Issuance of exchange certificates for 1989 Revolution titles conditioned on prior recognition under the 1990 Law or specific pre-1997 filing exceptions

Decizia nr. 3430/2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtei B. să avizeze favorabil propunerea C. şi să semneze certificatul doveditor preschimbat, conform Legii nr. 341/2004.

Prin aceeaşi cerere, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului C. să-i acorde titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite, urmând ca apoi să continue procedura de preschimbare a certificatului doveditor.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a participat la Revoluţia din Decembrie 1989, iar prin adresa nr. adresa din 2009, i s-a comunicat faptul ca Dosarul său nr. x din 18 aprilie 2010 a fost analizat în Comisia C., care a constatat că este complet din punct de vedere tehnic, nefiind însă trecut pe listingul de propuneri de avizare favorabila către B., cu motivarea că numele său nu se regăseşte în M. Of. prin care Preşedintele României a acordat titlurile de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite.

A opinat reclamantul că susţinerile paratului C. nu sunt adevărate, deoarece figurează în M. Of. nr. 100BIS/2000, în Decretul preşedintelui României nr. 37/2000 la poziţia nr. 16380, dar în loc de A. fost trecut numele de D., care apare Ia două poziţii în acelaşi M. Of.

Pârâta B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că nu are personalitate juridică, astfel încât nu se poate reţine în sarcina sa un refuz nejustificat de preschimbare a certificatului doveditor.

Pârâtul C. a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în raport cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, excepţia lipsei calităţii sale pasive şi excepţia tardivităţii, pe fondul cauzei solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că reclamantul nu figurează în baza sa de date cu un dosar de preschimbare a certificatului.

Prin sentinţa civilă nr. 3680 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B., excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C. şi excepţia tardivităţii introducerii cererii. A fost de asemenea respinsă acţiunea formulată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa fondului a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de cele două pârâte, că personalitatea juridică nu este o condiţie “sine qua non” pentru calitatea de subiect de drept administrativ al pârâtelor, care, din punctul de vedere legal, sunt autorităţi cu atribuţii specifice în preschimbarea certificatelor.

Relativ la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, judecătorul fondului a reţinut că în motivarea acesteia pârâtul citează prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, fără să arate motivele pentru care acest text este aplicabil în cauză, iar în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, că reclamantul nu solicită doar preschimbarea certificatului, ci şi emiterea acestuia.

Pe fondul cauzei, judecătorul fondului a constatat că prin cererea formulată reclamantului urmăreşte obţinerea certificatului doveditor prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004.

Prima instanţă a apreciat că din coroborarea alin. (1) şi alin. (2) ale aceluiaşi art. 3, rezultă că emiterea certificatului solicitat de reclamant este condiţionată de recunoaşterea, în prealabil, a uneia dintre calităţile sau titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990.

S-a reţinut că, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat B. şi nici nu a probat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004, i-a fost atestată calitatea de beneficiar al Legii nr. 42/1990.

În aceste condiţii, prima instanţă a constatat că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile legale pentru emiterea certificatului solicitat.

Împotriva acesteia hotărâri a declarat recurs A., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând, în esenţă, că hotărârea este rezultatul unei grave erori a primei instanţe, privind atât existenţa certificatului cât şi dosarului depus de acesta la sediul C.

A susţinut recurentul că eroarea a fost indusă de pârâtul C., care nu a făcut distincţia între prevederile art. 10 alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 şi acelaşi art. 10 alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate prin H.G. nr. 1707/2006.

A opinat recurentul că depunând Dosarul său nr. x/bis la data de 29 decembrie 2004, îi sunt opozabile, conform principiului neretroactivităţii legii, doar prevederile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, conform cărora trebuia doar să probeze cu bonul eliberat de B. că a depus cererea şi dosarul pentru atribuirea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.

A mai susţinut reclamantul că pârâtul C. a apreciat în mod netemeinic faptul că nu poate beneficia de certificat întrucât nu figurează în M. Of. al României ca posesor al acestui titlu, întrucât această apreciere e întemeiată pe prevederile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1707/2006, prevederi ce nu îi sunt opozabile.

S-a mai arătat că prima instanţă a preluat susţinerile pârâtului, apreciind, în mod netemeinic, că reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi adresat B. sau că ar fi obţinut titlul în temeiul Legii nr. 42/1990, această apreciere fiind fondată însă tot pe prevederile art. 2 din Legea nr. 341/2004 coroborate cu art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1707/2006.

O a doua critică a recurentului vizează pretinsa eroare asupra numărului de înregistrare a dosarului său la pârâta C., cu motivarea că deşi acesta a înregistrat Dosarul cu nr. x/bis/2004, prima instanţă reţine Dosarul nr. x/2004, cu menţiunea că acesta a fost înregistrat pe numele de F., în registrul unic apărând la poziţia respectivă E.

Recurentul a mai precizat că deşi a probat în mod corespunzător faptul că dosarul său a fost înregistrat la nr. 1630 bis, pârâtul contrazice acest aspect.

De asemenea, a mai susţinut recurentul, instanţa nu a făcut vreo referire asupra temeiului de drept al cererii sale, respectiv art. 10 alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, documentele necesare la fosta B., dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la aceea dată, a formularelor tipizate.

Potrivit aceluiaşi text de lege, mai arată recurentul, în vederea eliberării noului tip de certificat, solicitantul trebuie să depună la C., în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Astfel, măsurile reglementate în scopul exprimării recunoştinţei pentru eroii - martiri ai Revoluţiei din Decembrie 198 şi acordării unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor şi luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei au format obiectul a două legi succesive, Legea nr. 42/1990, în vigoare până în 2004, şi Legea nr. 341/2004.

Sub imperiul Legii nr. 42/1990, recunoaşterea calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi acordarea titlului corespunzător se făceau pe baza cererilor şi dovezilor prezentate de persoanele interesate, în condiţiile prevăzute de art. 2 din lege, la comisiile organizate în vederea punerii în executare a prevederilor acesteia - iniţial Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi apoi B., care şi-a încetat activitatea la data de 1 mai 1997.

Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin Legea nr. 341/2004, care a instituit unui nou sistem al titlurilor ce se acordă pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, dar a prevăzut expres, în art. 3 alin. (2), că noile titluri se vor acorda avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990, iar în art. 9 şi următoarele a reglementat procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997 în temeiul Legii nr. 42/1990, urmând ca titlurile prevăzute în legea nouă să fie atribuite, prin decret, de către Preşedintele României, la propunerea C., cu avizul Comisiei parlamentare, pe baza certificatelor doveditoare preschimbate (art. 9 alin. (6)).

Singurele cazuri de eliberare a noului tip de certificat în absenţa unui certificat emis în temeiul Legii nr. 42/1990 pot fi deduse din prevederile art. 10 alin. (4) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

Cum reclamantul nu a făcut însă dovada că a obţinut un certificat doveditor în temeiul Legii nr. 42/1990 sau că s-a adresat măcar comisiei competente, cu o cerere însoţită de actele doveditoare, prima instanţă a reţinut corect împrejurarea că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile legale pentru emiterea certificatului solicitat.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a stabilit, în acord cu principiile cristalizate în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru şi cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

De asemenea, nu pot fi reţinute susţinerile recurentului relative la neanalizarea în primă instanţă a temeiului de drept al cererii sale, judecătorul fondului făcând referire în cuprinsul hotărârii atacate la inexistenţa unei dovezi care să ateste că reclamantul s-ar fi adresat fostei B., analizând astfel tocmai incidenţa textul de lege invocat de recurent.

Nu pot fi primite nici afirmaţiile relative la numărul de înregistrare al dosarului recurentului, întrucât, după cum se poate observa prin simpla lecturare a sentinţei atacate, judecătorul fondului nu face nicio referire la un atare număr, acesta apreciind, pe baza probatoriului administrat, că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile legale pentru emiterea certificatului solicitat.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3680 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.