Late-filed appeal against tax assessment; forfeiture of right to appeal beyond 15-day statutory deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the tax authority's appeal as late-filed, leaving the Court of Appeal's judgment, which had partially annulled the administrative decision to uphold the tax assessment and ordered a re-examination of the objection, in force, while ordering the appellant to pay 1,000 lei in reduced litigation costs to the taxpayer. The dispute involved a challenge to a tax assessment and inspection report issued by the tax authority following a control of a limited liability company, where the lower court had partially admitted the taxpayer's action. The decisive legal basis was the procedural inadmissibility of the appeal due to its filing after the 15-day statutory deadline, pursuant to Article 301 of the Code of Civil Procedure and Article 20(1) of Law No. 554/2004 regarding administrative litigation, resulting in forfeiture of the right to appeal under Article 103(1) and Article 312(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 301 C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 274 alin. (3) C. proc. civ; Late-filed appeal against tax assessment; forfeiture of right to appeal beyond 15-day statutory deadline: The dispute involved a challenge to a tax assessment and inspection report issued by the tax authority following a control of a limited liability company, where the lower court had partially admitted the taxpayer's action. The decisive legal basis was the procedural inadmissibility of the appeal due to its filing after the 15-day statutory deadline, pursuant to Article 301 of the Code of Civil Procedure and Article 20(1) of Law No. 554/2004 regarding administrative litigation, resulting in forfeiture of the right to appeal under Article 103(1) and Article 312(1) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive order as the legal basis for dismissing the appeal as late-filed.
Cited in the dispositive order to justify the reduction and award of litigation costs to the prevailing party.
Full text
Decizia nr. 389/2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. Ialomiţa, solicitând anularea Deciziei nr. 266 din 09 iulie 2012 a B. Ialomiţa; anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala nr. F/IL/1144 din 06 septembrie 2011 a B. Ialomiţa - C. Slobozia, a Raportului de inspecţie fiscala nr. F/IL/700 din 06 septembrie 2011, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F/IL/1145 din 06 septembrie 2011 şi a procesului verbal din 05 septembrie 2011; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a deţinut calitatea de asociat unic şi administrator al SC D. SRL înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului din 2004, iar prin contestaţia formulata şi înregistrata la B. Ialomiţa a solicitat anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala nr. F/IL/1144 din 06 septembrie 2011 a B. Ialomiţa - C. Slobozia, a Raportului de inspecţie fiscala nr. F/IL/700 din 06 septembrie 2011, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F/IL/1145 din 06 septembrie 2011 şi a procesului-verbal din 05 septembrie 2011, acte administrative fiscale încheiate urmare a controlului efectuat cu privire la această societate.
Prin sentinţa civilă nr. 2091 din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta B. Ialomiţa ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Ialomiţa, a anulat în parte Decizia nr. 266 din 09 iulie 2012, în ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. F/IL/1144 din 06 septembrie 2011 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. F/IL/1145 din 06 septembrie 2011, şi a obligat pârâtul să soluţioneze contestaţia. Totodată a menţinut Decizia nr. 266 din 09 iulie 2012 în ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva procesului-verbal din 05 septembrie 2012 şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâta B. Ialomiţa, în prezent E. Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C, proc. civ. şi de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 19 iulie 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 14 august 2013, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”.
Cum în cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voinţa ei, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
În ceea ce priveşte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul-reclamant A., Înalta Curte, în raport de munca depusă de avocat cu ocazia reprezentării părţii şi formulării apărărilor în faţa instanţei de recurs, va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reducând onorariul de avocat şi obligând recurenta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei, către intimatul-reclamant A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B. Ialomiţa, în prezent E. Ploieşti, împotriva sentinţei civile nr. 2091 din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei către intimatul-reclamant A., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2014.