Insolvency during monitoring period upheld as funding irregularity; full EU grant recovery reinstated on appeal.

Decizie nr. 3/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL prin Administrator B., în contradictoriu cu pârâta C., a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 16933 din 21 iunie 2012 şi a procesului verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare în cuantum de 1.869.037,78 lei, reprezentând întreaga finanţare acordata în baza contractului din 05 decembrie 2008, emise de pârâtă, solicitând anularea acestor acte, precum şi a actelor subsecvente emise în baza deciziei contestate si a procesului verbal mai sus menţionat.

Pârâta C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii având ca obiect anularea actelor administrative reprezentate de Decizia nr. 16933 din 21 iunie 2012 de soluţionare a contestaţiei beneficiarului şi de procesul verbal de constatare din 26 aprilie 2012 ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanţe;

Prin sentinţa nr. 182 din 19 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator B. şi administrator judiciar SC D. SPRL, în contradictoriu cu pârâta C. şi a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 16933 din 21 iunie 2012 emisă de C. şi procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 23 aprilie 2012 privind proiectul din 05 decembrie 2008, proces verbal înregistrat la C. din 26 aprilie 2012.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia în vederea verificării menţinerii eligibilităţii proiectului al cărui beneficiar este SC A. SRL, în data de 09 februarie 2012 o echipă din cadrul E. S-V Oltenia - F. a efectuat o verificare documentară a beneficiarului SC A. SRL, ca urmare a publicării Raportului Protocolului G. din 09 februarie 2012, constatându-se că SC A. SRL se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 din data de 11 ianuarie 2012, conform Extrasului din Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Ca urmare a acestui control, pârâta a stabilit faptul că reclamanta nu a respectat prevederile contractului de finanţare ce impuneau respectarea criteriilor de eligibilitate pe întreaga durată a acestuia, intrarea în procedura generală de insolvenţă constituind o modificare substanţială a contractului în sensul prevederilor acestuia, modificare ce determină neeligibilitatea proiectului, iar sancţiunea aplicată, aceea a restituirii finanţării acordate, a avut la bază dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, ce impune autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene obligaţia de a demara activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare ulterior luării la cunoştinţă de hotărârea judecătorească prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar.

Constatările organului de control au fost consemnate în procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 26 aprilie 2012, proces-verbal prin care s-a dispus restituirea de către reclamantă a întregii finanţări nerambursabile obţinute în anul 2008, contestaţia formulată împotriva acestuia fiind respinsă prin Decizia nr. 16.933 din 21 iunie 2012, contestată de asemenea prin prezenta cauză.

Prima instanţă a reţinut că, din interpretarea dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, nu rezultă că pârâta avea obligaţia de a lua măsura rezilierii contractului şi restituirii de către reclamantă a întregii finanţări nerambursabile în cazul în care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a acesteia, aşa cum a susţinut pârâta, ci doar că pârâta avea obligaţia de a demara activitatea de control pentru a constata dacă există nereguli, înţelese a fi altele decât cea privind deschiderea procedurii insolvenţei.

Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei beneficiare a unei finanţări nerambursabile nu constituie în sine o neregulă în sensul art. 36 şi art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 şi clauzelor contractuale din cuprinsul contractului de finanţare, reţinând faptul că Legea nr. 85/2006 reglementează două tipuri de proceduri de insolvenţă diferite.

Astfel, procedura generală de insolvenţă permite debitorului ca pe parcursul unei perioade de observaţie să încerce o redresare economică prin care să reuşească o acoperire a pasivului ce a determinat intrarea sa în insolvenţă, cu păstrarea patrimoniului său şi a activităţii comerciale derulate în vederea obţinerii unor surse de venit, în timp ce procedura simplificată de insolvenţă echivalează cu demararea procedurilor de lichidare şi valorificare a patrimoniului său.

Prin urmare, solicitând deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva sa şi exprimându-şi intenţia de reorganizare, reclamanta a urmărit tocmai obţinerea unei posibilităţi de redresare a activităţii sale, iar nu o lichidare a patrimoniului său, fiind întemeiate susţinerile reclamantei privitoare la faptul că deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva sa nu constituie o „neregulă” în sensul avut în vedere prin O.U.G. nr. 66/2011, neregulă care să atragă aplicarea implicită a sancţiunii restituirii integrale a finanţării primite.

Acest aspect este întărit şi de faptul că prin contractul încheiat între părţi s-a prevăzut posibilitatea şi nu obligaţia pentru Autoritatea Contractantă de a dispune încetarea contractului în situaţia deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva reclamantei.

În altă ordine de idei, chiar dacă deschiderea procedurii de insolvenţă ar constitui o neregulă, din interpretarea aceluiaşi articol al contractului (art. 11 alin. (3)), reiese că, pentru a se putea dispune de către Autoritatea Contractantă încetarea contractului, este necesar ca neregula să intervină la încheierea contractului sau pe perioada executării contractului, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul, deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva reclamantei a avut loc la data de 11 ianuarie 2012, iar executarea contractului a luat sfârşit la data de 29 septembrie 2009 (data ultimei plăţi).

În consecinţă, considerând, că neregulile în derularea contractului reţinute de către pârâtă nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 şi art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 raportate la cele ale contractului de finanţare încheiat între părţi, instanţa de fond a apreciat că emiterea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 23 aprilie 2012 şi Decizia nr. 16933 din 21 iunie 2012 a C. emisă în soluţionarea contestaţiei reclamantei s-au făcut cu nerespectarea prevederilor legale sus-menţionate, impunându-se anularea acestora.

Calea de atac exercitată în cauză;

Împotriva sentinţei civile nr. 182 din 19 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâta C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate, pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa de fond a considerat că „din interpretarea acestui text de lege (art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011), nu rezultă că pârâta avea obligaţia de a lua măsura rezilierii contractului şi restituirii de către reclamantă a întregii finanţări nerambursabile în cazul în care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a acesteia, aşa cum susţine pârâta, ci doar că pârâta avea obligaţia de a demara activitatea de control pentru a constata dacă există nereguli, înţelese a fi altele decât cea privind deschiderea procedurii insolvenţei” şi că „deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei beneficiare a unei finanţări nerambursabile nu constituie în sine o neregulă”.

Recurenta a susţinut că intrarea în insolvenţă a reclamantei a avut loc în data de 11 ianuarie 2012, în perioada de valabilitate a Contractului de finanţare din 05 decembrie 2008, iar în raport de dispoziţiile art. 36 şi 26 din O.U.G. nr. 66/2011, este suficientă o schimbare a situaţiei financiare a proiectului asumat de beneficiarul fondurilor europene, respectiv deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală sau simplificată asupra beneficiarului, pentru ca instituţia recurentă să procedeze la demararea procedurilor de recuperare a ajutorului financiar acordat.

Intrarea în insolvenţă a debitorului reprezintă un criteriu de declarare ca neeligibil a acestuia şi, ca urmare, se declanşează procedurile de constituire şi recuperare de debit.

La data intrării în stare de insolvenţă, beneficiarul A. nu mai respectă regulile de finanţare impuse prin H., respectiv nu mai îndeplineşte unul dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie care trebuie menţinut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv acela de a nu fi în stare de insolvenţă.

Culpa nerespectării Criteriului General de Eligibilitate E.G. 11 (conform Cererii de finanţare, în care este prevăzut expres faptul că beneficiarul nu trebuie să înregistreze pierderi financiare şi datorii restante la bugetul de stat şi bugetele locale), revine în integralitate beneficiarului, debitorul consimţind în acest sens prin semnarea contractului de finanţare, potrivit căruia „beneficiarul este singurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea proiectului.”

Recuperarea prejudiciului produs din culpa intimatei este obligatorie pentru derularea Programului H. în condiţiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Între pârâta C., în calitate de autoritate contractantă şi reclamanta A., în calitate de beneficiar, la data de 05 decembrie 2008, a fost încheiat Contractul de finanţare, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 1.869.039,78 lei, pentru realizarea proiectului intitulat „Creşterea competivităţii SC A. SRL prin mărirea randamentului de procesare, a marketingului produselor şi siguranţei alimentare”, valoarea eligibilă a investiţiei fiind de 3.739.904 lei.

Baza legală a contractului de finanţare o reprezintă Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Contractul de finanţare: „Beneficiarului i se va acorda finanţarea nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în acest contract, care este constituit din Contractul de finanţare şi anexele acestuia, pe care beneficiarul declară că le recunoaşte şi le acceptă.

Cererea de finanţare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor şi completărilor ulterioare efectuate pe parcursul procedurii de evaluare-selectare devine obligatorie pentru beneficiar".

Potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006, una din principalele atribuţii ale C. este efectuarea de controale ori de câte ori se consideră necesar la beneficiarii proiectelor finanţate prin I. şi H., după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Art. 2 din Contractul cadru de finanţare prevede că durata de valabilitate a acestuia cuprinde perioada de execuţie a proiectului, la care se adaugă perioada de 5 ani de monitorizare.

În speţă, contractul de finanţare a fost încheiat la data de 05 decembrie 2008, iar perioada de execuţie s-a încheiat la data de 29 septembrie 2009, când a fost decontată ultima plată.

Conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 „În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel.”

Prin încheierea pronunţată la data de 11 ianuarie 2012 în Dosarul nr. x/63/2012 al Tribunalului Dolj, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei SC A. SRL.

Prin urmare, se constată că, în cauză, deschiderea procedurii de insolvenţă a reclamantei a intervenit în perioada de monitorizare a Contractului de finanţare.

Susţinerea recurentei-pârâte conform căreia, deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă a societăţii reclamante reprezintă o „neregulă”, în sensul prevăzut de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, este întemeiată.

Conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, pârâta, în calitate de autoritate cu competenţă în gestionarea fondurilor europene, era obligată să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul Contractului de finanţare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a încheierii din 11 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2012, prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a reclamantei.

Dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 conţin norme de procedură şi sunt de imediată aplicare, derogând în mod expres de la prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, ceea ce implică înlăturarea oricărui efect suspensiv incident în temeiul acestei legi asupra activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în condiţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă menţionată.

Conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Anexa I la Contractul de finanţare, „Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de AgenţieBeneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul”, modificările substanţiale la un proiect fiind acelea care „afectează condiţiile de implementare”.

De asemenea, potrivit art. 11 alin. (3) „În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere şi fără nicio altă formalitate. În acest caz, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă până la data notificării, situaţie în care Autoritatea Contractantă va aplica Beneficiarului dobânzi si penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale in vigoare".

În considerentele încheierii din 11 ianuarie 2012, pronunţate de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2012, s-a reţinut că debitoarea A. nu mai înregistrează activităţi şi încasări curente la un nivel care să asigure desfăşurarea activităţii în condiţii normale, fiind în imposibilitatea de a plăti, la scadenţă, datoriile către bugetul de stat şi către furnizori.

În condiţiile arătate, Înalta Curte apreciază că situaţia financiară precară a reclamantei, concretizată în lipsa unui venit semnificativ din activitatea desfăşurată şi a disponibilului bănesc pentru achitarea datoriilor către bugetul de stat şi furnizori, afectează natura şi condiţiile de implementare ale proiectului propus spre finanţare, în sensul prevederilor contractuale, constituind o nerespectare a criteriilor de eligibilitate enunţate anterior.

Cerinţa respectării criteriilor de eligibilitate pe toată durata de valabilitate a Contractului de finanţare este prevăzută de art. 3 alin. (1) din Anexa I la contract şi a fost cunoscută de către reclamantă de la data depunerii cererii de finanţare.

În consecinţă, intrarea societăţii reclamante sub incidenţa Legii nr. 85/2006, conduce la încălcarea prevederilor contractuale şi reprezintă o neregulă în derularea Contractului de finanţare, în sensul prevăzut de art. 16 alin. (1) din Anexa I la contract şi art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care atrage aplicarea sancţiunii restituirii integrale a ajutorului financiar primit.

Cum în cauză reclamanta nu a respectat obligaţiile asumate prin semnarea Contractului de finanţare, în temeiul art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea publică pârâtă a declanşat procedura de constatare a neregulilor şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din fondurile europene, procedând, în mod legal, la emiterea Procesului verbal de constatare din 26 aprilie 2012 şi a Deciziei nr. 16.933 din 21 iunie 2012, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de societate împotriva procesului-verbal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta C. şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta A., reprezentată prin administrator judiciar SC D. SPRL, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C. împotriva sentinţei nr. 182 din 19 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar SC D. SPRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.