Unjustified annulment of security service license issued before contravention became final; judicial failure to address statutory timing requirements

Decizia nr. 2766/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal şi completată la data de 29 iulie 2013, reclamanta SC „A.” SRL Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea actului administrativ nr. 1308138/S3/MC din 14 iunie 2013 emis de pârât prin care s-a dispus măsura anulării Licenţei de funcţionare nr. 2136/P din 4 decembrie 2012 a societăţii reclamante.

Totodată a solicitat, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ menţionat.

Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 419 din 15 octombrie 2013, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC „A.” SRL Arad, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 419 din 15 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta SC „A.” SRL Arad, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 C. proc. civ., republicat,, criticile formulate vizând următoarele aspecte:

- art. 488 alin. (1) pct. 8 - „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”, respectiv a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, care prevăd că măsura anulării licenţei de funcţionare se dispune după rămânerea definitivă a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie.

- art. 488 alin. (1) pct. 6 - „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.

În fapt se arată că decizia de anulare a licenţei a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, care prevăd, că anularea deciziei de funcţionare se dispune de către Inspectoratul General al Poliţiei Române sau după caz de către instanţa de judecată şi se comunică Oficiului Registrului Comerţului pe raza căruia funcţionează societatea de pază şi protecţie în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie.

În speţă, Procesul-verbal de contravenţie nr. 2136/P din 4 decembrie 2012 a fost atacat cu plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului x/278/2013 a Judecătoriei Petroşani nefiind soluţionată irevocabil la data adoptării actului de anulare a cererii. Aceste aspecte nu au fost verificate de către instanţa de fond deşi au fost menţionate în cuprinsul acţiunii de anulare a actului.

În privinţa faptei reţinute în sarcina societăţii se susţine că fapta nu există, probele administrate în cauză demonstrează că numitul B. nu era angajat al societăţii şi nici nu desfăşura activitate la nivelul societăţii aşa cum greşit se reţine în procesul-verbal de contravenţie.

Împrejurarea că acesta a fost prezent la unele discuţii care au fost purtate de către administratorul societăţii cu reprezentanţi ai poliţiei locale nu poate fi interpretat în sensul că sus-numitul desfăşura o activitate de organizare, aceste atribuţii revenindu-i administratorului societăţii care gestiona relaţiile cu beneficiarii ori colaboratorii societăţii şi se preocupa de instructajul iniţial al agenţilor de pază.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Inspectoratul General al Poliţiei Române solicită respingerea recursului ca nefundat, menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind temeinică şi legală, susţinând că anularea licenţei de funcţionare a societăţii a fost dispusă ca urmare a constatării neregulilor existente la nivelul societăţii.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform dispoziţiilor art. 488 pct. 6 Noul Cod de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.

Nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de către legiuitor pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor care sunt în mod real „ascultate” adică în mod concret examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Mai trebuie precizat că motivarea unei hotărâri judecătoreşti este necesară pentru ca părţile să cunoască temeiurile, fundamentele soluţiei, reţinute de judecător iar instanţa de control să poată aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei.

În dreptul intern obligaţia judecătorului de a-şi motiva hotărârea este reglementată de art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă, dispoziţii potrivit cărora în considerentele hotărârii se vor arăta „obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

În speţa de faţă examinând considerentele sentinţei instanţa de control judiciar constată că într-adevăr hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de acest text de lege.

Prin acţiunea dedusă judecăţii şi apoi prin cererea de recurs formulată reclamantul-recurent a susţinut că decizia de anulare a licenţei de funcţionare a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, dispoziţii potrivit cărora, „anularea deciziei de funcţionare se dispune de către Inspectoratul General al Poliţiei Române sau după caz de către instanţa de judecată şi se comunică Oficiului Registrului Comerţului pe raza căruia funcţionează societatea de pază şi protecţie în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie” şi face trimitere în acest sens la plângerea contravenţională ce formează obiectul Dosarului nr. x/278/2013 a Judecătoriei Petroşani.

În considerentele hotărârii instanţa nu face nicio referire la aceste aspecte relevante de altfel, în soluţionarea acţiunii dedusă judecăţii mai ales în privinţa datei de la care măsura de anulare a licenţei de funcţionare îşi poate produce efectele.

În atare situaţie instanţa de control constată că hotărârea este nemotivată iar nemotivarea hotărârii sub aspectele de esenţă invocate de părţi echivalează cu necercetarea fondului cauzei atrăgând casarea sentinţei în condiţiile prevăzute de art. 497 Noul Cod de procedură civilă şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În rejudecare instanţa de fond va verifica stadiul plângerii contravenţionale şi în raport de soluţia pronunţată pe acest aspect va stabili legalitatea deciziei de anulare a licenţei de funcţionare precum şi data de la care decizia de anulare îşi produce efectele.

În raport de motivul de casare reţinut instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul cererii de recurs încadrabile în motivul de recurs prevăzut art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă acestea vor fi avute în vedere de instanţa de fond cu ocazia rejudecării.

Pentru toate considerentele expuse mai sus Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 497 Noul Cod de procedură civilă şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC „A.” SRL împotriva Sentinţei civile nr. 419 din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2015.

Procesat de GGC - LM