Suspendation of dismissal order: lack of manifest illegality and imminent irreparable harm

Decizia nr. 3582/2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond;

Prin sentinţa civilă nr. 386 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul A. şi a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 7006 din 2 august 2011 emis de autoritatea pârâtă până la solutionarea în fond a cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reținut că, prin Ordinul nr. 7006 din 2 august 2011 emis de către vicepreşedintele B., s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, inspector vamal grad profesional asistent gradaţia 2 clasa de salarizare 39 la Biroul Vamal Oancea din cadrul C. Galaţi.

Prin acţiunea de faţă, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor sus menţionatului act administrativ individual, invocând dispoziţiunile art. 14 din Legea nr. 554-2004.

Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, în primul rând pentru că acesta nu ar fi parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, ordinul a cărui suspendare s-a solicitat şi-a produs efectele din luna august 2011, aşa încât nu ar mai fi posibilă o suspendare a acestuia.

Pe fond, reclamantul nu a făcut dovada existenţei celor două condiţii ale suspendării, respectiv a cazului bine justificat şi al pagubei iminente.

În privinţa excepţiei inadmisibilităţii, Curtea a constatat că sunt neadevărate susţinerile autorităţii pârâte, atâta vreme cât reclamantul a depus la dosarul cauzei fila 7 petiţiunea adresată conducerii D. prin care a contestat valabilitatea ordinului criticat pe calea recursului amiabil.

În cauza de faţă, Curtea a apreciat că aceste condiţii au fost întrunite. Cazul bine justificat, astfel cum este acesta definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 este dat în cauză de împrejurarea că, odată atacat actul administrativ, îndoiala asupra legalităţii acestuia este dată şi aceasta persistă până la pronunţarea soluţiei pe fond de către instanţă.

Paguba iminentă ce s-ar crea reclamantului prin executarea actului, astfel cum această noţiune este reglementată de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, este îndeplinită prin lipsirea acestuia de mijloace materiale de existenţă pentru o îndelungată perioadă de timp.

În aceste împrejurări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că în situaţia în care există elemente de îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actului ca fundament al caracterului executoriu al actului administrativ, cât şi Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei prin recomandarea nr. R/89/8/13 septembrie 1989 referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie, există posibilitatea suspendării actului administrativ a cărui executare a crea pagube semnificative in situaţia în care nelegalitatea actului este pusă in discuţie.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis cererea şi în consecinţă a dispus suspendarea executării până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Calea de atac exercitată;

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs C. Galaţi, în nume propriu şi în numele B., care a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunţată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Astfel, se susţine în motivarea recursului, instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii cerute de această normă legală.

În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în litigiu, se susţine că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că ar exista aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 şi Ordinului nr. 2407/2011 emise de vicepreşedintele E., sau în încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

În ceea ce priveşte existenţa unei pagube iminente, se susţine că instanţa de fond a reţinut îndeplinirea acestei condiţii legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.

În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului;

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Actul administrativ vizat de cererea de suspendare a executării formulată în cauză este Ordinul nr. 7006 din data 2 august 2011 emis de vicepreşedintele E. care conduce B., prin care, începând cu data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional asistent gradaţia 2 clasa de salarizare 39 la Biroul Vamal Oancea din cadrul C. Galaţi, în condiţiile art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată (2), cu modificările şi completările ulterioare.

Din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei. Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamant.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, cum ar fi emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, nu au fost relevate în litigiu, astfel că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că este întrunită condiţia cazului bine justificat.

De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu. În cauză, este evident că prin eliberarea reclamantei din funcţia publică, aceasta a pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie în consecinţă cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Lege.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs formulate în cauză şi că este nelegală şi netemeinică hotărârea atacată se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de C. Galaţi, în nume propriu şi pentru B. şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantului de suspendare a executării Ordinului nr. 7006 din data 2 august 2011 emis de vicepreşedintele E. care conduce B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de C. Galaţi, în nume propriu, precum şi în numele şi pentru B., împotriva sentinţei nr. 386 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.