Validity of direct hunting ground management allocation contingent on association's 50% ownership threshold after member land transfer

Decizia nr. 309/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei;

1. Obiectul acţiunii;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii B. - C., D. Arad şi E., a solicitat anularea Deciziei nr. 219789/ISZ din 09 august 2011 prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă formulată de SC A. SRL; anularea actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului de gestionare, respectiv procesul-verbal din 27 mai 2011 - Anexa nr. 1A poziţia 13 privind rezultatele analizei dosarelor de atribuire directă; Referatul din 14 iunie 2011 - Anexa nr. 1 poziţia nr. 13 referitor la rezultatele finale privind atribuirea directă a fondului cinegetic Petriş către D. Arad şi a contractului de gestionare încheiat la data de 01 iulie 2011 cu D. Arad privind atribuirea faunei cinegetice din fondul Petriş, jud. Arad.

Totodată, a solicitat suspendarea actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că deţine calitatea de proprietar al unei suprafeţe de teren de 3.968,6 hectare din fondul cinegetic Petriş (respectiv 41,44 % din acest fond cinegetic), drept dobândit la data de 24 martie 2011, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă, în calitate de cumpărător, şi doamnele F. (văduvă G.) şi H. (văduvă I.), în calitate de vânzătoare.

Reclamanta a susţinut că niciuna dintre condiţiile stabilite de lege pentru atribuirea directă a fondului cinegetic nu este îndeplinită.

Astfel, la data depunerii dosarului în vederea atribuirii dreptului de gestionare a fondului cinegetic (aprilie 2011) E. nu mai deţinea peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic, procentul fiind diminuat la aproximativ 20%, ca urmare a vânzării de către familia I. a terenului către SC A. SRL, respectiv pierderea calităţii de asociat în E. a acestor membri. Vânzarea terenului, precum şi retragerea din asociaţie au fost notificate de familia I. atât E., cât şi membrilor acesteia, la data de 10 martie 2011, respectiv 21 martie 2011, deci anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Reclamanta a considerat că, în condiţiile în care retragerea din asociaţie a fost urmare a pierderii calităţii esenţiale, aceea de proprietar de terenuri incluse în fondul cinegetic, aprecierile ministerului exprimate prin decizia de respingere a plângerii prealabile privind pretinsa menţinere a calităţii de asociaţi a vânzătorilor în E. sunt fără legătură cu cauza.

Astfel, atât la momentul analizării dosarului de candidatură depus de D. Arad prin E. și atribuirii către aceasta a dreptului de gestionare a faunei din fondul cinegetic Petriş, cât şi la momentul învestirii cu soluţionarea plângerii prealabile, B. avea obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor stabilite de lege, întrucât legea impune o condiţie obiectivă, respectiv deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic, ce se verifică prin observarea actelor de proprietate, orice alte aspecte privind membrii E. sau alte neînţelegeri în cadrul E. fiind absolut nerelevante.

Reclamanta a arătat că manifestarea de voinţă privind retragerea din E. a familiei I. este neechivocă în acest sens, nefiind necesară, conform statului E., o aprobare din partea membrilor acesteia pentru a-şi produce efectele.

A apreciat reclamanta că esenţial, în raport de prevederile legale incidente este nu dacă familia I. mai avea sau nu calitatea de membru al E., ci faptul că, urmare a transferului dreptului de proprietate intervenit conform contractului de vânzare-cumpărare din 24 martie 2011, nici la data demarării procedurii, nici la atribuirea contractului, nu mai era îndeplinită condiţia ca E. să deţină o suprafaţă de peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză.

În ce priveşte capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrative contestate, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Pârâtele D. Arad şi E. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei de interes.

2. Hotărârea Curţii de Apel;

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2382 din 03 aprilie 2012, a respins excepţiile inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, tardivităţii şi lipsei de interes ca neîntemeiate. Pe fondul cauzei, a admis în parte acţiunea şi a anulat procesul-verbal din 27 mai 2011 - Anexa 1A, poziţia 13, referatul din 14 iunie 2011 - Anexa 1 poziţia 13 şi contractul încheiat în 2011 cu D. Arad, privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul Petriş Arad.

Totodată, a suspendat executarea actelor administrative contestate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi a respins cererea de anulare a adresei din 09 august 2011 ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţă de fond a avut în vedere că adresa din 09 august 2011 conţine răspunsul B. la plângerea prealabilă şi nu dă naştere unor raporturi juridice, nefiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, instanţa de fond a constatat că dispoziţiile art. 9 din Ordinul nr. 1221/2010, ce reglementează dreptul la contestaţie împotriva hotărârii comisiei de atribuire, sunt aplicabile participanţilor la procedura de atribuire, iar reclamanta este terţ faţă de aceasta, neexistând nicio dovadă în sensul că ar fi fost încunoştinţată de derularea procedurii de atribuire şi de participarea D. Arad propusă de E.

Referitor la excepţia tardivităţii, instanţa de fond a reţinut că pârâtele nu au făcut dovada că reclamanta a luat cunoştinţă de actele a căror revocare a solicitat-o la data de 20 iulie 2011 cu mai mult de 30 de zile înainte de această dată, acţiunea fiind introdusă în cadrul termenului legal de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că motivele invocate în susţinerea excepţiei lipsei de interes privesc aspecte de fond.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 24 martie 2011, F. (G.) B. şi H. (I.), au vândut reclamantei SC A. SRL terenurile situate în extravilanul com. Petriş, judeţul Arad, cu o suprafaţă de 4.186 ha. Din această suprafaţă, cea de 4.085,77 ha fusese dobândită de vânzătoare prin titlul de proprietate din data de 09 noiembrie 2009 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, iar suprafaţa de 92,43 ha în baza titlului de proprietate din 11 ianuarie 2010 emis de aceeaşi Comisie Judeţeană.

Instanţa de fond a avut în vedere că anterior încheierii acestui contract, la 10 martie 2011, Cabinetul de Avocat J. a notificat în numele celor două vânzătoare, prin mandatar K., E. cu privire la intenţia de a se retrage din cadrul E.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că mandatarul K. nu era împuternicit de cele două membre ale E. decât pentru „constituirea” E., nu şi pentru retragere, astfel cum rezultă din procura specială din data de 10 noiembrie 2010, dar, în cea de-a doua notificare, din 21 martie 2011, persoana, chiar lipsită de puterea de a reprezenta, a adus la cunoştinţa E. o situaţie de fapt, respectiv că terenurile vor face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare la data de 24 martie 2011.

Ambele notificări au fost avute în vedere de E., aşa cum rezultă din procesele-verbale din 8, respectiv, 12 aprilie 2011.

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că E. avea obligaţia să verifice îndeplinirea condiţiilor legale pentru desemnarea gestionarului în vederea atribuirii directe, întrucât solicitantul trebuie să facă dovada faptului că cei doi membri ai E. sunt, alături de ceilalţi membri, proprietari asupra terenurilor ce fac parte din fondul cinegetic respectiv, la data depunerii cererii de atribuire directă.

Or, la dosarul administrativ au fost depuse de către solicitantul propus de E. actele de proprietate ale acelor două vânzătoare, deşi dreptul de proprietate fusese transmis reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare pe care solicitantul îl cunoştea sau trebuia să îl cunoască.

Instanţa de fond a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 8.2 alin. (2) din Statut în sensul că „poate fi” dobândită calitatea de membru „şi în caz de cumpărare a terenurilor care fac obiect al E., de către terţe persoane” nu pot fi interpretate în sensul că această calitate se dobândeşte de drept, în lipsa unei cereri a dobânditorului prin care să-şi exprime voinţa de a se asocia.

De altfel, din contractul de vânzare-cumpărare nu rezultă că dobânditorul dreptului de proprietate şi-a asumat şi obligaţia de a se înscrie în asociaţia din care făcea parte vânzătorul, acesta declarând la data încheierii contractului pierderea calităţii de membru al E. începând cu data încheierii contractului.

Prin urmare, calitatea de membru al E. nu s-a transmis odată cu dobândirea calităţii de proprietar al terenurilor.

Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, reţinând că exploatarea fondului cinegetic poate provoca reclamantei daune care nu ar putea fi reparate decât prin echivalent.

3. Recursul exercitat în cauză;

Pârâtele D. Arad şi E. au atacat cu recurs sentinţa menţionată, formulând critici pe care le-au încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

Un prim motiv de recurs vizează motivele contradictorii care, în opinia recurentelor - pârâte, au fost reţinute în sentinţă, referitoare la excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziei nr. 219789 din 9 august 2011, în sensul că, de vreme ce excepţia a fost admisă, cu motivarea că decizia de soluţionare a plângerii prealabile administrative nu este act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, înseamnă că au fost validate actele de atribuire a fondului cinegetic Petriş, iar soluţia corectă ar fi fost de respingere a acţiunii.

O altă critică se referă la respingerea greşită a excepţiei neîndeplinirii legale şi a tardivităţii proceduri prealabile, soluţie pe care recurentele - pârâte consideră contrară art. 9 din Ordinul nr. 1221/2010 şi art. 7 din Legea nr. 554/2004, aplicate greşit în raport cu împrejurările de fapt ale speţei.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentele - pârâte au arătat, ca şi în faţa primei instanţe, că reclamanta nu justifică nici un interes în promovarea prezentei acţiuni şi nici în promovarea procedurilor prealabile pentru revocarea, în parte, a contractului de gestionare încheiat de D. Arad privind atribuirea faunei cinegetice din fondul Petriş, jud. Arad, în condiţiile în care este membră a E. în urma încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 24 martie 2011 cu fostele proprietare G. şi I., devenind astfel proprietara suprafeţei de 8.372,4 ha teren situat în extravilanul com. Petriş, jud. Arad.

În lipsa unei notificări formulate conform cap. 8 din Statutul E., intimata - reclamantă a rămas membru al E., astfel că întreaga procedură pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul Petriş, judeţul Arad, către D. Arad s-a realizat cu respectarea condiţiilor impuse prin Legea nr. 407/2006 şi prin Ordinul B. nr. 1221 din 11 august 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, intimata - reclamantă nedeţinând nici un drept de proprietate asupra faunei din fondul cinegetic.

Referitor la admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, recurentele - pârâte au arătat că instanţa a admis cu uşurinţă cererea reclamantei, cu toate că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 14, raportat la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.

4. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din data 21 septembrie 2012, Înalta Curte a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării vremelnice a sentinţei recurate, formulată de recurenta D. Arad în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ., examinând cererea prin raportare la dispoziţiile legale incidente şi la circumstanţele cauzei.

Este de menţionat, în acest sens, norma specială cuprinsă în art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia recursul este de drept suspensiv de executare.

Ulterior, prin încheierea din data de 15 februarie 2013, Curtea a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul Dosarului nr. x/250/2011 al Tribunalului Arad, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) C. proc. civ., admiţând cererea formulată, în acest sens, de ambele recurente - pârâte.

În motivarea încheierii s-a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru că litigiul civil menţionat are ca obiect constatarea nulităţii absolute a notificărilor de retragere din E., formulate de persoanele de la care reclamanta-intimată a cumpărat terenul în suprafaţă de 3.408 ha pădure şi 92 ha păşuni şi fâneţe.

Urmare a intrării în vigoare a O.G. nr. 96/2012, privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile B., preluând poziţia procesuală a acestuia.

Intimaţii nu au formulat întâmpinări, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar au depus la dosar note scrise prin care fiecare dintre ei şi-a exprimat punctul de vedere faţă de motivele de recurs şi faţă de legalitatea şi temeinicia sentinţei.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante;

Intimata - reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ actele emise în procedura de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul Petriş, Arad, finalizată prin contractul de gestionare încheiat la data de 1 iulie 2011 între autoritatea publică competentă şi D. Arad.

Procedura administrativă s-a derulat în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi al Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, de aprobare a Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Analizând punctual motivele de recurs şi efectuând, totodată, propria evaluare a raportului periodic dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, reţinând următoarele:

Cu privire la motivarea sentinţei (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.);

Considerentele sentinţei atacate cuprind motivele care au fundamentat soluţia instanţei atât în ceea ce priveşte excepţiile invocate de pârâţi, cât şi fondul cauzei, răspunzând exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanţa a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea răspunsului la plângerea administrativă prealabilă, reţinând că acesta nu este un act administrativ în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr 554/2004, nu se află în contradicţie cu soluţia de anulare a actelor administrative contestate. Aceste din urmă acte sunt apte să producă, asupra reclamantei, efectele juridice vătămătoare ce constituie cauza acţiunii în contencios administrativ, în timp ce procedura prealabilă impusă prin art. 7 din Legea nr. 554/2004 constituie o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune.

Cu privire la excepţia neîndeplinirii legale şi a tardivităţii procedurii prealabile;

Potrivit art. 9 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, norma administrativă specială invocată de recurentele - pârâte, hotărârile comisiei de atribuire pot fi contestate în termen de 3 zile de la afişarea listei prevăzute la art. 8 alin. (6).

Raţionamentul judecătorului fondului, potrivit căruia intimatei - reclamante nu i se poate aplica acest termen, fiind terţ faţă de procedura de atribuire, este corect în raport cu prevederea cu forţă juridică superioară cuprinsă în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia pentru terţ (persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept) termenul de exercitare a procedurii prealabile începe să curgă din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului vătămător.

Or, nici în primă instanţă, nici în recurs nu s-a făcut dovada momentului la care intimata - reclamantă a cunoscut efectiv existenţa actelor emise în procedura de atribuire şi a contractului de gestionare încheiat cu L. Arad, publicarea la sediul şi pe site-ul administratorului neinstituind în sine o prezumţie de opozabilitate erga omnes.

Cu privire la fondul cauzei;

Fără a mai relua întregul context faptic şi normativ expus în detaliu la pct. I. 1 şi 2 din prezenta decizie, Înalta Curte reţine că problema controversată în litigiul de faţă rezidă în îndeplinirea condiţiei prevăzute în art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 şi în normele secundare corespunzătoare incluse în Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, aceea ca asociaţia care propune gestionarul fondului cinegetic să facă dovada că membrii săi au în proprietate peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic.

În speţă, prin răspunsul la plângerea prealabilă transmis intimatei - reclamante prin adresa din 9 august 2011, autoritatea emitentă şi-a motivat decizia prin aceea că la momentul depunerii solicitării de atribuire a dreptului de gestionare pentru fondul cinegetic Petriş, E. a făcut dovada condiţiei enunţate mai sus prin documentele prezentate conform art. 4 din Regulament.

În răspunsul la plângerea prealabilă s-a precizat, de asemenea, că D. Arad a adus la cunoştinţa Comisiei de analiză a contestaţiilor situaţia legată de calitatea de membri ai E. a celor două persoane. Problema litigioasă nu se rezumă însă la apartenenţa la asociaţie, ci vizează şi dreptul de proprietate pe care îl transmiseseră către o persoană juridică ce nu era membru al E., printr-un contract de vânzare - cumpărare încheiat la data de 24 martie 2011 şi opozabil faţă de terţi prin neîndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară conform încheierii din data de 5 aprilie 2011 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Lipova, anterior demarării procedurii de atribuire (18 aprilie 2011).

Instanţa de fond a reţinut corect că E. avea obligaţia ca, odată notificată cu privire la înstrăinarea terenului, chiar dacă din punct de vedere formal, retragerea din asociaţie nu se încadra în prevederile art. 8 din Statutul E., să verifice îndeplinirea condiţiilor legale pentru desemnarea gestionarului în vederea atribuirii directe, între care dreptul de proprietate asupra terenului avea un rol hotărâtor.

Conform art. 7.1. din Statutul E., patrimoniul acesteia este compus din totalitatea bunurilor active şi pasive ale membrilor fondatori şi membrilor E. ulterior, iar la data depunerii documentaţiei de atribuire, care includea şi titlurile lor de proprietate, vânzătoarele G. şi I. nu mai aveau în patrimoniu terenurile menţionate la art. 7.2. din Statut, împrejurare ce goleşte de conţinut susţinerile privind subzistenţa calităţii lor de asociaţi.

Instanţa de fond a interpretat corect şi dispoziţiile art. 8.2. alin. (2) din Statutul E., în sensul că dobânditorul nu poate fi considerat membru al E. în lipsa unei manifestări de voinţă în acest sens, mai cu seamă într-o situaţie ca aceea din speţă, în care, dincolo de aspectele formale, E. îi fusese adusă la cunoştinţă intenţia de înstrăinare a terenului şi de retragere din asociaţie.

Hotărârea judecătorească prin care a fost soluţionat Dosarul nr. x/250/2011 - sentinţa nr. 1077 din 26 noiembrie 2012 a Judecătoriei Lipova, definitivă prin Decizia civilă nr. 140 din 15 aprilie 2013 a Tribunalului Arad, secţia civilă, şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1378 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, nu este aptă să ducă la o concluzie diferită în cauza de faţă, pentru că soluţia instanţelor civile a fost aceea de respingere, ca lipsită de interes, a acţiunii având ca obiect constatarea nulităţii notificării de retragere din E. şi a „neretragerii pârâtelor (…) din cadrul E.”, fără a tranşa chestiuni legate de dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat sau de transmitere a calităţii de asociat către cumpărătoare.

În fine, Înalta Curte constată că analiza criticilor privind suspendarea executării actului administrativ a devenit de prisos, de vreme ce suspendarea este o măsură provizorie care durează până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

2. Soluţia adoptată în recurs în temeiul legal al acesteia;

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 7,9 şi 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D. Arad şi E. împotriva sentinţei nr. 2383 din 03 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2014.