului D. dar nici până la data introducerii acţiunii aceasta nu a soluţionat dosarul, respectiv nu a emis titlul de acordare a despăgubirilor.

La data de 27 iunie 2011, Statul Român prin D. a depus întâmpinare prin care a precizat că la data de 23 iulie 2009 a fost emisă Decizia nr. 6037 reprezentând titlul de despăgubire şi a solicitat respingerea cererii formulate ca fiind lipsită de obiect şi respingerea cererii de daune ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 02 septembrie 2011, pârâta D. a precizat că în baza cererii de opţiune formulate de reclamant a fost emis şi titlul de conversie din 27 iulie 2011.

În şedinţa publică de la 06 septembrie 2011 reclamantul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea petitelor 1 şi 2 din cererea precizatoare ca fiind rămase fără obiect şi solicită obligarea pârâtei D. la plata unor daune de 100 lei/zi până la data plăţii efective, având în vedere că pârâta a fost notificată.

2. Hotărârea instanţei de fond;

Prin sentinţa civilă nr. 4866 din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscală, a respins petitele 1 şi 2 din cererea precizatoare formulată de reclamantul A. prin mandatar B., ca rămasă fără obiect şi a respins cererea de acordare a unor daune de 100 lei/zi de întârziere până la data îndeplinirii obligaţiei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la data de 27 iulie 2011 a fost emis titlul de despăgubire pentru imobilul care a făcut obiectul cererii de despăgubire şi că E. a emis şi titlul de conversie, va lua act că petitele 1 şi 2 ale cererii precizate formulate de reclamant au rămas fără obiect şi în consecinţă le va respinge ca atare.

Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor în cuantum de 100 lei/zi de întârziere până la data îndeplinirii obligaţiei, a respins-o ca neîntemeiată, instituţia nefiind în culpă întrucât reclamantul a fost cel care nu a îndeplinit procedura legală prevăzută de Titlul VII Legea nr. 247/2005, respectiv nu a formulat cererea de opţiune pe baza căreia se emite titlul de conversie.

3. Calea de atac exercitată;

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul A. prin mandatar B. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul arată că a solicitat prin cererea de chemare în judecata aşa cum a fost precizată, obligarea pârâtelor la plata unor daune de 100 lei/zi pana la data plaţii efective, iar instanţa motivează respingerea acestui petit de faptul ca reclamantul nu a formulat cerere de conversie.

Dar, in fapt, recurentul susține că nu avea cum sa formuleze aceasta cerere de conversie neavând cunoştinţa de existenta emiterii Deciziei reprezentând Titlu de despăgubiri cu nr. 6037 din 23 iulie 2009, deoarece aceasta nu i-a fost niciodată comunicata.

Deşi a notificat pârâta C., încă din 27 mai 2010, prin notificarea înregistrată la R.G, aceasta nu i-a comunicat stadiul dosarului și nici Decizia reprezentând Titlu de despăgubiri cu nr. 6037 din 23 iulie 2009., decât ulterior, după formularea cererii de chemare in judecata.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cuvenite în cuantum de 418.000.000 lei, echivalentul a 12.834 dolari SUA, pentru terenul în suprafaţă de 250 mp şi construcţie demolată situate în Bucureşti, sector 3, conform dispoziţiei din 24 februarie 2005, precum și obligarea pârâtei la plata unor daune de 100 lei/ zi până la data plăţii efective.

La data de 30 mai 2011, reclamantul a chemat în judecată şi D., precizându-şi totodată acţiunea în sensul obligării pârâtei D. la plata despăgubirilor cuvenite în cuantum de 418.000.000 lei, echivalentul a 12834 dolari SUA, pentru terenul în suprafaţă de 250 mp şi construcţie demolată situate în Bucureşti, sector 3, conform Dispoziţiei nr. 3979 din 24 februarie 2005; obligării pârâtei C. prin E. la emiterea titlului de conversie şi conversia acestuia în acţiuni emise de SC G. SA și a obligării pârâtei la plata unor daune de 100 lei/ zi până la data îndeplinirii obligaţiei având în vedere că pârâta a fost notificată în acest sens.

Înalta Curte reţine faptul că în mod corect şi fundamentat a reţinut instanţa de fond faptul că petitele I şi II ale cererii de chemare în judecată sunt rămase fără obiect şi a respins cererea privind acordarea unor daune de 100 lei/zi de întârziere până la data îndeplinirii obligaţiei, ca neîntemeiată.

Astfel, se constată că la data de 13 iulie 2011 reclamantul a înţeles să îşi valorifice Decizia nr. 6037 din 23 iulie 2009, reprezentând titlu de despăgubire, în cuantum de 463.156,60 lei, prin formularea unei cereri de opţiune înregistrată la E. din 13 iulie 2011, prin care a solicitat emiterea unui titlu de conversie pentru suma de 463.156,60 lei.

În baza Deciziei nr. 6037 din 23 iulie 2009 emisă de către D. şi a cererii de opţiune din 13 iulie 2011, E., a emis în favoarea domnului A. Titlul de conversie din 27 iulie 2011, în cuantum de 463.155.60 Lei, reprezentând un număr total de 883.716 acţiuni, calculate la preţul mediu ponderat de 0,5241 lei/acţiune ( titlu de conversie pe care reclamantul la ridicat personal în data de 29 iulia 2011).

Astfel, pentru Decizia nr. 6037 din 23 iulie 2009 a fost acordată toată suma înscrisă în titlul de despăgubire.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata unor daune de 100 lei/zi până la data îndeplinirii obligaţiei, în mod corect a respins instanţa de fond, această cerere ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura legală prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv nu a formulat cerere de opţiune. Astfel, nu poate fi reţinută niciun fel de culpă în sarcina C. - E.

Mai mult decât atât, ca urmare a îndeplinirii procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin formularea de către reclamant a cererii de opţiune înregistrată la Direcţie din 13 iulie 2011, s-a emis în favoarea acestuia titlul de conversie din 27 iulie 2011.

Înalta Curte va înlătura apărările recurentului privind necomunicarea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, reţinând că Decizia nr. 6037 din 23 iulie 2009 a fost comunicată prin poştă cu confirmare de primire, însă plicul a fost returnat cu menţiunea „expirat timpul de păstrare” (filele nr. 106 - 107 dosar fond).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. prin mandatar B. împotriva sentinţei civile nr. 4866 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2012.