Compensation claim upheld: commission ordered to assess file and issue title after unreasonable delay.

Decizia nr. 3433/2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiune înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei să procedeze la repartizarea Dosarului nr. x/CC în vederea analizării şi transmiterii acestuia la un evaluator sau la o societate de evaluare, pentru întocmirea raportului de evaluare, iar după finalizarea etapei evaluării să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pe seama reclamantului.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziţia nr. 2555 din 26 noiembrie 2009 emisă de primarul Municipiului Timişoara în baza Legii nr. 10/2001, i-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara, iar dosarul administrativ a fost transmis Secretariatului B., fiind înregistrat sub nr. x/CC.

A mai susţinut reclamantul că deşi a solicitat pârâtei să procedeze la soluţionarea acestui dosar, acesta autoritate nu a dat curs solicitării sale, iar prin adresa din 01 martie 2011 i s-a comunicat faptul că Dosarul administrativ de revendicare cu nr. x/CC nu a fost până în repartizat pentru soluţionare.

Pârâta B. a formulat întâmpinare, susţinând în principal că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ, sunt parcurse mai multe etape, în cauza supusă judecăţii fiind parcurse parte dintre acestea, dosarul fiind analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, astfel că, în opinia sa, petitul 1 din cererea introductivă de instanţă a rămas fără obiect.

Pârâta a mai arătat că pentru completarea Dosarului de despăgubire nr. x/CC, prin adresa din 27 septembrie 2011, ataşată în copie, a făcut demersuri la Primăria Municipiului Timişoara şi a solicitat o copie valabilă a paşaportului domnului A., având în vedere că cea existentă la dosar este expirată.

Referitor la etapa evaluării, pârâta a precizat că aceasta este condiţionată de clarificarea problemelor privind completarea dosarului şi de ordinea de soluţionare a dosarului mai sus menţionat, aşa cum prevede Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a B.

Prin sentinţa civilă nr. 427 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată, instanţa dispunând obligarea pârâtei să procedeze la analizarea Dosarului nr. x/CC, la desemnarea unui evaluator şi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că potrivit probelor administrate, reclamantul este beneficiarul Dispoziţiei nr. 2555 din 26 noiembrie 2009 emisă de primarul Municipiului Timişoara prin care i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în discuţie, dosarul administrativ fiind transmis Secretariatului B., cu număr de înregistrare nr. x/CC.

S-a mai reţinut că prin întâmpinare, pârâta B. Bucureşti a afirmat că petitul 1 din acţiune ar fi rămas fără obiect, constatându-se că aceasta nu a depus la dosar nicio dovadă în sensul că dosarul reclamantului a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.

În raport cu apărarea pârâtei potrivit căreia soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanşării procedurii de soluţionare prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat în Decizia nr. 2815/2008 emisă de B., judecătorul fondului a constatat că în acord cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză, pârâta avea obligaţia de a trimite dosarul unui evaluator sau societăţii de evaluare desemnate.

S-a apreciat de asemenea că omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea că autoritatea publică determină ea însăşi acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu, întrucât soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie instituită de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garanţie ce priveşte, în cauzele de natură civilă, nu numai desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată, dar şi procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicţii este condiţionată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri.

În concret, prima instanţă a constatat că deşi dosarul s-a înregistrat la pârâtă încă din anul 2009 sub nr. x/CC, autoritatea nu a făcut dovada analizării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi nici nu a desemnat un evaluator în cauză, sub acest aspect reţinându-se că activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B., criticând soluţia pronunţată prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 304 1 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că prima instanţă a reţinut în mod greşit că în speţă au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil, în speţă fiind deja parcurse parte dintre etapele reglementate de lege.

Recurenta a mai opinat că întocmirea adresei privind completarea dosarului cu o copie valabilă a paşaportului reclamantului, constituie o dovada în sensul că dosarul în speţă a fost analizat.

În ceea ce priveşte etapa desemnării evaluatorului şi evaluării, recurenta a susţinut că această etapă este condiţionată de clarificarea problemelor privind completarea dosarului şi de ordinea de soluţionare a acestuia, în conformitate cu prevederile Dispoziţiei nr. 2815 din 16 septembrie 2008.

Totodată, a opinat recurenta, obligarea B. la emiterea directă a deciziei conţinând titlul de despăgubire este nejudicioasă şi poate conduce la conjuncturi juridice anormale, autoritatea fiind obligată să emită decizia în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, deşi executarea obligaţiei nu mai depinde în totalitate de această entitate, ci de evaluatori, cu atât mai mult cu cât, între data efectuării evaluării şi data emiterii deciziei, există o perioadă în care raportul se comunică persoanelor îndreptăţite în vederea formulării de obiecţiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să formuleze şi să comunice răspunsul.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar, manifestând pasivitate şi aducând astfel atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerităţii procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.

Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentului deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil.

Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, dispoziţia datează din anul 2009, nici până în prezent nefiind emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.

În mod corect, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (5) din cap. V din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a admis acţiunea formulată.

Soluţia instanţei de fond se impune şi pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator şi implicit neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la B., este evidentă depăşirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative.

Astfel, pârâtei B., îi revin fără putinţă de tăgadă obligaţii în acest sens, fiind ţinută de respectarea principiului operativităţii specifice oricărei activităţi a autorităţilor administrative.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 427 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.