Conflict of interest arising from public procurement contracts with a relative: applicability of Law 176/2010 and mandatory recusal duties

Decizia nr. 2713/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 octombrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea şi suspendarea punerii în executare, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, a Raportului de evaluare nr. 40733/G/II din 24 septembrie 2013, prin care s-a constatat faptul că, în calitate de director în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese în perioada 2004 - 2005, prin semnarea unui număr de 3 (trei) contracte de furnizare produse şi a unui act adiţional cu firma fiului său - SC B. SRL, în valoare totală de 276.771,38 RON.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 4126 din 19 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

- a admis excepţia lipsei de interes în formularea cererii de suspendare invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate;

- a respins cererea de suspendare a executării Raportului de evaluare nr. 40733/G/II din 24 septembrie 2013 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca lipsită de interes;

- a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a Raportului de evaluare nr. 40733/G/II din 24 septembrie 2013 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 4126 din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A.

4. Procedura de filtrare a recursului a fost urmată conform dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ.

5. Motive de casare invocate

În susţinerea recursului său recurentul a invocat următoarele motive, respectiv argumente:

(1) Instanţa de fond a respins în mod greşit excepţiile invocate. În prezenta speţă A.N.I. şi-a depăşit atribuţiile conferite de lege pentru constatarea şi încadrarea situaţiei de fapt ca fiind conflict de interese, agenţia neavând dreptul să se pronunţe asupra unor fapte care s-au petrecut anterior legii de înfiinţare şi funcţionare a A.N.I. Potrivit art. 34 din Legea nr. 176/2010, verificările aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta, dar în speţă este vorba de verificări care nu erau începute la data intrării în vigoare a acestei legi;

(2) Hotărârea instanţei de fond este neîntemeiată, în cauză nefiind aplicabilă ipoteza art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, potrivit căreia funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una din următoarele situaţii: interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2011, în forma în vigoare la data semnării contractelor în cauză, autoritatea contractantă avea obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare de către comisia de evaluare, iar nu de către recurent.

Prin urmare, acesta, în calitatea sa de director nu putea influenţa încheierea contractelor dintre fiul său şi autoritatea contractantă.

Criticile formulate de recurent se încadrează, din punct de vedere procedural, în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC.

6. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita aplicare a legii în timp, instanţa de fond a reţinut în mod corect că legea aplicabilă este Legea nr. 176/2010, deoarece starea de conflict de interese în care s-a aflat reclamantul a fost constatată la data de 24 septembrie 2013, iar Legea nr. 176/2010 a fost publicată în M. Of. la data de 2 septembrie 2010, dispoziţiile sale fiind în vigoare la momentul analizării stării de conflict de interese şi emiterii Raportului de evaluare nr. 40733/G/II din 24 septembrie 2013. Astfel, nu se poate susţine că a existat o aplicare retroactivă a prevederilor Legii nr. 176/2010 la emiterea raportului de evaluare contestat.

De asemenea, instanţa de fond a respins în mod corect excepţia prescripţiei constatării stării de incompatibilitate, având în vedere că acesta ocupa funcţia publică de conducere de director al Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală la data raportului de evaluare, iar potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010:

„(1) Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora. (2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităţilor, exclusiv pentru perioada exercitării funcţiilor sau demnităţilor publice.”

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, privind temeinicia hotărârii, instanţa de control judiciar constată că apărările în sensul că reclamantul nu a făcut parte din comisiile de achiziţie nu au relevanţă, condiţiile existenţei conflictului de interese fiind îndeplinite şi în situaţia în care reclamantul a semnat contractele de achiziţie publică cu societatea comercială deţinută de fiul său. În acest sens, potrivit art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reclamantul avea obligaţia de a se abţine de la semnarea contractelor şi a actului adiţional şi de a anunţa pe cale ierarhică situaţia ivită, urmând ca un alt funcţionar public să procedeze la semnarea contractelor respective.

Pentru considerentele menţionate, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa de control judiciar, cu referire la art. 496 alin. (1) NCPC, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 4126 din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2015.

Procesat de GGC - LM