Dismissal of appeal for untimeliness in challenge to publication of incompatibility status on administrative body website

Decizia nr. 3230/2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 februarie 2012, sub nr. x/2/2012, reclamantul A. a solicitat instanţei de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta B., ca pe calea ordonanţei preşedinţiale dată fără citarea părţilor, să fie obligată pârâta la înlăturarea temporară, până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ pe fond, a menţiunilor de pe site-ul oficial al B. referitoare la starea sa de incompatibilitate, în temeiul dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în urma controlului efectuat de B. asupra sa, în calitatea sa de consilier general al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prin actul de constatare din 22 mai 2009, pârâta a constatat o aşa-zisă stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat. Ulterior, Legea nr. 144/2007, în temeiul căreia a fost emis actul de constatare a incompatibilităţii, a fost declarată neconstituţională în cea mai mare parte, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Ignorând cu desăvârşire modificările legislative şi lipsirea de orice efecte a Legii nr. 144/2007, pârâta a publicat pe site-ul oficial menţiunea privind presupusa stare de incompatibilitate a reclamantului. A solicitat la data de 03 octombrie 2011 pârâtei radierea menţiunii, iar la data de 05 octombrie 2011, B. a refuzat să dea curs solicitării reclamantului. La data de 26 octombrie 2011 a formulat o acţiune în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, care face obiectul Dosarului nr. x/2/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 852 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a invocat o aparentă nelegalitate a actului administrativ pe baza căruia a fost efectuată menţiunea stării sale de incompatibilitate pe site-ul pârâtei B., care ar atrage şi nelegalitatea operaţiunii administrative referitoare la această menţiune, bazându-se exclusiv pe Decizia Curții Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, însă a recunoscut că nu a contestat actul de constatare întocmit de către pârâtă la data de 22 mai 2009, ce i-a fost comunicat la data de 25 mai 2009 şi a rămas, astfel, definitiv la data de 8 iunie 2009, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, orgB.zarea şi funcţionarea B., în vigoare la data respectivă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 582 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 582 alin. (1) C. proc. civ. „Ordonanţa este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor”Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că sentinţa recurată a fost pronunţată la data de 8 iunie 2011, iar declaraţia de recurs a fost înregistrată la data de 9 februarie 2012 cu depăşirea termenului legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voinţa lui şi reţinând că nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 852 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2012.