Status as Security Service worker established by infringement of fundamental rights through surveillance and political warnings

Decizia nr. 3439/2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului B.

Prin sentinţa civilă 5334 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa constatând calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului. A fost admisă de asemenea cererea formulată de pârât, fiind sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte Dosarul nr. x - titular C. documentele care atestă calitatea de lucrător al securităţii conform art. 2 lit. a). sunt adresa a V.V. Buzău către Unitatea Specială Iaşi, din 09 noiembrie 1979, semnată olograf de mr. B., ofiţer de cercetare penală, V.V. Buzău, document în care se menţionează: „Rugăm a face investigaţii despre numitul C. (subl. dosar informativ), de profesie mecanic I. în prezent pensionar, domiciliază în Buzău. Cel în cauză de la 01 aprilie 1937 şi până la 20 martie 1938 a lucrat ca lăcătuş mecanic la D. Iaşi. Din unele date neverificate şi afirmaţii ale sale, rezultă că a activat în organizaţia legionară, participând la unele şedinţe legionare studenţeşti. Ne interesează dacă acesta apare în schema organizaţiei legionare din oraşul Iaşi, în ce cuib şi cu ce persoane a mai activat. În acest sens vă rugăm a se obţine materiale informative sau 2 - 3 declaraţii, fără prestare de jurământ, de la persoane care l-au cunoscut, din care să reiasă aportul şi funcţia în organizaţia legionară a sus-numitului. Cele solicitate ne sunt necesare întrucât este lucrat în d.u.i. (dosar de urmărire informativă) pentru manifestări duşmănoase la adresa regimului (subl. dosar lnformativ).", vol. 2, fila 33."

S-a mai reţinut că din nota Direcției Informative.: Unitatea Specială Iaşi rezultă că s-a răspuns prin Adresa din 18 ianuarie 1980, în care se precizează: „La adresa dvs. Din 9 noiembrie 1979 privitor la numitul C., vă comunicăm că din verificările efectuate în evidenţele Biroul de Informatică şi Documentare - n. Direcția lnformativă Iaşi nu este cunoscut. Cu datele indicate de dvs. nu apare nici o persoană cu numele de C. ca făcând parte din schema organizaţiei legionare din Iaşi (subl. ofiţer).", vol. 2, fila 32.

Totodată, în acelaşi dosar prin nota raport privind pe legionarii C., pensionar, şi E., pensionar, ambii din oraşul Buzău, din 04 decembrie 1979, semnată olograf de mr. B., ofiţer de cercetare penală, Unitatea Specială Buzău, aprobată de It. col. F., şeful Serviciului 1, Unitatea Specială Buzău, se menţionează: „în baza ord. Ministrului de lnterne şi a tov. col.) G., şeful inspectoratului din 15 noiembrie 1979, la solicitarea It. col. H. din cadrul Serviciului 1 - Securitatea Buzău, am studiat materialele informative din dosarul de urmărire informativă - nr. x deschis la data de 25 aprilie 1979 împotriva lui C. şi împreună am procedat la efectuarea unor acte premergătoare asupra susnumiţilor şi am stabilit următoarele:

1. C. Ca mecanic a lucrat la depourile I. Ploieşti, Buda, Cîmpina, J. Constanţa (în 1951) şi Buzău, de unde s-a pensionat medical la 01 decembrie 1966. Pe Decizia de pensionare nr. 11 am găsit o adnotare din 1 august 1977 <nu se majorează> (se referă la pensie, pentru edificare, vezi procesul - verbal din 19 septembrie 1979 de la dosar). Am efectuat această verificare, întrucât din declaraţia fără prestare de jurământ a numitului K. din 11 septembrie 1979 rezultă că C. a afirmat că <în ţara noastră nu ar exista dreptate, deoarece el nu are pensie mare, iar altora nu li se ajunge nici pentru întreţinerea. Cu această ocazie, am constatat în dosarul de pensie a lui C. şi o adnotare din 17 noiembrie 1966 ce se referă la trecutul lui politic - citez din declaraţia sa: <în perioada 1948 - 1949, am fost reţinut de către organele de securitate pentru motivul care nu-l cunosc şi mi s-a dat drumul fără a mi se spune motivul pentru care am fost reţinut, reluându-mi imediat serviciul, nedându-mi nici-o justificare pentru timpul de mai sus>. Pentru a mă edifica asupra acestui aspect, cât şi asupra trecutului său politic şi penal, am studiat atât Fondul Informativ, cât şi Fondul Penal din arhiva organelor noastre, ce se referă la persoana sa, şi am constat următoarele: C. a fost arestat la 2 iunie 1948 în cadrul organizaţiei subversive, descoperită în munţii Buzăului, punctul <Fundul Măselii>, com. Lopatari, condusă de L., moşier, dr. M. şi avocatul N., toţi legionari, care a cuprins şi grupul condus de O. de la depoul I. Buzău. care lucra împreună cu obiectivul. (Atunci au fost arestate 142 persoane, din care 30 au fost puse în libertate). Acesta a fost reţinut de organele X.X. Buzău pentru omisiune de denunţ, până la 21 octombrie 1949, în baza declaraţiei lui P. legionar (membru component al grupului, în prezent decedat), din care a rezultat că C. a cunoscut despre reorganizarea elementelor legionare de la depou şi din Buzău şi fiind văzut veşnic nemulţumit şi criticând organele de partid, P. l-a solicitat a se înscrie la ei, dar el nu a acceptat. Din lipsă de probe concludente nu a mai fost judecat şi nici condamnat, fiind pus în libertate la data sus - menţionată, odată cu R. (arestat la 4 august 1948, acum de 57 ani, care la scurt timp 16 aprilie 1950 se căsătoreşte şi obiectivul l-a cununat).

Cu ocazia punerii în libertate, C. a fost recrutat de plt. de securitate S. din cadrul Z.Z. Constanţa - Serviciul II, Bir. 23, primind numele conspirativ de <T.> şi abandonat în 1953 de X.X. Buzău, pentru faptul că era palavragiu şi s-a desconspirat faţă de U., preşedintele comitetului de întreprindere din depoul I. Buzău.

- La 18 sept. 1958 a fost reactivizat de secţia Trafic Feroviar Ploieşti, pentru a lucra informativ pe O. (acum pensionar în Bucureşti) cu care se află şi în prezent în relaţii de prietenie şi se vizitează reciproc, şi abandonat la 21 februarie 1961 de cpt. V. pentru sustragere de la colaborare şi deconspirare.

- La 08 octombrie 1960, în timp ce se stabilise cu serviciul la depoul I. Buzău şi predat ca informator în legătura organelor X.X. Buzău, a fost prelucrat cu alte trei elemente pentru abateri şi lipsuri la serviciu; a urmat să-i se desfacă contractul de muncă, dar la intervenţia organelor noastre s-a renunţat la această măsură. La această prelucrare el a negat faptul că ar fi fost legionar şi a cerut să i se prezinte documente precise referitoare la învinuire. A mai afirmat că, dacă nu le va putea combate, va cere să fie împuşcat. Urmare declaraţiei de mai sus, întrucât la dosar nu s-au găsit alte materiale din care să rezulte că a activat în organizaţia legionară, mr. X. a propus şi s-a aprobat la 25 septembrie 1967 scoaterea lui din evidenţă ca legionar (problemă în care a fost trecut la 28 mai 1962).

- Deoarece la 18 martie 1968, tov. col. Z. a ordonat ca obiectivul să fie supravegheat informativ prin mapă de lucru (închisă la 18 mai 1968 prin trecerea lui în baza de lucru), mr. Y. s-a preocupat de verificarea lui dacă în trecut a fost legionar şi în acest scop la 19 octombrie 1968 a întocmit un raport în care arată că l-a vizitat pe C. la domiciliu şi la întrebarea pusă dacă a făcut politică legionară i-a răspuns: <că el a avut de învăţat multe de la legionari, pentru că erau oameni hotărâţi. Că în anul 1938, când lucra la Iaşi, a fost şi el la două şedinţe legionare ce au fost ţinute de studenţi, însă nu a vrut să se mai ducă întrucât îl obliga să plătească cotizaţie şi el nu avea bani>. Alte materiale referitoare la faptul dacă a fost legionar nu s-au mai întocmit. Continuându-se supravegherea lui informativă şi stabilindu-se că întreţine relaţii cu unele elemente legionare din Buzău şi alte localităţi, i s-a propus să colaboreze din nou cu organele noastre, dar a refuzat (subl. dosar informativ). A mai furnizat doar o notă despre constatările şi observaţiile făcute în timpul vizitei efectuate în luna august 1968 împreună cu soţia şi fiica sa la rude în U.R.S.S. respectiv la tatăl său în Hînceşti, mama şi sora sa în Chişinău de a căror situaţie materială a rămas impresionat, apreciind că <trăiesc foarte greu>. Fiind lucrat prin dosarul de faţă, s-a stabilit atât pe cale informativă, cât şi prin declaraţiile instrumentate fără prestare de jurământ de la numiţii A.A., B.B. şi K., faptul că C. pe fondul unor nemulţumiri personale, ca şi în trecut, face unele afirmaţii duşmănoase la adresa regimului - <că în ţară nu ar fi dreptate, iar unele măsuri luate de stat nu ar fi bune>. Ascultând emisiunile postului de radio <C.C.> a colportat ştirile ce s-au referit la Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România -n. D.l., afirmând că asemenea sindicate a încercat să facă şi el în urmă cu 30 ani şi că din această pricină a fost arestat. <Că astfel de acţiune ar fi posibilă dacă nu s-ar depinde de stat>. Asemenea discuţii cu conţinut duşmănos le-a avut în unele ocazii şi împreună cu E., care l-a cunoscut în timpul serviciului la I., cu care se găseşte în bune relaţii.

2) Despre E. am stabilit că este de profesie cazangiu I., în prezent pensionar din 01 august 1959. Din materialele de arhivă. rezultă că: în anul 1934, în timp ce lucra la depoul I. Buzău, a activat în organizaţia Partidului Național Liberal din oraşul Buzău ca membru înscris de fostul primar D.D. (decedat). Iar în anul 1937 s-a înscris în organizaţia legionară ca membru de la depoul I. Buzău, acţionând în cuibul <E.E.> condus de F.F., împreună cu. Nu a participat la rebeliune (subl. D.I.).

Dintr-o declaraţie din 25 februarie 1938 rezultă că ar fi făcut parte din P.N.C., dar pe aceasta obiectivul a contestat-o. Din declaraţia lui G.G. din 05 ianuarie 1967 rezultă că după 1944 ar fi fost şi membru Partidului Comunist Român, unde ar fi provocat şi dezordine şi exclus la verificări, dar din declaraţia obiectivului de la arhivă nu rezultă să fi fost întrebat asupra acestui aspect. Pentru poziţia sa duşmănoasă a mai fost avertizat la 07 ianuarie 1967, 29 martie 1968 şi 26 iunie 1976, când a fost invitată şi fiica sa, H.H., contabilă la I.I. Buzău. Atât C., cât şi E. sunt apreciaţi ca nişte palavragii şi reclamagii, neluaţi în seamă de cei cu care discută. Având în vedere situaţia operativă prezentată propunem:

1. A se aproba chemarea numiţilor C. și E. (subl. ofiţer) la organele de securitate (subl. ofiţer) Buzău şi audiaţi separat, pentru a-şi preciza poziţia şi relaţiile dintre ei şi alte persoane ce apar în materiale, după care să fie avertizaţi la sediul organelor de securitate Buzău.

2. După audierea şi avertizarea (subl. ofiţer) lor, să se continue supravegherea lor informativă, prin reţea, biroul <S> (interceptare corespondenţă - n. dosar informativ) şi chiar Tehnică operativă - n. dosar informativ şi subl. ofiţer, în cazul lui C., care are telefon pentru a cunoaşte efectul măsurilor luate.

3. La închiderea dosarului (subl. ofiţer) să se selecţioneze materialele informative şi de verificare, cu copierea celor în care apare E. şi clasarea la fondul său operativ.

4. Când va fi audiat C., să se insiste a ne da date scrise despre activitatea legionară (subl. ofiţer) din trecut (subl. dosar lnformativ).", vol. 2, filele 3 - 5.

Prin nota analiză privind dosarul de urmărire informativă împotriva lui C. şi legătura acestuia E., zis J.J., foşti legionari din Buzău avertizaţi primul la 7 noiembrie 1980, al doilea la 8 noiembrie 1980, din 12 august 1980, aprobată la 14 august 1980, semnată olograf de mr. B., Unitatea Specială Buzău, se menţionează: „Din analiza materialelor informative obţinute după avertizarea acestora rezultă următoarele: întrucât din materiale apărea în relaţii în trecut cu numitul O., fost şef de cuib legionar condamnat cu domiciliul în Bucureşti, a rezultat că C. îşi manifesta neîncrederea în acesta şi-l desconsideră, pt. motivul că şi-a lăsat soţia în fapt şi trăieşte cu o concubină. Şi O. am stabilit că îl evita (subl. ofiţer) pe C., fiindcă a auzit că este urmărit de securitate (subl. ofiţer). Acesta a discutat faţă de alte persoane, cât şi faţă de sursa <K.K.> (nou introdus pe lângă obiectiv, dar cu relaţii mai vechi) <că a fost invitat la sediul Securităţii, unde timp de 12 ore a fost anchetat - subl. ofiţer - şi i s-a pus în vedere să-şi ţină gura şi şi-a luat un angajament să fie mai atent asupra modului de exprimare - subl. ofiţer>. Este amărât că i se va demola casa, dar intenţionează să-şi cumpere apartament. Atât din controlul <S> (interceptare corespondenţă n. dosar informativ), (tehnică operativă - n. dosar informativ) şi <Filaj> nu rezultă aspecte deosebite (subl. dosar informativ).

Se precizează în nota - sinteza din 31 iulie 1980 că C. P. este văzut cu treburi pe lângă casă, îngrijeşte grădina în folosinţă, iar în relaţii de vizită a fost identificat cu familia L.L. În cele 6 luni de la avertizare nu a mai fost semnalat cu poziţie (subl. ofiţer) duşmănoasă sau relaţii suspecte (subl. dosar informativ).

Nici E. după avertizare şi până în prezent nu a mai fost văzut să se întâlnească cu C., cu toate că a apărut la discuţiile unor pensionari ce se refereau la lipsa unor produse de pe piaţă, cât şi alte aspecte (subl. dosar lnformativ) dar nu de natură duşmănoasă (subl. ofiţer). E. nu a mai discutat duşmănos la adresa politicii partidului (subl. ofiţer) şi de cele mai multe ori mai mult a ascultat la cei care discutau (subl. ofiţer). Aceasta fiind situaţia operativă prezentă în dosarul de urmărire informativă propunem:

1) A se aproba închiderea acţiunii informative (subl. ofiţer).

2) A se fotocopia o parte din materiale privind pe E. (cele mai esenţiale) şi conexarea lor la dosarul obiectivului.

3) Încadrarea lor informativă (subl. ofiţer) în continuare, pentru a stabili dacă aceştia îşi schimbă comportarea (subl. ofiţer) sau se menţin pe aceiaşi poziţie, am în vedere că sus-numiţii cu ocazia unor evenimente mai deosebite au păreri negative (subl. ofiţer). E. cu toate că este în vârstă de 82 ani este la 4-a avertizare (subl. ofiţer).", vol. 2, fila 1.

Instanţa a mai reţinut că în cuprinsul observaţiilor la Nota informativă, din 15 aprilie 1980, întocmite şi semnate olograf de mr. B., V.V. Buzău se menţionează: „C., fost legionar, este lucrat prin Direcția de Urmărire Informativă (dosar de urmărire informativă), care a fost avertizat (subl. ofiţer) de organele noastre la 7 februarie 1980 pentru poziţia duşmănoasă avută (subl. ofiţer).

Sarcini: Informatorul a fost dirijat în continuare a merge la C. acasă, când obiectivul va fi vizitat de (subl. dosar informativ) O. din Bucureşti, fost condamnat (subl. ofiţer) politic şi şef de cuib legionar, ce a activat în Depoul I. Buzău împreună cu C. A ne stabili discuţiile care le poartă si problemele interesaţi reciproc (subl. dosar informativ).

Măsuri:

Obiectivul va fi verificat şi prin informatorul <M.M.>, din legat tov. It. col., vol. 2, fila 41.

În Nota informativă, sursa „K.K." relatează: „Sursa vă informează despre C. următoarele: acum aproximativ 10 zile, în urma unei vizite la domiciliul său, mi-a declarat că este sâcâit de organele de securitate (subl. ofiţer), fiind vizitat des de un tov. colonel (subl. ofiţer) care nu-i dă pace. Soţia fiind bolnavă de inimă (subl. ofiţer), se teme să nu fie arestat (subl. ofiţer) şi este hotărât ca în una din zile să închidă poarta, să nu mai (subl. ofiţer) răspundă. La discuţii nu a participat nimeni, întrucât soţia şi fiica erau la serviciu.", vol. 2, fila 41.

Cu privire la Dosarul având nr. x - „Învăţământ superior" ce documente privind supravegherea informativă a mediului universitar (Facultatea de Limba şi Literatura Română, în cazul vol. 87) au fost reţinute a fi relevante următoarele documente care atestă calitatea de lucrator al securităţii conform art. 2 lit. a):

Adresă a V.V. Buzău către Inspectoratul Municipiului Bucureşti - Securitate, din 07 noiembrie 1978, semnată olograf de mr. B., ofiţer de cercetare penală, V.V. Buzău, document în care se menţionează: „Rugăm a se verifica şi comunica cât mai urgent dacă numitul N.N., profesor de limba rusă la liceul din Buzău, în perioada 1951 - 1955 a urmat cursurile la zi (subl. ofiţer) sau fără frecventă ale Universităţii Bucureşti. (Facultatea de Literatură Rusă şi Română) aşa cum precizează el în datele biografice, deoarece în perioada indicată la cartoteca de la evidenţa populaţiei (subl, ofiţer) a miliţiei oraş Buzău apare cu «domiciliul obligatoriu> în localităţile Olaru şi Rosetti din judeţul Ialomiţa,(subl. ofiţer) care i-a fost ridicat în anul 1955. A se preciza dacă apare cunoscut în arhivele organelor noastre pe timpul cât a funcţionat în facultate şi eventual motivul pentru care i s-a aplicat măsura <domiciliului obligatoriu> (subl. ofiţer). Acesta în prezent apare în relaţii cu cetăţeni străini şi este (subl. dosar informativ) autorul unui document cu conţinut duşmănos, cu domiciliul (subl. ofiţer) stabil în Buzău.", vol. 87, fila 9.

Nota D.I.: Inspectoratul de Securitate al Municipiului Bucureşti a răspuns prin adresa din 22 noiembrie 1978, adresă în care se menţionează: „La adresa dv. din 7 noiembrie 1978, vă comunicăm că numitul N.N. nu se identifică ca student, în perioada 1951 -1955, la Universitatea Bucureşti.", vol. 87, fila 8.

Din analiza Dosarului nr. x având ca titular O.O., fost condamnat 4 ani închisoare corecţională în anul 1960 (subl. ofiţer) şi 3 ani interdicţie corecţională, fiind vinovat de uneltire contra ordinii sociale au rezultat următoarele:

- La data de 11 noiembrie 1975, s-a început urmărirea informativă a celui în cauză, deoarece este semnalat de reţeaua informativă cu comentarii necorespunzătoare la adresa conducerii superioare de partid şi de stat (subl. dosar informativ). În anul 1980 s-a trecut la avertizarea (subl. ofiţer) sa, iar în 1981 s-a încetat urmărirea informativă în caz. Din unele informaţii existente, rezultă că O.O. se situează şi în prezent pe o poziţie necorespunzătoare sub. ofiţer), motiv pentru care propunem supravegherea informativă a obiectivului (subl. ofiţer).", vol. 3, fila 1. Perioada: 1988.

Documentele relevante în ce priveşte calitatea de lucrător al securităţii conform art. 2 lit. a) au fost următoarele:

- Observaţii la Nota informativă, din 10 octombrie 1986, întocmite şi semnate olograf de It. col. B., V.V. Buzău document în care se menţionează: O.O. fost condamnat politic fost avertizat de organele noastre.

Sarcini: A fost dirijat în continuare a ne reda dacă se menţine pe această poziţie.

Măsuri: O copie la It. mj. P.P., pt. a-l verifica şi pe alte linii informative (subl. dosar informativ).",vol. 3, fila 61.

În Nota informativă, sursa „R.R." relatează: „Vă informez că îl cunosc pe O.O., intru des în discuţii cu el (subl. dosar informativ), dar nu l-am auzit să discute duşmănos la adresa conducerii de stat. Discută despre servici, despre sarcinile zilnice şi atât (subl. ofiţer). Este bun prieten cu contabilul şef S.S. Rămâne în atenţie.", vol. 3, fila 61.

Observaţii la Nota informativă, din 23 septembrie 1987, întocmite şi semnate olograf de It. col. B., V.V. Buzău, document în care se menţionează: „O.O. - fost condamnat politic lucrat la problemă de It. mj. P.P.

Sarcini: Informatorul a fost dirijat în continuare a stabili relaţiile obiectivului şi dacă apar probleme deosebite în comportarea lui.

Măsuri: Vor fi dirijaţi pe a 2-a linie pt. verificare surse din legat, ofiţerului ce-l are în lucru (subl. D.l.).", vol. 3, fila 63.

În Nota informativă, sursa „R.R." relatează: „Sursa vă informează că în luna mai 1987 am discutat cu numitul O.O., în funcţie de contabil şef la secţia J. din Inspectoratul Județean de Gospodărire Comunală și Locală Buzău, în timp ce mă deplasam cu auto, la Monteoru, pentru remedierea unor defecţiuni în reţeaua de apă potabilă din Monteoru, acesta spunea că salariul pe care îl primeşte ar fi cam necorespunzător, de aceea este obligat să facă împrumut la Casa de Ajutor Reciproc şi aşa poate supravieţui, acest răspuns mi l-a dat la întrebarea pusă de sursă cum se descurcă cu salariul, la discuţia noastră nu a mai participat nimeni, rămâne în atenţie (subl. dosar informativ).", vol. 3, fila 63.

A constatat instanţa fondului că aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare din 05 noiembrie 2010, precum şi al înscrisurilor pe care pârâtul le-a ataşat acţiunii, pârâtul B., având gradul de maior, ofiţer de cercetare penală în cadrul V.V. Buzău, participând activ la urmărirea informativă a unei persoane semnalată că audiază şi colportează ştirile transmise de <C.C.>, a propus audierea separată, la sediul organelor de securitate a acestuia şi a unei persoane din anturaj, „pentru a-şi preciza poziţia şi relaţiile", deci pentru a confirma materialele obţinute de securitate despre aceştia. În acelaşi context, propune şi avertizarea celor doi, după audiere, iar pentru a verifica dacă această măsură administrativă a avut efect, pârâtul propune supravegherea lor informativă prin: „interceptarea corespondenţei" şi, acolo unde se poate, chiar instalarea mijloacelor de interceptarea a convorbirilor.

Astfel, la data de 07 februarie 1980, respectiv 08 februarie 1980 persoanele urmărite au fost avertizate.

După avertizare, fiindu-le urmărite reacţiile au fost încadrate cu sursa <K.K.>, faţă de care au povestit că au fost anchetaţi „12 ore şi i s-a pus în vedere să-şi ţină gura".

S-a mai apreciat că relevantă pentru reţinerea calităţii de lucrător a pârâtului este şi activitatea de dirijare de surse pe lângă o persoană semnalată cu comentarii necorespunzătoare la adresa conducerii superioare de partid şi de stat, reţeaua informativă reprezentând principalul mijloc al muncii de securitate.

Prin urmare preocuparea centrală a ofiţerilor care lucrau cu reţeaua informativă o reprezintă sporirea capacităţii acesteia, urmărindu-se formarea unei reţele valoroase, cu largi posibilităţi de informare, bine amplasată în mediile şi problemele ce interesează organele de securitate, instruirea reţelei informative trebuind să constituie un proces continuu, în care, printre altele se pune accent pe semnalarea în timp util a informaţiilor ce prezintă interes.

În soluţionarea cauzei, judecătorul fondului a reţinut că definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, din punctul de vedere al legiuitorului fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară.

În acest context s-a apreciat că un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale, la care România era parte, se înscrie în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în cauză, îngrădirea dreptului la viaţă privată şi a dreptului la secretul corespondenţei, s-a produs în momentul în care Securitatea a încadrat cu surse persoana urmărită pentru motive politice, acelaşi drept fiind îngrădit prin punerea în filaj a celor avertizaţi, prin ascultarea, fără temei legal, a convorbirilor precum şi prin oprirea scrisorilor din circuitul poştal, la cererea pârâtului.

Nu în ultimul rând, instanţa a constatat că prin măsura avertizării, dispusă tocmai pentru comentariile politice făcute de persoanele urmărite, s-a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare, fiind dovedită legătura de cauzalitate între măsurile dispuse de pârât şi îngrădirea drepturilor persoanelor vizate.

Faţă de toate cele relevate, instanţa a reţinut că activităţile desfăşurate de către pârâtul B., în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţie în vigoare la acea dată:dreptul la secretul corespondenţei, viaţă privată (art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice) şi dreptul la libera exprimare (art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice), apreciindu-se întrunite în mod cumulativ condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securităţii".

S-au apreciat îndeplinite condiţiile impuse de norma incidentă, respectiv:

1. Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989, în speţă reţinându-se că pârâtul a avut gradele de maior, ofiţer de cercetare penală (1978-1980), respectiv locotenent colonel (1986-1989), în cadrul V.V. Buzău.

2. În calitatea menţionată la punctul 1 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, condiţie asigurată prin acţiunile expuse pe larg, întrucât toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare şi la acea dată.

Asupra cererii formulată de către pârât privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, instanţa a apreciat întrunite cerinţele de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale a României privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pe fondul excepţiei opinându-se că aceasta este neîntemeiată având în vedere împrejurarea că dispoziţiile actuale ale O.U.G. nr. 24/2008 respectă dispoziţiile constituţionale invocate de către pârât prin cererea de sesizare, iar prin modul în care pârâtul înţelege să interpreteze dispoziţiile legale nu se poate considera că soluţie legislativă contravine principiilor consacrate de Constituţia României.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate.

A opinat recurentul că în soluţionarea cauzei, prima instanţă a înlăturat apărările formulate, fiind respinse cererile sale de efectuare a unei expertize la sediul Serviciului Român de Informații şi de solicitare a unei adrese din partea aceleiaşi instituţii privitoare la activitatea sa anterior desfăşurată.

S-a mai susţinut că a fost înlăturată şi cererea sa privind sesizarea cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, instanţa apreciind în mod neîntemeiat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate în vederea sesizării Curţii Constituţionale.

A mai arătat recurentul că nu îi cunoaşte pe cei doi petenţi care au solicitat verificarea sa, iar, în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată, că a procedat în mod legal, potrivit atribuţiilor sale, fără a aduce atingere persoanelor în cauză.

Pe de altă parte, recurentul a mai susţinut că, în perioada în care a lucrat în Securitate, a fost de asemenea urmărit informativ pentru a se constata dacă nu deţine materiale secrete şi dacă nu menţine legătura cu foşti colegi din fosta U.R.S.S.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate, de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Intimatul A. a investit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât.

Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către T.T. şi U.U., potrivit art. 1 alin. (7) şi alin. 8 din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.

Prima instanţă a constatat în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de A., că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Răspunzând punctual motivelor de recurs prezentate, Înalta Curte reţine următoarele:

1. Cu referire la soluţia primei instanţe asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de pârât, se constată, contrar susţinerilor recurentului, că prin hotărârea pronunţată prima instanţă a admis cererea pârâtului şi a sesizat Curtea Constituţională cu privire la soluţionarea excepţiei invocate, punctul de vedere exprimat pe fondul acestei excepţii nereprezentând o soluţie de respingere a cererii de sesizare.

Aceste excepţii au fost analizate de către Curtea Constituţională, care fiind sesizată, inclusiv în această cauză, cu numeroase critici de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008, a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile acestui act normativ sunt conforme cu prevederile constituţionale.

2. Nefondate sunt şi celelalte critici ale recurentului vizând aşa zisa înlăturarea a apărărilor sale.

Recurentul nu se poate apăra invocând notorietatea naturii muncii sale, desfăşurate în baza raporturilor de serviciu întrucât, aşa cum s-a definit şi în preambulul O.U.G nr. 24/2008 scopul reglementării este: „Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist” care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, „o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Stabilind faptul că recurentul şi-a desfăşurat, necontestat de altfel, activitatea în V.V. Buzău, având gradele de maior, ofiţer de cercetare penală (1978-1980) şi respectiv locotenent colonel(1986-1989), prima instanţă a reţinut, printr-o amplă şi riguroasă argumentare şi îndeplinirea celei de-a doua condiţii impuse de textul de lege arătat şi anume „desfăşurarea de activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, Înalta Curte apreciază, în acord şi cu cele menţionate în considerentele sentinţei atacate, că înscrisurile depuse la dosar demonstrează că activităţile şi măsurile întreprinse de recurent au presupus şi generat grave imixtiuni în viaţa privată a celor urmăriţi, după cum rezultă şi din expunerea rezumativă a conţinutului hotărârii, fiind astfel în mod evident depăşite atribuţiunile de serviciu.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor legale enunţate, este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Prin motivele de recurs se acreditează ideea că prin exercitarea funcţiei sale, pârâtul nu a încălcat normele de drept existente în vigoare şi nu a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Probele administrate în cauză justifică soluţia pronunţată, existând o multitudine de acţiuni, întreprinse de recurent în calitatea arătată, prin care a adus atingere drepturilor şi libertăţilor mai multor persoane.

Aceste împrejurări de fapt conduc univoc către concluzia că soluţia primei instanţe, de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului, este temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte contextul socio-politic în care s-au derulat faptele imputate, Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar demonstrează că activităţile şi măsurile întreprinse de recurent au presupus şi generat grave imixtiuni în viaţa privată a celor urmăriţi, după cum rezultă şi din expunerea rezumativă a conţinutului hotărârii.

Aşa fiind, participarea recurentului la activitatea serviciilor de informaţii s-a realizat în condiţiile încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prevăzute prin legile în vigoare la acea dată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 5334 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.