Constitutional referral request held inadmissible for lack of connection to case; appeal rejected, lower order upheld.

Decizia nr. 2590/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 aprilie 2015 - Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 498 teza finală C. proc. civ., invocată de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, textul C. proc. civ. atacat neavând legătură cu soluţionarea recursului, deoarece calea de atac nu este întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 sau 7, ci pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Împotriva Încheierii din 10 aprilie 2015 a Curţii de Apel Braşov, A., B. şi C. au declarat recurs.

În motivarea recursului se arată instanţa de fond, prin soluţia pronunţată, a încălcat art. 494 CPC referitor la „regulile privind judecata", nu a respectat şi nici nu a aplicat art. 489, alin. (3) CPC ce face referire la posibilitatea invocării din oficiu a motivelor de casare de ordine publică, dar nici alin. (1), (2) şi (4) ale art. 22 C. proc. civ. referitoare la „Rolul judecătorului în aflarea adevărului", fiind astfel încălcat şi dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 21 din Constituţia României şi în art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenţii consideră că, instanţa avea obligaţia să verifice dacă, în cauză, poate ridica, din oficiu, sau nu motivul de casare de ordine publică prevăzut la art. 488, alin. (1) pct. 4 (invocat de reclamanţi) reprezentat de depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, mai înainte de a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Instanţa de recurs trebuia să verifice dacă acest motiv de recurs, ce este de ordine publică, are sau nu legătură cu cauza nu doar prin prisma faptului dacă a fost invocat de la început de recurenţi, ci şi prin prisma faptului dacă există posibilitatea invocării acestuia din oficiu de instanţă sau nu, întrucât altfel se încalcă în mod direct prevederile art. 22 alin. (1), (2) şi (4) din CPC.

Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată în abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod corect, a apreciat că prevederile a căror neconstituţionalitate este invocată nu au legătură cu cauza, din moment ce recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., B., C. prin mandatar D. împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 aprilie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM